ICCJ. Decizia nr. 141/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 141/2013
Dosar nr. 6526/40/2011
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Botoşani a fost înregistrată la data de 24 iunie 2011 acţiunea formulată de M.N. prin Sindicatul "I." Botoşani, în contradictoriu cu Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, având ca obiect modificarea Dispoziţiei nr. 243/2011 privind reîncadrarea şi stabilirea salariului începând cu anul 2011, precum şi plata unor diferenţe salariale.
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2011, Tribunalul Botoşani a dispus sesizarea Curţii de Apel Suceava cu soluţionarea excepţiei invocate de reclamant privind nelegalitatea prevederilor Ordinului comun nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa nr. 197 din 5 iunie 2012 prin care a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului "I." Botoşani şi a admis excepţia de nelegalitate.
Astfel, instanţa a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. II lit. A), B), C), D) şi E) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în exercitarea atribuţiilor conferite prin art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au dreptul de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
În raport de aceste dispoziţii legale şi de împuternicirea de reprezentare aflată la dosar, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului "I." Botoşani.
Asupra excepţiei de nelegalitate, instanţa de fond a constatat că modalitatea de stabilire a salariilor personalului plătit din fonduri publice prevăzută în ordinul comun încalcă dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora baza de calcul pentru majorarea salarială pentru anul 2011, de 15%, o constituie cuantumul brut al salariilor de bază, al sporurilor şi al altor compensaţii pentru luna octombrie 2010.
Or, a precizat instanţa, prin ordinul comun contestat, se impune o altă modalitate de calcul al salariului de bază pentru luna octombrie 2010, respectiv salariul din luna iunie 2010, redus cu 25%, la care urmează să se aplice majorarea de 15%. Aceeaşi modalitate de calcul, apreciată de instanţă ca fiind contrară prevederilor legale în aplicarea cărora au fost aprobate normele metodologice, se regăseşte şi cu privire la majorarea sporurilor, indemnizaţiilor şi compensaţiilor, precum şi în situaţiile particulare exemplificate de art. II lit. C), D) şi E) din ordinul comun.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, în recursul formulat de primul pârât s-a invocat greşita respingere a excepţiei de conexitate a cauzei cu Dosarele nr. 4153/40/2011, nr. 3882/40/2011 şi nr. 3877/40/2011 ale aceleiaşi instanţe, în care, de asemenea, Sindicatul "I." Botoşani a ridicat în numele altor membri de sindicat excepţia de nelegalitate a aceloraşi dispoziţii.
Printr-un alt motiv de recurs, acelaşi pârât a criticat respingerea excepţiei privind lipsa calităţii de reprezentant a sindicatului, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 67 alin. (1) şi art. 68 alin. (1) C. proc. civ. privind reprezentarea judiciară.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate, pârâţii au arătat că prin Legea nr. 118/2010 cuantumul brut al salariilor, al indemnizaţiilor, al sporurilor şi al altor drepturi salariale pentru perioada iulie - decembrie 2010 a fost diminuat cu 25%.
La data de 31 decembrie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010 care a dispus prin art. 1 ca, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, al sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, să fie majorat cu 15%.
Pârâţii au mai arătat că, în aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 au fost emise norme metodologice aprobate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 şi de Ministerul Finanţelor Publice prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011.
S-a învederat că dispoziţiile art. II lit. A), B), C), D) şi E) din norme sunt conforme prevederilor art. 1, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 14 din legea sus-menţionată, stabilind modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, precum şi formula concretă de calcul al salariilor, sporurilor şi indemnizaţiilor pentru anul 2010, conţinând şi unele reglementări specifice personalului din instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, cu exemple de calcul.
Pârâţii au precizat că, în cadrul exemplelor date s-a pornit de la salariul din luna iunie 2011 pentru a se evidenţia că majorarea de 15% se aplică la salariile din luna octombrie 2010, astfel cum au fost diminuate începând cu luna iulie 2010, potrivit Legii nr. 118/2010.
În finalul recursului său, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat şi soluţionarea excepţiei de nelegalitate cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. faţă de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, ale căror întâmpinări nu i-au fost comunicate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise şi a se dispune modificarea sentinţei atacate şi respingerea excepţiei de nelegalitate pentru considerentele ce urmează.
Criticile formulate privind încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., lipsa calităţii de reprezentant şi greşita respingere a excepţiei de conexitate nu sunt întemeiate.
Astfel, conform art. 28 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, putând introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în scopul apărării drepturilor acestora, în baza unei împuterniciri scrise a acestora.
Or, în cauză, astfel cum a reţinut instanţa de fond, s-a făcut dovada unei astfel de împuterniciri, acordate sindicatului de M.N. (dosar curte de apel).
Nu este fondată nici susţinerea privind soluţionarea cauzei în lipsa unor părţi - Ministerul Finanţelor Publice ca emitent şi respectiv, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani, pârâtă în litigiul de fond - care ar fi fost nelegal citate.
La dosarul cauzei se află dovezile de comunicare a citaţiilor către aceste părţi pentru termenul de judecată din 2 aprilie 2012, fiind corect prezumate conform art. 88 alin. (1) pct. 51 C. proc. civ. că au avut cunoştinţă de termenele ulterioare.
Curtea nu poate primi nici critica privind greşita respingere a excepţiei de conexitate, normele care reglementează această excepţie de procedură neavând caracter imperativ, legea conferind judecătorilor un drept de apreciere asupra reunirii cauzelor conexe.
Or, în cauză, nu a rezultat că ar fi fost necesară conexarea, pentru o mai bună administrare a justiţiei, cu atât mai mult cu cât dosarele menţionate au fost soluţionate în primă instanţă anterior pronunţării sentinţei atacate prin prezentele recursuri.
Pe fondul cauzei, excepţia de nelegalitate a fost greşit admisă, prevederile art. II lit. A), B), C), D) şi E) din ordinul contestat nefiind contrare dispoziţiilor legii în executarea cărora au fost emise, nr. 285/2010.
În speţă, excepţia de nelegalitate a fost invocată pentru menţiunea cuprinsă în ordinul comun privind diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, atât sindicatul cât şi instanţa de fond susţinând că această prevedere modifică dispoziţiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441/30.06.2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 şi ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situaţia în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 RON.
Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, aşadar în intervalul iulie - decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul şi celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.
Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parţiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.
Conform art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Acelaşi act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi băneşti în baza O.G. nr. 92/2003 şi O.G. nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.
În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât şi formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.
Conţinutul acestor norme este conform prevederilor legii, instanţa de fond reţinând în mod eronat că dispoziţiile art. II privind "Stabilirea salariilor brute în anul 2011" - lit. A), B), C), D) şi E) - contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.
Astfel, aşa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi de Legea-cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1) şi 2).
De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).
Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la lit. C) situaţia calculării salariului de bază şi a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe ţară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie - decembrie 2010 la suma de 600 RON, la lit. D) situaţia personalului care desfăşoară activităţi noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. E) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeaşi lege.
Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conţin exemple de calcul în care se porneşte de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenţia că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenţilor actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului şi ar constitui şi baza de calcul pentru alocaţiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile contestate sunt legale şi conforme dispoziţiilor din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise, astfel încât, admiţând recursurile formulate, va modifica sentinţa atacată şi va respinge excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P., Botoşani împotriva Sentinţei nr. 197 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. II lit. A), B), C), D) şi E) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 al M.M.F.P.S. şi Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al M.F.P., invocată de reclamantul M.N., prin Sindicatul "I." Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 1393/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 144/2013. Contencios. Anulare act... → |
---|