ICCJ. Decizia nr. 642/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 642/2012
Dosar nr. 5/36/2011
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 aprilie 2010 şi precizată prin cererea depusă la 28 februarie 2011, reclamanta SC „M&D S.F.” SRL Constanţa a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate de a efectua operaţiunea de completare în baza electronică de date a aplicaţiei EMCS şi în baza generală electronică de date a operatorilor economici autorizaţi să expedieze şi/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize şi a produselor accizabile având codurile E 910 şi E 440.
Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtului să modifice autorizaţia de antrepozit fiscal şi RO0103913DD01, conform dispoziţiilor art. 20624 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi pct. 86 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, în sensul completării în baza electronică de date a aplicaţiei EMCS şi în baza generală electronică de date a operatorilor economici autorizaţi să expedieze şi/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize pe lângă produsul accizabil cu codul E430(E4.3) şi a produselor accizabile având codurile E910 şi E440, dat fiind că a fost deja autorizată să amestece în cadrul antrepozitului fiscal produsul biodiesel E910 cu produsul motorină convenţională E 430.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, începând de la data de 15 ianuarie 2010, activitatea sa a fost blocată datorită refuzului nejustificat al pârâtului de a proceda la actualizarea bazei de date deţinută, prin înscrierea autorizaţiilor de expediere/primire a produselor accizabile având codurile E910 şi E440.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Sentinţa civilă nr. 104/CA din 28 martie 2011, prin care a admis acţiunea, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a efectua operaţiuni de completare în baza electronică de date a aplicaţiei EMCS şi în baza electronică generală de date a operatorilor economici autorizaţi să expedieze şi/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize şi a produselor accizabile E910 şi E440 şi a obligat pârâtul să răspundă la solicitările reclamantei privind modificarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. RO0103913DD01.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. RO0103913DD01 din 27 martie 2007, reclamanta a fost autorizată să depoziteze produse energetice şi amestec de carburanţi tradiţionali cu biocarburanţi şi să primească, să deţină şi să expedieze în regim suspensiv de la plata accizelor produsul E4.3 Motorină.
Faţă de existenţa acestei autorizaţii, s-a considerat că reclamanta era îndreptăţită să solicite completarea prin înscrierea categoriei de produse energetice E910 şi E440, nefiind în situaţia prevăzută de art. 20621 din C. fisc., care impune o nouă autorizare.
Conform acestei reglementări, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice, iar producţia şi transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.
Din acest motiv, instanţa de fond a constatat că pârâtul a refuzat în mod nejustificat să efectueze operaţiunea de completare în baza electronică de date a aplicaţiei EMCS şi în baza generală electronică de date a operatorilor economici autorizaţi să expedieze şi/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize pe lângă produsul accizabil cu codul E430 (E4.3) şi a produselor accizabile având codurile E910 şi E440.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Constanţa, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă ca nefondată.
Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, întrucât prin O.U.G. nr. 54/2010 a fost modificat art. 20621 din C. fisc., în sensul desfiinţării antrepozitelor fiscale de depozitare, astfel că, potrivit noului act normativ, singurele antrepozite fiscale sunt cele de producţie, în cadrul cărora titularii autorizaţiilor de antrepozitar desfăşoară activităţi de producţie, deţinând instalaţii şi utilaje pentru rafinarea ţiţeiului şi prelucrarea fracţiilor rezultate în vederea obţinerii de produse supuse accizelor.
În conformitate cu prevederile art. 20621 alin. (2) din C. fisc., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 54/2010, recurentul a arătat că, depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize se poate efectua în antrepozite fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice, iar intimata nu desfăşoară activităţi de producţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 306 şi art. 3061C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Intimata SC „M&D S.F.” SRL Constanţa este titulara autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. RO0103913DD01 din 27 martie 2007 pentru desfăşurarea activităţilor de depozitare produse energetice şi amestec de carburanţi tradiţionali cu biocarburanţi. Această autorizaţie permitea ca, în regim suspensiv de la plata accizelor, titularul să primească, să deţină şi să expedieze, după caz, produsul accizabil E.4.3 - Motorină.
Cererile intimatei de completare a autorizaţiei deţinute, prin înscrierea altor două produse accizabile, având codurile E910 şi E440, au fost în mod justificat respinse în baza prevederilor legale care reglementează activitatea pentru care s-a solicitat autorizarea.
Astfel, recurentul a constatat întemeiat că, la data formulării cererilor societăţii intimate, legislaţia în vigoare a prevăzut că depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice. Cum intimata-reclamantă nu are calitatea de antrepozitar pentru producţia de produse energetice, au fost corect respinse cererilor sale de completare a autorizaţiei deţinute.
Decizia de respingere a cererilor intimatei este conformă dispoziţiilor art. 20621 alin. (2) din C. fisc., modificate prin O.U.G. nr. 54/2010, care au prevăzut că depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice şi ale persoanelor afiliate acestora, pentru un număr maxim de 8 antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozit autorizat pentru producţia de astfel de produse din România, inclusiv persoanele afiliate acestuia. În înţelesul acestei prevederi, antrepozitarul autorizat pentru producţia de produse energetice este operatorul economic care deţine instalaţii şi utilaje pentru rafinarea ţiţeiului şi prelucrarea fracţiilor rezultate în vederea obţinerii de produse supuse accizelor.
În consecinţă, se reţine că, autoritatea recurentă a soluţionat corect şi în termenul legal cererile intimatei şi i-a comunicat cu Adresa nr. 717.376 din 23 august 2010, că după modificarea art. 20621 din C. fisc. prin O.U.G. nr. 54/2010, a încetat valabilitatea autorizaţiilor deţinute de antrepozitarii autorizaţi pentru antrepozitele fiscale de depozitare de produse accizabile, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. I pct. 5 din actul normativ sus-menţionat, dar în care nu se încadrează antrepozitul fiscal de depozitare autorizat societăţii în cauză.
Nefiind titulara unui drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin decizia de respingere a autorităţii recurente, societatea intimată a solicitat neîntemeiat obligarea acesteia să completeze autorizaţia deţinută cu activităţi sau produse pentru care nu îndeplineşte condiţiile legale de autorizare, astfel că acţiunea sa a fost greşit admisă de instanţa de fond. Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge acţiunea formulată de reclamanta SC „M&D S.F.” SRL Constanţa ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operaţiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate prin D.G.F.P. Constanţa împotriva Sentinţei nr. 104/CA din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, Maritimă şi Fluvială, Contencios Administrativ şi Fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC „M&D S.F.” SRL Constanţa ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 621/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 659/2012. Contencios → |
|---|
