ICCJ. Decizia nr. 122/2013. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 122/2013
Dosar nr. 1165/59/2011
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 04 august 2011, reclamantul H.V.I. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Garda Financiară – Comisariatul General şi Garda Financiară Caraş-Severin a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care:
- să constate nulitatea absolută a modului de organizare a examenului de testare şi a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a examenului de testare a funcţionarilor publici aprobat prin Ordinul A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011, dispunând anularea în integralitate a concursului organizat în baza acestuia;
- să constate nulitatea Ordinului A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 în ceea ce priveşte aprobarea statelor de funcţii şi a modului de reorganizare a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti;
- în subsidiar, admiţând petitele 1 şi 2, să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 34 din 22 iulie 2011 de eliberare din funcţie a sa, dispunând reîncadrarea pe funcţia avută anterior.
- să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a invocat lipsa calităţii procesuale pasive raportat la capătul 3 din cererea formulată, având in vedere următoarele considerente:
În temeiul prevederilor art. 1 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridica, în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor, finanţată de la bugetul de stat.
Conform art. 2 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală funcţionează Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice judeţene şi Direcţia Generala a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca instituţii publice cu personalitate juridică.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală susţine că reclamantul nu solicită anularea unui act emis de către A.N.A.F., astfel că, aceasta nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecaţii şi de aceea nu exista motive pentru a se pronunţa o hotărâre judecătoreasca în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu privire la acest capăt de cerere.
De asemenea, se arată că actul administrativ solicitat de către reclamant a fi anulat este Decizia nr. 34 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară.
Referitor la cererea reclamantului prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a modului de organizare a examenului de testare si a Regulamentului de organizare al desfăşurării a examenului de testare a funcţionarilor publici aprobat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 şi să se dispună anularea în integralitate a concursului organizat în baza acestuia (primul capăt de cerere), pârâta invocă excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantului, având în vedere faptul că prin acţiunea formulată în faţa acestei instanţe, acesta nu indica un act administrativ susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004 şi nici nu face referire la nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să se adreseze instanţei de contencios administrativ, aşa cum se prevede în mod expres şi limitativ la art. 1 din actul normativ menţionat.
La dosar a depus întâmpinare şi Garda Financiară Caraş-Severin, care a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă, solicitând a se introduce în cauză Comisariatul General al Gărzii Financiare Bucureşti.
Se arată că potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 566/2011 „pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Comisariatul General al Gărzii Financiare se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale secţiilor judeţene”.
În temeiul acestui text legal, constatându-se transmiterea calităţii procesuale, instanţa a dispus introducerea în calitate de pârâtă a Gărzii Financiare – Comisariatul General în locul pârâtei Garda Financiară Caraş-Severin.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 236 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul H.V.I. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Garda Financiară – Comisariatul General.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 34 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară Caraş-Severin s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, începând cu data de 25 iulie 2011.
Decizia a fost emisă în temeiul Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011 (prin care s-au aprobat, printre altele, structura organizatorică a secţiilor judeţene, numărul de posturi, statele de funcţii, precum şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici), ca urmare a nepromovării examenului de testare profesională desfăşurat în perioada 11-19 iulie 2011 pentru ocuparea acelor funcţii publice rezultate din reorganizare şi pentru care s-au exprimat mai multe opţiuni decât numărul lor.
Reclamantul a solicitat anularea Regulamentului şi, pe cale de consecinţă, a Deciziei pentru următoarele considerente:
- reorganizarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, neavând corespondent în lege;
- de asemenea, termenele şi condiţiile de examinare încalcă dispoziţiile H.G. nr. 611/2008;
- reorganizarea a fost discriminatorie deoarece numai unele posturi au fost scoase la examen, pe când altele nu;
- Regulamentul este lovit de nulitate absolută deoarece a fost aprobat printr-un ordin (apreciat ca fiind act administrativ cu caracter normativ) nepublicat în M. Of.;
- Preşedintele A.N.A.F. nu avea competenţa să stabilească structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare deoarece ea este deja stabilită prin H.G. nr. 1324/2009.
A.N.A.F. s-a apărat invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive (pentru capătul de cerere privind anularea Deciziei) şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, sub două aspecte: lipsa plângerii administrative prealabile pentru cererea privind anularea Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 (Ordinul) şi inexistenţa unui act administrativ, în ce priveşte cererea de anulare a examenului.
