ICCJ. Decizia nr. 996/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 6845/2/2010 reclamanta ANIF RA, Sucursala Teritorială Argeș - Buzău a solicitat în contradictoriu cu ANAF anularea Deciziei nr. 46 din 05 februarie 2010 și acordarea vizei de subvenție pentru suma de 10.964 RON.
2. Hotărârea Curții de Apel
Prin Sentința nr. 1668 din 4 martie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea reclamantei Administrația Națională a îmbunătățirilor Funciare - Sucursala Teritorială Argeș - Buzău formulată în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia nr. 46 din 5 februarie 2010 emisă de MFP - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Soluționare a Contestațiilor a fost respinsă contestația reclamantei împotriva Procesului-verbal de control financiar nr. 6696 din 15 decembrie 2009 pentru suma totală de 10.964 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de bunuri și servicii necesare pentru realizarea activităților de exploatare cuprinsă pe cheltuieli în deconturile justificative pentru utilizarea subvențiilor de la bugetul de stat pentru luna noiembrie 2009 și respinsă la avizare.
Instanța a reținut că subvențiile de la bugetul de stat acoperă costul prestărilor executate, nu însă și taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor, apreciind că taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect asupra bazei de impozitare și nu o cheltuială.
Instanța de primă jurisdicție a reținut că în mod greșit reclamanta consideră că are calitatea de persoană impozabilă, care beneficiază de un regim mixt, arătând că realizează atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau acest drept, întrucât nu a dovedit acest fapt.
3. Recursul declarat de Administrația Națională a îmbunătățirilor Funciare - Sucursala Teritorială Argeș - Buzău
La data de 2 mai 2011, conform datei aflate pe plicul de corespondență, recurenta a declarat recurs fără a prezenta motivele de nelegalitate, indicând în cererea formulată că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, înăuntrul termenului de recurs.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 303 C. proc. civ., situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., a constatat că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat.
în aceste condiții, înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul de fapt de lege.
în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
întrucât recurenta nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, în termenele procedurale, înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul era nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, a aplicat sancțiunea procedurală arătată de lege.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1541/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 992/2012. contencios → |
|---|
