ICCJ. Decizia nr. 1163/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1163/2013
Dosar nr. 2739501/3/2008
Şedinţa publică de la 21 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C.M. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii U.M.F. C.D. Bucureşti, Rectorul U.M.F. C.D. şi Biroul Senatului U.M.F. Bucureşti, anularea Hotărârii Senatului Universitar din 16 februarie 2007, prin care concursul pentru ocuparea postului de şef de lucrări, Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C. a fost „casat”, constatarea dreptului său de a fi numită în postul de şef de lucrări, Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C. ca urmare a câştigării concursului organizat de pârâtă, obligarea acesteia să emită o decizie prin care să o numească şef de lucrări, Clinia Dermatologie II - Spital Clinic C., obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente începând cu luna martie 2007 şi până la numirea efectivă ca şef de lucrări, Clinica Dermatologie II - Spitalul Clinic C.
În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanţei că, în calitate de asistent universitar, a participat în sesiunea ianuarie-februarie 2007 la concursul organizat de pârâtă pentru ocuparea postului de şef de lucrări la Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C.. După ce a fost nevoită să obţină în instanţă obligarea pârâtei la comunicarea rezultatului concursului, în data de 15 aprilie 2008, pârâta i-a comunicat că acest concurs din ianuarie-februarie 2008 „a fost casat prin Hotărârea Senatului din 16 februarie 2007”.
Împotriva acestei soluţii a formulat contestaţie în termenul legal de 10 zile prevăzut de Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, la care pârâta i-a răspuns prin Adresa din 01 ianuarie 2008, comunicându-i faptul că i s-a adus deja la cunoştinţă prin Adresa din 08 aprilie 2008 faptul că, prin Hotărârea Senatului din 16 februarie 2007, concursul la care a participat „a fost casat" „datorită vicierii pe fond" în condiţiile în care Senatul a luat act de viciul de procedură declanşat de refuzul unuia dintre membrii comisiei de a analiza dosarul contracandidatului său.
Reclamanta a arătat că a îndeplinit toate condiţiile legale pentru ocuparea postului de şef de lucrări, Clinica Dermatologie II - Spital Clinic C., conform dispoziţiilor art. 55 alin. (1), (6) şi (8) din Legea nr. 128/1997 precum şi toate standardele stabilite de Senatul U.M.F. „C.D." Bucureşti, astfel încât în opinia sa avea dreptul de a promova ierarhic, în baza art. 16 lit. d) din Carta universitară a U.M.F. „C.D." Bucureşti.
În opinia reclamantei refuzul unui membru al comisiei de a-şi îndeplini sarcinile nu poate constitui un motiv de „casare" a concursului; nimeni nu poate invoca în apărare propria turpitudine (nemo auditur propriam turpitudinem allegans), astfel încât apărarea pârâtei nu poate să fie întemeiată.
În speţă, reclamanta a fost punctată cu un total de 322 puncte, iar contracandidatul său a fost evaluat, de asemenea, astfel încât concursul trebuia să fie finalizat în favoarea sa, aceasta având punctajul superior.
A concluzionat reclamanta că instituţia „casării" nu se aplică în cazul concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice şi nici în cazul deciziilor administrative, nefiind reglementată în aceste materii şi neavând un temei de drept nici în Carta universitară.
1.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 18 septembrie 2008, pârâta U.M.F. C.D. Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
S-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, arătându-se că aceasta nu poate solicita Curţii declararea sa ca fiind câştigătoare a concursului din sesiunea ianuarie februarie 2007, întrucât instanţa s-ar substitui comisiei de concurs, cu depăşirea competenţei sale.
S-a mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantei de numire ca şef de lucrări şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Rectorului Universităţii.
1.3. Prin sentinţa civilă nr. 3106 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că reclamanta nu a probat existenţa unor motive de nelegalitate care să determine anularea Hotărârii Senatului din 16 februarie 2007, cu consecinţa constatării dreptului său de a fi numită şef de lucrări.
