ICCJ. Decizia nr. 1172/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1172/2013
Dosar nr. 11814/2/2010
Şedinţa publică de la 21 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 03 decembrie 2010, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat a se constata calitatea de lucrător al Securităţii în ce-l priveşte pe pârâtul A.A.
S-a arătat că, prin cererile din 02 iunie 2009, din 27 ianuarie 2009, din 19 mai 2009 şi din 13 august 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnii N.M., E.P., D.M. şi P.C., se solicită verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ nr. 147152 (vol. I, f. 8), nr. 110396 (vol. I, f. 116), nr. 43000 (f. 20, 24) şi nr. 45637 (f. 1, 2,10, 11, 18, 19), (cote C.N.S.A.S.), dosare în care pârâtul A.A. a întocmit documente care se află la filele menţionate anterior, pentru fiecare cotă. Ţinând cont de prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cererile formulate sunt legale.
S-a mai învederat de către reclamant că, aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/2059 din 30 august 2010 şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, pârâtul a avut gradele de locotenent colonel (1982, 1983), colonel (1984, 1985, 1987, 1988) şi funcţiile de şef al Serviciului 2/A (1982, 1983, 1984, 1985) şi şef al Serviciului 2/B (1987, 1988) din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Galaţi.
S-a mai arătat că în această calitate, în contextul urmăririi informative a unei persoane care „a cerut plecare definitivă din ţară, este suspect ele evaziune", pârâtul a aprobat dirijarea reţelei informative pe lângă acesta, interceptarea corespondenţei, precum şi contactarea periodică în scopul „descurajării" acestuia.
Pârâtul A.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată şi nefondată
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5601 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în esenţă următoarele.
Curtea a constatat că situaţia de fapt expusă de reclamant a fost dovedită cu următoarele probe: raportul cu propunerea de avertizare a numitului D.M., aprobat de pârât, în calitate de şef Serviciu 2/B.I.J. Galaţi, din care rezulta că persoana avertizată a audiat ştirile postului de radio V.A., unde se prezentau „ştiri tendenţioase privind evenimentul de la Braşov din 15 noiembrie 1987" şi a procedat la „confecţionarea unor fiţuici cu conţinut denigrator" pe care împreună cu o altă persoană le-au difuzat în Galaţi; din raportul cu propunere de audiere a numitului P.V., aprobat de pârât, din 1985, rezultă că această persoană făcea „comentarii deosebit de ostile, adresând cuvinte şi expresii jignitoare la adresa politicii partidului şi statului", raport nr. 201/1985 din care rezultă că respectiva persoană a fost avertizată; prin nota din 09 februarie 1984 şi nota de analiză din 21 februarie 1984 pârâtul a dispus măsuri de supraveghere a unei persoane (G.I.), cunoscut cu intenţii de evaziune; la 25 noiembrie 1982 a aprobat raportul privind măsuri de cercetare a evenimentului de la Grupul Şcolar nr. X, unde apăruse o inscripţie pe perete „cu caracter ostil" (se referă la o cerere de alimente şi injurii adresate preşedintelui statului).
Astfel a reţinut Curtea că prin activităţile desfăşurate de pârât, acesta a suprimat, respectiv îngrădit drepturi fundamentale ale omului dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice, precum şi dreptul la viaţă privată, secretul corespondenţei din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile civile şi politice.
3. Recursul formulat de A.A. împotriva sentinţei nr. 5601 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii; acţiunea era inadmisibilă.
Recurentul-pârât consideră că intimata-reclamantă nu se afla în niciuna dintre ipotezele pentru care legea o îndreptăţea să solicite justiţiei constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, iar instanţa de fond trebuia să respingă acţiunea ca inadmisibilă.
Legiuitorul a restrâns sfera persoanelor supuse deconspirării la lucrătorii de securitate şi miliţie care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanelor care au sesizat C.N.S.A.S. şi nu la alte persoane.
În speţă, petiţionarii au solicitat accesul la propriul dosar, iar din conţinutul acestuia nu rezultă că recurentul l-a instrumentat.
3.2. Hotărârea a fost pronunţată fără temei legal, încălcându-se principiul preeminenţei dreptului.
Deconspirarea reprezintă o restrângere a unor drepturi şi libertăţi ale foştilor ofiţeri şi subofiţeri şi trebuie să se înscrie în condiţiile restrângerii prevăzute de art. 53 din Constituţia României.
