ICCJ. Decizia nr. 184/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 184/2013
Dosar nr. 4080/121/2011
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamantul M.L. înregistrată sub nr. 4080/121/2011 la Tribunalul Galaţi a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul Şcolar judeţean să emită decizie de titularizare pe post.
Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. b) şi art. 3 din Instrucţiunea nr. 3/2011 emisă de M.E.C.T.S. Bucureşti, iar prin încheierea din data de 29 februarie 2012, instanţa a dispus sesizarea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Galaţi în vederea soluţionării acestei excepţii.
În susţinerea excepţiei de nelegalitate, reclamantul M.L. a invocat următoarele motive: faptul că postul trebuie să fie complet şi să aibă o viabilitate de 4 ani, aşa cum se prevede în Instrucţiunea nr. 3/2011 emise de M.E.C.T.S. Bucureşti
De asemenea s-a mai arătat că prevederea din art. 3 din Instrucţiunea nr. 3/2011 emisă de M.E.C.T.S. Bucureşti este nelegală, având în vedere că titularizările sunt supuse aprobării consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar „deşi în art. 253 din Legea nr. 1/2012 se prevede că titularizările se fac doar cu acordul consiliului de administraţie al scolii”. M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare, şi a solicitat respingerea excepţiei ca inadmisibilă deoarece excepţia de nelegalitate vizează doar actele administrative individuale şi nu cele normative.
Prin încheierea de şedinţă din 26 iunie 2012 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii ca nefondată, având în vedere că Instrucţiunea nr. 3/2011 este un act administrativ individual.
Prin sentinţa nr. 313 din 28 iunie 2012 Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate privind Instrucţiunea nr. 3/2011 emisă de pârâtul M.E.C.T.S. invocată de reclamantul M.L., că nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:
Reclamantul M.L. a invocat excepţia de nelegalitate cu privire la prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) şi art. 3 din Instrucţiunea nr. 3/2011 emisă de M.E.C.T.S.
În speţă, la emiterea Instrucţiunilor nr. 3/2011 s-au avut in vedere prevederile art. 94 şi art. 253 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 ale Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3753/2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul naţional de învăţământ.
Potrivit Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3753/2011 în art. 1 se prevede că „până la elaborarea metodologiilor pentru punerea în aplicare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, în învăţământul preuniversitar se aplică dispoziţiile privind organizarea, funcţionarea sistemului de învăţământ şi desfăşurarea procesului de învăţământ aflate sau intrate în vigoare la începutul şi pe parcursul anului şcolar 2010 - 2011 ” .
Conform art. 253 din Legea nr. 1/2011 „cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/ o catedră devin titulari ai şcolii respective dacă: se certifică viabilitatea postului/catedrei; consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord.
Susţinerile reclamantului că prin aceste prevederi se adaugă la lege, la art. 253 din Legea nr. 1/2011, nu au putut fi primite având în vedere că aşa cum rezultă şi din fundamentarea Instrucţiunilor nr. 3/2011, acestea sunt măsuri tranzitorii pentru anul şcolar 2010 - 2011,pană la elaborarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 1/2011.
De asemenea s-a apreciat că dispoziţiile art. 3 din Instrucţiuni nu sunt nelegale, rolul de validare de către consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar este acela doar de a centraliza listele finale, aşa cum au fost transmise de către unităţile de învăţământ, consiliul de administraţie al şcolii respective având deplină competenţă de a aprecia dacă este de acord sau nu cu titularizarea.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs M.L.
Prin cererea de recurs s-a arătat că sentinţa atacată este nelegală numai în parte, respectiv referitor la art. 1 alin. (2) lit. b) din Instrucţiunea nr. 3/2011, urmând a fi menţinută soluţia primei instanţe în privinţa art. 3 din aceeaşi Instrucţiune emisă de M.E.C.T.S.
S-a reiterat că sunt contradictorii prevederile din Instrucţiune cuprinse în art. 1 alin. (2) lit. a) care se referă la condiţia „a fost repartizat pe post ca suplinitor cu post redus” şi în art. 1 alin. (2) lit. b) în care se precizează condiţia „solicită un post complet”.
Prevederea de la art. 1 alin. (2) lit. b) este discriminatorie pentru că îl pune pe recurent în inferioritate faţă de cei care au fost repartizaţi pe un post întreg, încălcându-se astfel art. 16 alin. (1) din Constituţie şi O.G. nr. 137/2000. Nelegalitatea acestei prevederi din Instrucţiune limitează aplicarea art. 253 din Legea nr. 1/2011 în care nu se precizează dacă postul trebuie să fie complet sau incomplet.