1.4. Prin decizia civilă nr. 564 din 02 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admis recursul reclamantei împotriva sentinţei susmenţionate, dispunându-se casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru adoptarea acestei soluţii, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului, nedepunând diligente pentru a administra toate probele necesare lămuriri aspectelor de fapt şi de drept incidente.
Cu prilejul rejudecării, în şedinţa publică din data de 5 ianuarie 2010, reclamanta S.C.M. a invocat excepţia de nelegalitate a metodologiei de concurs, arătând că aceasta încalcă regulile de competenţă exprimate de prevederile art. 92 din Legea nr. 84/1995, deoarece respectiva metodologie a fost adoptată de către Biroul Senatului, ea neputând fi adoptată decât de către Senatul universităţii.
De asemenea, s-a menţionat că metodologia încalcă prevederile cartei universitare a pârâtei, în care nu se prevede vreo competenţă a Biroului Senatului U.M.F. din Bucureşti de a adopta acte administrative cu caracter general şi care să prevadă condiţiile participării la concurs, modul de organizare a concursului, modul de soluţionare a contestaţiilor, etc.
S-a mai arătat că metodologia de concurs este nulă, deoarece nu a fost niciodată publicată pentru a fi adusă la cunoştinţa comunităţii universitare în vederea intrării în vigoare, cunoaşterii, aplicării şi asigurării caracterului de opozabilitate.
Cu acelaşi prilej, reclamanta şi-a completat acţiunea iniţială, solicitând şi constatarea nulităţii absolute a deciziei din 16 februarie 2007 emisă de Rectorul U.M.F., prin care s-a decis anularea concursului pentru postul de sef de lucrări de la Catedra de dermatologie II - Spitalul C. şi republicarea în vederea organizării unui nou concurs.
Prin poziţia procesuală exprimată în scris în data de 15 februarie 2010, pârâta U.M.F. C.D. a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a metodologiei de concurs.
1.5. Prin sentinţa nr. 892 din 16 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în considerarea naturii pârâtei U.M.F. de instituţie de învăţământ superior, cu personalitate juridică proprie şi care realizează un serviciu public de interes naţional.
1.6. Prin sentinţa nr. 1879 din 9 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, a admis în parte excepţia de nelegalitate şi, în consecinţă, a constatat nelegalitatea art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice aprobată prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F. C.D. Bucureşti din data de 12 septembrie 2006 şi prin decizia din 12 septembrie 2006 a rectorului aceleiaşi instituţii de învăţământ; a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
Totodată, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta S.C.M. şi în consecinţă:
- a anulat Hotărârea din data de 16 februarie 2007 a Senatului U.M.F. C.D. Bucureşti, de invalidare a concursului de şef de lucrări, de la Clinica de Dermatologie II - Spitalul Clinic C., precum şi decizia din 16 februarie 2007 a rectorului aceleiaşi instituţii;
- a obligat pârâta U.M.F. C.D. sa emită reclamantei decizia de numire în postul de şef de lucrări, poziţia 4, de la Clinica Dermatologică II - Spitalul Clinic C.;
- a obligat pârâta U.M.F. C.D. să achite reclamantei despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale aferente postului de şef de lucrări începând cu luna martie 2007 şi până la data emiterii deciziei de numire ca şef de lucrări.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut următoarele:
În analiza excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantă, instanţa a reţinut ca este admisibilă, din perspectiva legăturii cu fondul cauzei.
Curtea a apreciat că, prin instituirea art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice aprobată prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F. C.D. Bucureşti din data de 12 septembrie 2006 şi prin decizia din 12 septembrie 2006 a rectorului aceleiaşi instituţii de învăţământ, se deschide calea excesului de putere în dauna dreptului candidatului de a-i fi evaluată „prestaţia" de concurs, exces care s-a şi produs în privinţa reclamantei.