Instanţa de primă jurisdicţie a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate în cauză, întrucât chiar dacă reclamantul nu a specificat expres (şi, datorită evidenţei, nici nu era cazul să o facă), din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că A.N.A.F. a fost chemată în judecată în calitate de emitentă a Ordinului şi Regulamentului a căror anulare se solicită, cerere în raport cu care A.N.A.F. are calitate procesuală.
De asemenea, instanţa a respins şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece plângerea administrativă prealabilă sesizării instanţei a fost formulată de Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici la 3 zile de la emiterea Ordinului. Or, a apreciat instanţa că Sindicatul nu a acţionat în nume personal, ci în numele tuturor funcţionarilor publici vizaţi prin Ordin.
A apreciat instanţa că acţiunea este admisibilă şi sub cel de-al doilea aspect pus în discuţie de A.N.A.F. deoarece, deşi „examenul” nu este un act administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, el reprezintă o suită de fapte şi acte administrative prealabile emiterii actului administrativ final, care, în cazul de faţă, este reprezentat de eliberarea din funcţia publică. Anularea examenului, în ce priveşte persoana reclamantului, nu reprezintă un capăt de cerere distinct, ci o altă modalitatea de exprimare a cererilor de anulare a Ordinului şi Regulamentului şi de repunere în funcţia publică.
Referitor la fondul pricinii, Curtea reţine că acţiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Cu privire la presupusa încălcare a dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici instanţa a reţinut că reclamantul pretinde că reorganizarea nu are corespondent în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ori dispoziţiile art. 100 din această lege reglementează drepturile şi obligaţiile autorităţilor publice şi ale funcţionarilor publici în caz de reorganizare a autorităţilor publice.
În cazul de faţă, a reţinut instanţa că temeiul legal al reorganizării Gărzii Financiare nu este Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ci O.U.G. nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraţiei publice. Ordinul organizează executarea acestui din urmă act normativ, reglementând reducerea cheltuielilor prin reducerea posturilor.
Eliberarea din funcţia publică pe motiv de reorganizare a activităţii prin reducerea postului este reglementată de art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
În consecinţă, a concluzionat instanţa că atât reorganizarea, cât şi eliberarea din funcţia publică au temei legal.
Cu privire la presupusa încălcare a dispoziţiilor H.G. nr. 611/2008 referitor la termenele şi condiţiile de examinare, instanţa reţine că reclamantul nu a indicat termenele şi condiţiile avute în vedere şi nici dispoziţiile legale încălcate, astfel încât nu a analizat acest motiv.
Referitor la presupusa discriminare, instanţa a constatat că reclamantul pretinde că scoaterea la examen doar a anumitor posturi discriminează funcţionarii publici supuşi examinării şi ceilalţi funcţionari, însă instanţa de primă jurisdicţie reţine că această critică nu este întemeiată, deoarece examinarea selectivă (respectiv doar în cazul posturilor care, în urma reorganizării au rămas mai puţine, decât numărul funcţionarilor publici care au optat pentru acest post) nu este discriminatorie, deoarece funcţionarii publici din diferite categorii nu se află în situaţii similare.
Cu privire la omisiunea publicării Ordinului de aprobare a Regulamentului în M. Of., a reţinut instanţa că apărarea reclamantului se întemeiază pe presupunerea că Ordinul este un act administrativ cu caracter normativ, teză care nu a fost primită de instanţa de fond, motivat de faptul că Ordinul vizează un număr determinat de persoane pe deplin identificabile prin nume, funcţie, autoritate în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, iar aceste caracteristici sunt specifice actelor administrative cu caracter individual, care produc efecte de la comunicare, fără să fie necesară publicarea în M. Of.
Cu privire la competenţa Preşedintelui A.N.A.F. de a reglementa structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi a secţiilor judeţene, instanţa a constatat că apărarea reclamantului prezintă interes doar în ce priveşte competenţa de reglementare a secţiei judeţene Caraş-Severin a Gărzii Financiare, deoarece numai dreptul său de a ocupa o funcţie în cadrul acestei structuri teritoriale poate fi protejat în condiţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar verificarea organizării Comisariatului General sau a celorlalte secţii judeţene excede obiectului prezentei judecăţi.
În aceste limite, Curtea a constatat că potrivit art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, „În cadrul structurii organizatorice a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti se pot constitui şi alte servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general. Numărul posturilor de conducere şi de execuţie se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general, potrivit legii”.
