ICCJ. Decizia nr. 1397/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1397/2013
Dosar nr. 2730/1/2011
Şedinţa publică de la 22 februarie 2013
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 noiembrie 2011, petentul P.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău.
La termenul de judecată din 4 noiembrie 2011, Înalta Curte a pus în vedere petentului să-și precizeze cererea în fapt și în drept, acordând un termen în acest sens.
La termenul de judecată din 16 decembrie 2011, constatând că petentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel cum i-au fost impuse, iar lipsa de diligență a acestuia împiedică desfășurarea normală a procesului, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei.
Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare nici una dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes”.
Cum, în speţă, de la data suspendării cauzei şi până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor şi având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată cererea formulată de petentul P.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3108/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 252/2013. Contencios → |
|---|