În opinia instanţei Universitatea avea obligaţia de a tranşa problema fie în sensul reţinerii ca justă a concluziei d-nei Prof. Dr. P.S. în sensul că numitul B.D. nu îndeplineşte condiţiile de înscriere la concurs neavând vechimea în specialitate cerută de legislaţia în vigoare, procedând prin urmare la reţinerea ca unic candidat eligibil a reclamantei, fie în sensul reţinerii ca injustă a acestei aprecieri, cu consecinţa trimiterii dosarului înapoi la comisie în vederea evaluării şi a candidatului B.D., singura etapă rămasă „neconsumată" fiind aceea a evaluării de dosar.
Pârâta a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Rectorului Universităţii.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantei de numire ca şef de lucrări, în considerarea faptului că instanţa nu se poate substitui în atribuţiile comisiei, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată.
Astfel, în opinia curţii nu s-a solicitat instanţei să procedeze la evaluarea candidaţilor, ci doar să cenzureze activitatea comisiei de concurs din perspectiva eligibilităţii candidatului B.D..
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului rectorul U.M.F. C.D., curtea a reţinut că acesta fiind emitentul unuia din actele contestate în prezenta cauză, are prin urmare legitimare procesuală pasivă în cauză.
Pârâtă a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie pe care de asemenea instanţa a apreciat că este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut incidenţa următoarelor reglementări legale din cuprinsul Legii nr. 128/1997: art. 53 alin. (1), art. 55 alin. (1) şi (6) , art. 56 alin. (1) şi alin. (2), art. 57 alin. (1) şi alin. (2).
Un prim aspect analizat de instanţa de fond se referă la calitatea de medic primar a candidatului B.D., în condiţiile în care nu avea vechimea în specialitate, participând la concursul de primariat cu derogare.
Astfel în opinia instanţei, cerinţa de 5 ani vechime nu este doar o cerinţă pentru participarea la examen, ci şi pentru însăşi obţinerea gradului.
Instanţa de fond reţinând nelegali ta tea actelor contestate şi refuzul pârâtei de a finaliza procedura de concurs prin evaluarea întregii situaţii şi verificarea cerinţelor de participare la concurs, procedând în mod cu totul nelegal la anularea concursului, în temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâta U.M.F. C.D. să achite reclamantei despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale aferente postului de şef de lucrări începând cu luna martie 2007 şi până la data emiterii deciziei de numire ca şef de lucrări.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs U.M.F. C.D. Bucureşti, care a invocat, în mod generic, dispoziţiile art. 304 pct. 4, 8, 9 şi 11 din C. proc. civ. de la 1865, susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a procedat în mod nelegal la o evaluare proprie a dosarelor de concurs ale celor doi candidaţi, reclamanta şi B.D., ajungând la concluzii prin care şi-a depăşit atribuţiile constituţionale;
- procedând în acest mod, instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, declarând-o pe reclamantă drept câştigătoare a concursului şi obligând Senatul U.M.F. şi pe rectorul acestei universităţi să o numească în postul de şef de lucrări poziţia 4;
- hotărârea instanţei de fond a fost dată fără temei legal („măsurile dispuse prin… exced oricărui temei legal”) instanţa stabilind în mod nelegal că reclamanta ar fi câştigat concursul respectiv;
- hotărârea este nelegală şi în ceea ce priveşte obligarea U.M.F. la plata unor despăgubiri în cuantum egal cu drepturile salariale corespunzătoare postului de şef de lucrări, începând cu anul 2007 şi până la data numirii efective, deşi reclamanta şi-a desfăşurat activitatea pe un alt post pentru care a fost salarizată.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei pronunţate de Curtea de apel, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi inadmisibilă şi „păstrarea sentinţei civile nr. 3106 din 18 noiembrie 2008” care fusese pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi casată de Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 564/2008.