Aşadar a reţinut instanţa că este prevăzut expres în prevederile legale faptul că preşedintele A.N.A.F. are competenţa să stabilească „numărul posturilor de conducere şi de execuţie” din cadrul secţiilor judeţene şi, deci, şi a secţiei Caraş-Severin. Or, Anexa 7.12 din Ordin tocmai aceste posturi le stabileşte şi, în consecinţă, este conformă cu H.G. nr. 1324/2009.
3. Recursul declarat de H.V.I.
În motivarea recursului se arată că motivele de netemeinicie şi nelegalitate sunt prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Arată recurentul că, prin H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se stabileşte modul de organizare şi funcţionare a Agenţiei şi că în subordinea acestuia se organizează şi funcţionează Garda Financiară ca organ de specialitate şi control. A arătat că în H.G. nr. 1324/2009 modificată şi completată prin H.G. nr. 566/2011 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare se prevede faptul că Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală poate să înfiinţeze şi alte servicii, birouri sau compartimente în structura secţiilor judeţene sau a secţiei Municipiului Bucureşti la propunerea Comisarului General.
Recurentul a arătat că ordinul atacat nr. 2253 din 23 iunie 2011 este lovit de nulitate absolută, întrucât Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nu are competenţa de a emite asemenea dispoziţii, respectiv aprobarea structurii organizatorice a Comisariatului General şi a Secţiilor Judeţene.
Recurentul mai arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea Gărzii Financiare, modificată prin H.G. nr. 566/2011, arătând că structura organizatorică a Gărzii Financiare, inclusiv a secţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti se stabileşte prin act normativ, impunându-se astfel publicarea sa în M. Of. partea I, pentru a produce efecte juridice conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut că actul atacat a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare în conformitate cu care preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală are competenţa să stabilească numărul posturilor de conducere şi de execuţie din cadrul secţiilor judeţene, fiind în mod corect emis ordinul atacat ce vizează funcţiile din cadrul secţiei Caraş-Severin.
Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, care nu a fost publicat în M. Of. al României, este lipsit de efecte juridice.
Înalta Curte reţine că, în cauza dedusă judecăţii, Ordinul nr. 2253/2011 privind structura organizatorică şi statele de funcţii ale Gărzii Financiare este un act administrativ individual, referindu-se la structura şi competenţele acestei instituţii şi prin el nu se instituie norme juridice care să reglementeze situaţii juridice cu caracter de generalitate, impersonale.
În fapt, prin Ordinul nr. 2253/2011 al Preşedintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru Garda Financiară, statele de funcţii pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti, precum şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici din cadrul instituţiei.
Astfel, în mod corect prima instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, cerinţa publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinului invocat în speţă.
Devin astfel aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.", precum şi dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual”.
Înalta Curte reţine că prin preavizul comunicat la data de 23 iunie 2011, recurentului-reclamant i s-a adus la cunoştinţă, în esenţă, că funcţia publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999, (r2), cu modificările şi completările ulterioare şi că, poate opta pentru numirea în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii Structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al preşedintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 188/1999.
Totodată, în preaviz s-a arătat că lista funcţiilor publice de execuţie vacante, pentru care reclamantul putea opta potrivit noii structuri organizatorice aprobată, va fi publicată pe site-ul Gărzii Financiare şi site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi afişată la avizierul Comisariatului General şi al secţiilor teritoriale ale Gărzii Financiare.
În conţinutul aceluiaşi preaviz, s-a precizat că Ordinul nr. 2253/2011 a fost afişat pe site-ul Gărzii Financiare şi site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi la avizierul Comisariatului General şi al secţiilor teritoriale ale Gărzii Financiare.
Mai mult decât atât, recurentul-reclamant a optat pentru ocuparea unei funcţii publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 şi a participat la examenul de testare profesională, fiind declarat respins.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare: "(1) Încadrarea personalului în limita numărului de posturi şi în noua structură organizatorică se face în condiţiile legii, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. (2) Până la data expirării termenului prevăzut la alin. (1), activitatea Gărzii Financiare este supusă dispoziţiilor cuprinse în actele normative privind organizarea şi funcţionarea acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.
