ICCJ. Decizia nr. 177/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 177/2013
Dosar nr. 479/42/2012
Şedinţa camerei de consiliu de la 16 ianuarie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1893 din 15 mai 2012, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Z.M., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că acţiunea reclamantului, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare din 28 iunie 2011, emis de pârâtă, prin care a fost obligat la restituirea sumei de 8.058,58 RON, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de împrejurarea că actul contestat este emis de o autoritate centrală.
Prin Sentinţa nr. 287 din 17 septembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că în speţă competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea sumei reprezentând obligaţia de plată contestată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; or, reţine curtea de apel, în speţă, valoarea litigiului este sub 500.000 RON.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie anularea unui act administrativ prin care au fost stabilite în sarcina reclamantului obligaţii al căror cuantum nu depăşeşte suma de 500.000 RON.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 RON, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamantă.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 RON.
Faţă de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Z.M., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 158/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 178/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