2.2. Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, depunând concluzii scrise pentru termenul din 21 februarie 2013, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţa de fond excepţiei de nelegalitate, nefiind respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
A invocat de asemenea, excepţia nulităţii recursului, susţinând că acesta nu ar fi fost motivat, excepţie pe care nu a mai susţinut-o în cadrul dezbaterilor când apărătorul intimatei-reclamante a combătut pe fond motivele recursului.
Referitor la fondul cauzei, în privinţa motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, intimata-reclamantă a susţinut, în Concluziile scrise, în esenţă, că toate criticile sunt nefondate, soluţia instanţei de fond fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente.
Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 4 din C. proc. civ. din 1865, a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu s-a imixtionat în atribuţiile exclusive ale comisiei de concurs.
În concluzie, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
3. Soluţia instanţei de recurs
3.1. În ceea ce priveşte soluţia dată de instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 1879 din 9 martie 2011 excepţiei de nelegalitate, recursul este tardiv formulat.
Într-adevăr, prin dispozitivul sentinţei nr. 1879, Curtea de apel, a admis, în parte, excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă şi a constatat nelegalitatea art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice aprobată prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F. „C.D.” Bucureşti din 12 septembrie 2006 şi prin Decizia din 12 septembrie 2006 a rectorului aceleiaşi universităţi.
Or, din dovezile de comunicare aflate la dosarul Curţii de apel rezultă că soluţia a fost comunicată la data de 27 ianuarie 2012, în timp ce recursul apare depus şi înregistrat la data de 9 februarie 2012, deci cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care se referă la hotărârile date în soluţionarea excepţiilor de nelegalitate.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a observat că recurenta nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs, iar faptul că în dispozitivul sentinţei s-a indicat un singur termen de recurs - de 15 zile pentru soluţia dată fondului cauzei, nu este în măsură să susţină concluzia că recurenta s-ar fi aflat în situaţia avută în vedere de dispoziţiile art. 103 alin. (3), fraza a II-a din C. proc. civ. din 1865, care se referă la împrejurări obiective aflate mai presus de voinţa părţii care, astfel, este împiedicată să exercite calea de atac respectivă.
3.2. În ceea ce priveşte recursul referitor la soluţia dată fondului cauzei, acesta este întemeiat în limitele şi pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Din actele şi lucrările cauzei rezultă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, intimata-reclamantă s-a înscris la concursul organizat în sesiunea ianuarie-februarie 2007 la U.M.F. „C.D.” pentru ocuparea postului de şef de lucrări, poziţia 4 la Clinica Dermatologie II - Spitalul Clinic C..
La acelaşi concurs s-a mai înscris şi candidatul B.D., în privinţa căruia unul dintre membrii comisiei de concurs a considerat că nu îndeplineşte condiţiile legale pentru înscrierea la concurs, refuzând să procedeze la evaluarea îndeplinirii criteriilor de punctare a lucrărilor/ activităţii acestuia.
În această situaţie, preşedintele comisiei de concurs a întocmit un raport referitor la situaţia survenită pe care ia înaintat Senatului şi Rectorului U.M.F. „C.D.”.
Prin Hotărârea din 16 februarie 2007 Senatul U.M.F. a propus aplicarea dispoziţiilor art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice, iar Rectorul U.M.F. a decis, prin decizia din 16 februarie 2007, anularea concursului respectiv.
Într-adevăr, potrivit art. 12 din această metodologie, „Senatul Universităţii reanalizează fiecare dosar în parte şi votează pentru fiecare candidat în parte, fiind informaţi şi cu privire la votul obţinut în Consiliul Profesoral. Pentru supunerea la vot a unui dosar de concurs, este obligatorie completarea referatelor de evaluare de către fiecare membru al comisiei în parte. În situaţia în care un membru al comisiei nu efectuează evaluarea dosarului în timpul perioadei de concurs, acesta este invalidat în mod automat, fără supunere la vot, urmând ca postul respectiv să fie republicat în vederea efectuării unui nou concurs”.
