ICCJ. Decizia nr. 159/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 159/2013
Dosar nr. 12044/2/2010
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 6090 din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul F.V. și pe cale de consecință a constatat existența calității pârâtului de lucrător al Securității.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securităţii trebuie îndeplinite două condiţii: Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989. În calitatea menţionată la punctul 1 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Astfel, constată instanța de fond că, în cauză, prima condiție este îndeplinită deoarece pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Olt, Serviciul 1,1988,1989.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție respectiv desfăşurarea unor activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, instanța de fond a reținut, cu privire la P.R., care a formulat cererea de stabilire a calităţii de lucrător a pârâtului, că în acţiunea informativă deschisă asupra lui P.R., judecător „semnalat cu următoarele aspecte incompatibile în activitatea lui, şi anume: a fost crescut în spirit religios, catolic care pune amprenta asupra conduitei sale şi acum la 33 de ani, făcând mătănii, participă la pelerinaje (RODNA) şi la slujbe religioase; în contrast cu aceste pretenţii, este imoral din toate punctele de vedere, cultivând relaţii scandaloase cu diferite femei, au fost situaţii când prin aceste femei a căutat să cunoască cetăţence străine, mizând că în acest mod ar putea pleca definitiv din ţară" pârâtul a dispus următoarele măsuri informativ-operative:
- „a fi încadrat informativ la locul de muncă de la B. C.A.J.L.";
- „Se vor întreprinde măsuri de selecţionare a unei surse cu posibilităţi pe lângă obiectiv, care să fie de aceeaşi confesiune religioasă";
- „Se va avea în vedere şi studierea unor posibilităţi de introducere a mijloace T.O. (tehnico-operative: mijloace de interceptare - n.n.) la domiciliul obiectivului";
- În paralel cu obţinerea de informaţii, se vor întreprinde şi măsuri pentru obţinerea unor materiale probatorii (declaraţii, pr. verbale etc), atât cu privire la acte de corupţie şi trafic de influenţă, cât şi în ceea ce priveşte moralitatea sa."
Consideră judecătorul fondului că activităţile desfăşurate de către pârât în calitate de angajat al fostei Securităţi, au suprimat dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 33 (secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice) din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
2.Cererea de recurs
Împotriva sentinței nr. 6090 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul F.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 304 pct. 7 și art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a arătat că nelegalitatea sentinţei constă în următoarele:
2.1 Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare, în raport de dispozițiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, pe care a unit-o cu fondul, dar a uitat să o soluționeze.
Astfel, se arată că, în cauză, deși a fost formulată cerere pentru stabilirea calității de lucrător al Securității doar de către P.R., care a dorit să afle numele celor care au fost implicați în dosarul care-l vizează, identificat în arhivele fostei Securități cu cota I 184866, în nota de constatare, astfel întocmită, se face referire și la alte persoane care nu au formulat cerere de constatare a calității de lucrător al Securității.
2.2 Fondul cauzei a primit o dezlegare greşită
Printr-o primă critică formulate recurentul susține că deși din nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S rezultă că prin activitatea desfășurată ar fi suprimat dreptul la viață private al persoanelor la care se referă nota, respectiv secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, din simpla lecturare a înscrisurilor depuse la dosar se poate observa că nu există nici o dovadă că ar fi fost întreprinse astfel de măsuri si cu atât mai puțin că ar fi fost implicat în astfel de activități.
Astfel, consideră recurentul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în mod incorect Colegiul C.N.S.A.S. a prezentat situația de fapt ca și când activitățile de urmărire informative a numitului P.R. ar fi fost desfășurată de el deși de fapt contribuția sa se rezuma doar la o notă de analiză din 1987 când deja P.R., cunoscut că desfășoară acte de corupție, fusese înlăturat din justiție. În acest sens, recurentul arată că materialele informative referitoare la P.R. au fost obținute și i-au fost transmise de alte unități.
Mai arată recurentul că instanța a motivat hotărârea prin aceea că pârâtul a semnat o notă de analiză în acțiunea privitoare la P.R., deși nu există probe din care să rezulte că acele măsuri propuse ar fi fost și aduse la îndeplinire.
Printr-o altă critică formulată recurentul susține că, în soluționarea cauzei instanța de fond ar fi trebuit să țină cont și de faptul că preocupările persoanelor față de care au fost întreprinse măsuri informative-operative erau contrare ordinii publice și securității naționale consfințite prin Constituția din 1965 și alte acte normative în vigoare la acea data, inclusive Codul penal.
În plus, se mai arată că ordinele de muncă în baza cărora au fost întreprinse măsuri informative-operative față de persoanele aflate în atenție au fost emise în baza Constituției și a altor legi, de care voit și incorect face abstracție Consiliul C.N.S.A.S. atunci când se referă doar la dispozițiile art. 28 și art. 33 din Constituția României din 1965 și la drepturile ocrotite de Pactul internaţional privind drepturile civile și politice.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, faţă de criticile ce i-au fost aduse, raportat la actele şi lucrările dosarului dar şi la prevederile legale din materia supusă examinării, incluzând art. 3041 C. proc. civ., reţine că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena modificarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în considerarea celor în continuare arătate.