Aşadar, potrivit acestei dispoziţii tranzitorii, până la expirarea termenului de 45 de zile pentru încadrarea personalului în limita numărului de posturi şi în noua structură organizatorică, activitatea Gărzii Financiare este supusă dispoziţiilor cuprinse în actele normative privind organizarea şi funcţionarea acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, respectiv dispoziţiile H.G. nr. 1324/2009, în forma de până la data apariţiei H.G. nr. 566/2011.
Potrivit art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 (forma anterioară apariţiei H.G. nr. 566/2011): „Comisarul general numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul de execuţie din Comisariatul General, precum şi personalul de conducere din Comisariatul General şi comisarii şefi divizie din secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti, cu avizul conform al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia comisarului general prim-adjunct şi comisarilor generali adjuncţi, care sunt numiţi prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu avizul conform al ministrului finanţelor publice”.
Deci, potrivit formei textului art. 3 alin. (4) în vigoare la momentul emiterii preavizului nr. 801533 din 23 iunie 2011, Comisarul General numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul de execuţie din Comisariatul General, nu şi personalul de execuţie din cadrul secţiilor judeţene. Forma modificată a textului art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009, potrivit dispoziţiei tranzitorii prevăzute de art. 11 din H.G. nr. 566/2011, a devenit incidentă în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 566/2011, termen care nu se împlinise la data emiterii preavizului nr. 801533 din 23 iunie 2011.
În consecinţă, în mod corect a fost emis preavizul menţionat anterior de către Garda Financiară – Secţia judeţeană Caraş-Severin, în condiţiile în care recurentul-reclamant ocupa o funcţie publică de execuţie în cadrul acelei instituţii, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Înalta Curte reţine că, atât preavizul, cât şi decizia de eliberare din funcţie, au fost emise de persoana care avea competenţa legală de emitere la data de 23 iunie 2011, respectiv 22 iulie 2011 (Decizia nr. 34 de eliberare din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior la Garda Financiară - Secţia Judeţeană Caraş-Severin a domnului H.V.I.).
Înalta Curte apreciază că necesitatea reorganizării unei instituţii este un aspect ce ţine de oportunitatea şi nu de legalitatea emiterii unui act administrativ, or, în contextul prezentei cauze, aspectele ce ţin de oportunitatea emiterii actului administrativ nu sunt de natură să antreneze anularea actului.
Prin H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, a fost redus numărul de posturi al acestei instituţii de la 1805 la 1092, structura organizatorică a Gărzii Financiare şi a structurilor din cadrul acestei instituţii fiind stabilită în funcţie de posturile necesare pentru o bună desfăşurare a activităţii Gărzii Financiare.
Art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, (r2), cu modificările şi completările ulterioare, prevede:
„(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public; [.]".
Dispoziţiile art. 99 alin. (5) din acelaşi act normativ reglementează că în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţia funcţionarilor publici.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia reorganizării şi în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care optează pentru aceeaşi funcţie publică, se organizează examen de către autoritatea publică.
În prezenta cauză, prin preaviz i s-a comunicat recurentului-reclamant faptul că funcţia publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999, (r2), cu modificările şi completările ulterioare, şi că putea opta pentru numirea în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al preşedintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 188/1999.
Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că prin reorganizarea care a avut loc la nivelul Gărzii Financiare nu s-a procedat la reducerea unui post ca urmare a modificărilor aduse atribuţiilor de serviciu şi nici nu ne aflăm în vreuna din celelalte situaţii prevăzute de art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci a avut loc o reorganizare prin reducerea numărului de posturi, cu obligarea la încadrarea în cheltuielile bugetare alocate. În această situaţie erau incidente prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în conformitate cu care trebuia organizat examen, în situaţia în care existau mai multe persoane care optaseră pentru ocuparea aceleiaşi funcţii publice.
Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 32 din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare Comisariatul General, secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, anexa 8 la Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, statuează că: „Numirile în funcţiile publice pentru care au optat candidaţii se fac ca urmare a rezultatelor obţinute la examenul de testare profesională".
Totodată, art. 31 din acelaşi Regulament, prevede: „În situaţia în care participanţii la examinare obţin un punctaj peste punctajul minim stabilit, funcţionarul public care a obţinut cel mai mare punctaj va fi numit pe funcţia publică pentru care a susţinut examinarea."
Faţă de cele arătate anterior, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond va fi menţinută de instanţa de control judiciar ca temeinică şi legală.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de H.V.I. împotriva sentinţei nr. 236 din 9 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 760/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 937/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