Extinderea verificărilor la alţi ofiţeri sau subofiţeri decât cei care au contribuit la instrumentarea dosarului, constituie o încălcare a principiului preeminenţei dreptului.
3.3. Recurentul-pârât nu a beneficiat de dreptul constituţional şi european la un proces echitabil.
Reclamantul s-a folosit de unele înscrisuri ce nu îi priveau pe petenţi, în timp ce pârâtului i-a fost respinsă proba cu înscrisuri şi martori.
Se mai invocă şi faptul că lipseşte avizul Direcţiei juridice din cadrul C.N.S.A.S., prevăzut de art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008.
3.4. Hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii. Nu sunt întrunite condiţiile pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
Recurentul avea ca atribuţii de şef serviciu coordonarea muncii lucrătorilor de pe platforma combinatului siderurgic de la Galaţi.
Recurentul şi ofiţerii săi aveau misiunea efectuării unor verificări de rutină în combinat şi pe teren: nume, prenume, adresă, loc de muncă, membri de familie, comportament general, vicii de natură a crea climat de insecuritate sau indisciplină, Decretul 400, alcoolul, părăsirea postului, abandonarea instalaţiilor, etc.
Recurentul consideră că, în mod greşit s-a apreciat că „asemenea banalităţi” ar putea duce la îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Dreptului Omului.
3.5. Prin notele scrise depuse la dosar, recurentul şi-a completat motivele de recurs, astfel:
3.5.1. A arătat că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008; excepţia neconvenţionalităţii O.U.G. nr. 24/ 2008; excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S.; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; inadmisibilitatea acţiunii în constatare în raport de dispoziţiile art. 111 Cod procedura civilă; inadmisibilităţii de ordine publică; neconvenţionalitatea procedurii de a sesiza Curtea de Apel Bucureşti cu pretinse fapte ce încalcă o convenţie/ pact internaţional neratificate de România la data când se susţine că ar fi fost comise aceste încălcări; netemeinicia acţiunii.
3.5.2. Hotărârea atacată este nemotivată – art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Au fost copiate în hotărâre afirmaţiile tendenţioase şi calomnioase ale reclamantului.
3.5.3. Instanţa de fond a rezolvat procesul fără punerea în dezbatere şi cercetare a cererilor pârâtului, nu a rezolvat fondul pricinii.
În cuprinsul hotărârii nu se precizează argumentele pârâtului. Nu au fost puse în dezbatere cererea de exercitare a controlului de convenţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008, cererea privind excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare; cererea prin care s-a invocat prevalenţa dreptului comunitar faţă de dreptul intern.
3.5.4. Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altor instanţe – art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Actele de comandament militar nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu are competenţa materială să judece încălcări ale drepturilor omului, ci numai instituţiile juridice de drept internaţional şi comunitar: Comitetul Drepturilor Omului, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu are competenţa materială să judece eventualele încălcări ale Constituţiei României de către un particular.
Un simplu cetăţean nu poate încălca Constituţia, ci numai legile elaborate în baza prevederilor constituţionale.
3.5.5. Faptele supuse judecăţii au fost calificate greşit, iar încadrarea juridică este eronată – art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Instanţa de fond avea obligaţia să constate că dreptul la viaţa privată şi dreptul la exprimare nu sunt drepturi absolute, îngrădirea acestor drepturi este prevăzută chiar în cuprinsul documentelor invocate.
3.5.6. Prima instanţă şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti – art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a acţionat ca o instanţă extraordinară şi a judecat recurentul-pârât pentru activităţi legale în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, acte de comandament militar, fără ca vreuna din condiţiile necesare existenţei răspunderii juridice să fie îndeplinită.
3.5.7. Instanţa de fond a respins, cu încălcarea vădită a legii, excepţia lipsei calităţii procesuale – art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Lipsa calităţii procesuale pasive este necontestată, deoarece pârâtul nu a contribuit la instrumentarea dosarului persoanei care a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii.
La rândul său, C.N.S.A.S. nu are calitate procesuală activă, deoarece, în absenţa cererii persoanei îndreptăţite, nu este îndrituită de a cerceta dosarul.
3.5.8. Instanţa de fond a omis să invoce din oficiu şi să pună în dezbatere excepţii de ordine publică – art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa avea obligaţia să respingă ca inadmisibilă acţiunea.