1.1. Cu privire la excepţia inadmisibilității acţiunii
Potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 6–8 din O.U.G. nr. 24/2008, ca urmare a sesizării din oficiu sau a solicitării persoanei îndreptăţite conform art. 1 din acelaşi act normativ, direcţia de specialitate din cadrul C.N.S.A.S. desfăşoară activităţi administrative specifice, de verificare a documentelor şi informaţiilor în legătură cu o anumită persoană, finalizate prin întocmirea unei note de constatare, supuse aprobării Colegiului C.N.S.A.S. care dispune și introducerea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii.
Nota de constatare este, aşadar, o operaţiune administrativă care nu produce, prin ea însăşi, efecte asupra statutului persoanei verificate sub aspectul calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, fiind evaluată de instanţă în întregul context probator.
Prin urmare, atâta vreme cât instanța de fond a constatat calitatea recurentului de lucrător al Securității doar prin raportare la măsurile dispuse de către acesta în Dosarul cu cotă C.N.S.A.S. nr. 184866, în care titular era persoana care a formulat cererea de verificare, respectiv P.R., în temeiul art. 1 alin. (7) din OUG nr. 24/2008, nu prezintă relevanță din punct de vedere juridic, faptul că în cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/2282 din 30 septembrie 2010 se face referire și la alte dosare în care nu au fost formulate cereri de verificare.
Prin urmare, reținând și faptul că motivarea excepției inadmisibilității este compusă, în realitate, din apărări de fond, privind interpretarea documentelor şi informaţiilor menţionate în nota de constatare nr. DI/I/2282 din 30 septembrie 2010, cu privire la alte persoane decât P.R. și pe care instanţa de fond nu le-a analizat în considerentele sentinţei recurate, dând o anumită semnificaţie juridică, doar datelor referitoare la urmărirea informativă a lui P.R., în raport cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că împrejurarea că instanţa de fond nu a analizat, în mod expres, excepția inadmisibilității, nu este aptă să conducă la reformarea sentinţei recurate.
3.2. Cu privire la stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii
Intimatul C.N.S.A.S. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a recurentului.
Verificările au fost efectuate de intimat ca urmare a solicitării formulate în acest sens, în temeiul art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ de P.R., recurentul în calitate de ofiţer contribuind la instrumentarea dosarului de urmărire informativă a acestuia.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945–1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
OUG nr. 24/2008 nu instituie criterii cantitative, fiind suficient să se probeze că persoana supusă verificărilor a instrumentat cel puțin un act în dosarul persoanei care solicită verificarea, prin activităţi în măsură să suprime ori să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Totodată, stabilirea calității de lucrător al Securității nu este condiționată de aducerea la îndeplinire a măsurilor operativ-informative dispuse în cadrul unui dosar de urmărire informativă sau de comportamentul socio-profesional al persoanei urmărite, așa încât vor fi înlăturate criticile formulate de recurent pe acest aspect.
Prin urmare este lipsit de relevanță faptul că măsurile operativ-informative dispuse de recurent, în calitate de ofițer de Securitate, în instrumentarea dosarului de urmărire informativă a lui P.R (cotă C.N.S.A.S. nr. 184866) respectiv încadrarea informativă la locul de muncă, selectarea unei surse din anturajul profesional, introducerea unor mijloace de supraveghere la domiciliul acestuia, se regăsesc într-o singură notă de analiză, datată 18 aprilie 1987.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul nu a negat nici calitatea de ofiţer al Securităţii şi nici autenticitatea înscrisului întocmit în această calitate în instrumentarea Dosarului nr. 184866 (cotă C.N.S.A.S.) însă a încercat să acrediteze ideea că activităţile desfăşurate se încadrau în atribuţiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofiţer al Securităţii, cu atât mai mult cu cât a valorificat doar informațiile comunicate de alte structuri referitoare la activitatea profesională defectuoasă a lui P.R., fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
Această apărare generică nu poate fi primită întrucât măsurile informative-operative pe care recurentul le-a dispus în calitate de ofiţer de Securitate, în instrumentarea dosarului de urmărire informativă a lui P.R., în baza analizei unor materiale informative, în cuprinsul cărora se făcea referire expresă nu doar la activitatea profesională a persoanei urmărite, cum în mod greșit susține recurentul, ci și la convingerile și practicile religioase ale respectivei persoane precum și la alte aspecte de viață privată, exced în mod evident prevederilor legale în limitele cărora recurentul își desfășura activitatea.
În consecință, Înalta Curte constată că înscrisul depus la dosarul de fond (nota de măsuri olografă datată 18 aprilie 1987), demonstrează cu prisosinţă acţiunile dispuse de recurent în instrumentarea dosarului de urmărire informativă a lui P.R., și care incontestabil au fost de natură a-i îngrădi acestuia dreptul la viaţa privată şi libertatea de opinie şi de conştiinţă, protejate normativ, cel puţin la nivel formal, şi în perioada anterioară anului 1989.
Dezlegarea dată fondului cauzei reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea instanţei sunt expuse în mod logic şi detaliat, întrunind toate cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.V., împotriva sentinței civile nr. 6090 din 21 octombrie 2011 a Curţii de Apel București, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 149/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 162/2013. Contencios → |
|---|