Aşa cum s-a arătat, în privinţa conţinutului acestei norme procedurale, instanţa de fond a admis în parte excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă şi a reţinut nelegalitatea acestei norme, în ceea ce priveşte dreptul pe care şi l-a arogat Senatul U.M.F. a anula un concurs („acesta este invalidat în mod automat”) atunci când unul dintre membrii comisiei de concurs refuză să evalueze criteriile profesionale („nu efectuează evaluarea dosarului”) ale unuia dintre candidaţi.
În mod judicios a reţinut instanţa de fond că această posibilitate este în contradicţie cu dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, instituind un procedeu excesiv şi arbitrar prin care se împiedică finalizarea unui concurs, în cazul unor candidaţi care îndeplinesc condiţiile legale şi care nu sunt vizaţi de refuzul respectiv, cum s-a întâmplat în cauza de faţă.
Reţinând, aşa cum s-a arătat mai sus, nelegalitatea art. 12 din Metodologie, instanţa de fond a dat soluţii legale în ceea ce priveşte anularea Hotărârii Senatului U.M.F. din 16 februarie 2007 şi a deciziei din 16 februarie 2007 a Rectorului U.M.F. pe care instanţa de recurs le va menţine.
Instanţa de fond a greşit, însă, atunci când, nesocotind dreptul Senatului U.M.F. de a „reanaliza fiecare dosar în parte şi de a vota pentru fiecare candidat în parte” pentru care referatele de evaluare au fost completate de membrii comisiei de concurs, s-a substituit acestui organism şi şi-a arogat un drept de apreciere propriu în privinţa dosarului reclamantei, obligând Senatul şi Rectorul U.M.F. să procedeze la numirea reclamantei în postul pentru care a concurat.
Or, aşa cum s-a arătat, instanţa de fond, în mod legal, a reţinut că dispoziţiile art. 12 din Metodologie nu sunt afectate de un viciu de nelegalitate în ceea ce priveşte dreptul Senatului U.M.F. de a reanaliza fiecare dosar în parte şi de a vota pentru fiecare candidat în parte pentru care membrii comisiei de concurs completaseră referatele de evaluare a criteriilor profesionale.
Astfel fiind, instanţa de recurs va înlătura măsura de obligare a organelor de conducere ale U.M.F. „C.D.” de a emite actele de numire a reclamantei în postul pentru care a concurat, ci le va obliga să procedeze la finalizarea concursului, cu analizarea şi votarea dosarului de concurs al intimatei-reclamante, potrivit art. 12 din Metodologie, frazele I şi II care nu au fost constatate ca fiind afectate de viciu de nelegalitate.
Având în vedere această soluţie, instanţa de recurs reţine că solicitarea unor despăgubiri este prematur formulată, recursul formulat fiind întemeiat şi din acest punct de vedere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii recursului în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei de nelegalitate a art. 12 din Metodologia de concurs a cadrelor didactice, aprobată prin Hotărârea Biroului Senatului U.M.F. C.D. din 12 septembrie 2006 şi prin decizia din 12 septembrie 2006 a Rectorului aceleiaşi instituţii de învăţământ.
Admite recursul declarat de U.M.F. C.D. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1879 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Admite în parte acţiunea precizată.
Obligă U.M.F. C.D. să finalizeze concursul organizat în anul 2007 la care a participat intimata-reclamantă. pentru ocuparea postului de şef lucrări.
Menţine dispoziţiile privind respingerea excepţiilor de inadmisibilitate a acţiunii, de lipsă a calităţii procesuale pasive a rectorului U.M.F.
Menţine dispoziţiile privind soluţia dată excepţiei de nelegalitate şi soluţia de anulare a poziţiei din Hotărârea din 16 februarie 2007 a Senatului U.M.F., a deciziei din 16 februarie 2007 a Rectorului U.M.F.
Respinge capătul de cerere privind despăgubirile, ca prematur formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1731/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 629/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