3.5.9. Instanţa de fond a încălcat principiul imparţialităţii justiţiei – art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Judecătorul nu a manifestat interes pentru aflarea adevărului, nu şi-a exercitat rolul activ, a adoptat o poziţie vădit părtinitoare, a respins fără temei legal cererea pârâtului de înfăţişare de către C.N.S.A.S. a înscrisurilor doveditoare.
II. Considerentele Înaltei Curţi – instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
1. Recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe recurent, a pornit la cererea formulată de numiţii N.E. E.P., D.M. şi P.C. pentru P.V., prin care se solicita verificarea ofiţerilor sau subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea dosarelor informative ce îi priveşte pe petenţi.
Din actele dosarului rezultă că recurentul a contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I45637 – titular P.V.; I43000 – titular D.M.; I047152 – titular N.M., cu referire şi la E.P.
Este corectă afirmaţia recurentului conform căreia calitatea de lucrător al Securităţii se poate stabili numai în ceea ce priveşte ofiţerii/ subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor persoanelor care au formulat cerere, deoarece ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008.
Acţiunea nu este însă inadmisibilă, datorită întrunirii dispoziţiilor legale în privinţa cererilor formulate de P.C. (pentru P.V.), de D.M., N.E. şi E.P., urmând a fi nerelevante informaţiile ce privesc alte persoane ce nu au formulat cerere în acest sens.
1.2. Principiul preeminenţei dreptului nu a fost încălcat, analizarea înscrisurilor referitoare la D.M., P.V., N.E. şi E.P., fiind în conformitate cu normele înscrise în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008.
1.3. Din acelaşi motiv nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, s-au găsit a fi determinate pentru dovedirea acţiunii numai actele ce privesc pe cei patru petenţi.
Administrarea probei cu înscrisuri a fost în mod corect respinsă de prima instanţă, deoarece împrejurările ce se doreau a fi dovedite nu erau contestate de partea adversă, în aceste condiţii dovada devenea inutilă, nepertinentă.
Din actele dosarului, rezultă că recurentul-pârât nu a solicitat la instanţa de fond administrarea probei cu martori.
În ceea ce priveşte respectarea prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008, se apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile impuse de lege, acţiunea a fost semnată de preşedintele C.N.S.A.S., iar nota de constatare a fost întocmită chiar de un consilier juridic, existând avizele prevăzute de lege.
1.4. Condiţiile pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sunt îndeplinite.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că recurentul-reclamant a aprobat un raport de avertizare a lui D.M. pentru că acesta audia ştirile postului de radio V.A., unde se prezentau ştiri tendenţioase privind evenimentul de la Braşov din 15 noiembrie 1987”.
De asemenea, un raport de avertizare a fost aprobat şi cu privire la P.V., care făcea comentarii deosebit de ostile, adresând cuvinte şi expresii jignitoare la adresa politicii partidului şi statului.
Numiţii N.M. şi E.P. făceau obiectul urmăririi de către recurent care, în calitate de şef de serviciu, aproba notele informative şi solicita verificarea informaţiilor.
1.5. Cu privire la cererea intitulată „concluzii scrise finale”, se constată că aceasta conţine motive noi de recurs şi, în măsura în care nu sunt motive de ordine publică, nu pot fi luate în considerare, deoarece au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut de lege.
Recurentul-reclamant, contrar celor afirmate, nu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008.
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi extinderea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 sunt depuse tardiv.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti (art. 304 pct. 3 C. proc. civ.) este neîntemeiată, nu au fost supuse controlului instanţei acte de comandament militar.
Instanţele judecătoreşti au competenţa să se pronunţe cu privire la încălcări ale drepturilor omului, O.U.G. nr. 24/2008 este o lege specială ce a dat în competenţa instanţelor de contencios administrativ şi constatarea calităţii de colaborator/ lucrător al Securităţii cu referire la persoane fizice.
Actul normativ a fost supus controlului de constituţionalitate. Încălcarea prevederilor constituţionale poate privi orice persoană, chiar şi un simplu cetăţean, excluderea realizată de recurent nu are suport legal.
Analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului s-a făcut în cadrul soluţionării fondului cauzei, nefiind o excepţie veritabilă, apărările ce ţin de neîntrunirea condiţiilor impuse de O.U.G. nr. 24/2008 privesc fondul pricinii.
Aceleaşi argumente pot fi invocate şi în legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.S.A.S., acţiunea a fost pornită la cererea persoanelor îndreptăţite, conform legii.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.A. împotriva sentinţei nr. 5601 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1187/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1721/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