De asemenea se adaugă la lege când în acelaşi art. 1 alin. (2) lit. b) din Instrucţiune se prevede „postul să aibă o viabilitate de 4 ani”, din moment ce în art. 253 din lege nu se specifică cât timp trebuie să fie viabil postul, fiind nefondată constatarea instanţei de fond că prin Instrucţiunea nr. 3/2011 ministrul a definit noţiunea de viabilitate a postului, o asemenea definiţie fiind nelegală pentru motivele deja arătate.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
Obiectul excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantul M.L. îl constituie art. 1 alin. (2) lit. b) şi art. 3 din Instrucţiunile nr. 3 din 17 februarie 2011 emise de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, susţinându-se în esenţă că prin aceste Instrucţiuni se completează dispoziţiile art. 253 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, mai exact se adaugă la lege.
În mod corect instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Galaţi a reţinut că în cadrul procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rolul instanţei este acela de a verifica neconcordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1(5) din Constituţia României, precum şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului.
Altfel spus, cu ocazia soluţionării excepţiei de nelegalitate instanţa trebuie să verifice dacă actul administrativ sau textul contestat din actul administrativ în cauză îndeplineşte următoarele cerinţe de legalitate:
- actul a fost adoptat sau emis de către autoritatea competentă material şi teritorial şi în limitele competenţei ce îi revine;
- conţinutul actului este conform cu conţinutul legii în baza căruia este emis şi cu actele normative cu forţă juridică superioară;
- actul corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare;
- actul a fost emis în forma specifică actelor administrative şi cu respectarea procedurii şi normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege;
- actul administrativ este actual şi oportun.
Toate cerinţele de legalitate, enumerate mai sus, sunt întrunite în cauză atât în situaţia art. 1 alin. (2) lit. b) cât şi în situaţia art. 3 din Instrucţiunile nr. 3/2011 pentru punerea în aplicare a art. 253 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 emise de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi publicate în M. Of. Partea I nr. 126 din 18 februarie 2011.
Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale stipulează la art. 253: „Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/ o catedră devin titulari ai şcolii respective dacă:
a) se certifică viabilitatea postului/ catedrei;
b) consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord”.
Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3753/2011, emis în conformitate ce art. 361 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 şi publicat în M. Of. Partea I nr. 104 din 9 februarie 2011, la art. 1 prevede că „până la elaborarea metodologiilor pentru punerea în aplicare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, în învăţământul preuniversitar se aplică dispoziţiile privind organizarea, funcţionarea sistemului de învăţământ şi desfăşurarea procesului de învăţământ aflate sau intrate în vigoare la începutul şi pe parcursul anului şcolar 2010-2011”.
Instrucţiunile nr. 3/2011 prevăd la art. 1 alin. (2) lit. b):
„Alin. (2) Începând cu data de 1 septembrie 2011, poate deveni titular pe postul didactic/catedra ocupat(ă) prin suplinire într-o unitate sau două unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, în anul şcolar 2010 - 2011, în condiţiile alin. (1), cadrul didactic calificat care, la data solicitării, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii specifice:
- lit. b) solicită un post didactic/ o catedră care este complet(ă), nu este rezervat(ă) şi are o viabilitate de cel puţin 4 ani” iar la art. 3 „Comisia judeţeană a municipiului Bucureşti de mobilitate a personalului didactic verifică situaţiile transmise de unităţile de învăţământ şi întocmeşte listele finale care cuprind cadrele didactice netitulare propuse pentru a deveni titulare începând cu data de 1 septembrie 2011, pe care le supune validării consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar până la data de 7 martie 2011. Listele finale validate de consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar se afişează la inspectoratul şcolar până la data de 8 martie 2011”.
Evaluând legalitatea prevederilor contestate de reclamant din perspectiva normelor în baza şi în executarea cărora au fost emise, menţionate în preambulul Instrucţiunilor nr. 3/2011, în mod judicios instanţa fondului a observat că nu poate fi primită critica în sensul că prin acestea din urmă se adaugă la lege, mai exact la art. 253 din Legea nr. 1/2011, fiind evident că este vorba de măsuri tranzitorii pentru anul şcolar 2010-2011, până la elaborarea normelor metodologice de aplicare a Legii educaţiei naţionale.
Prin cele două articole din Instrucţiunile nr. 3/2011 se defineşte noţiunea de viabilitate a postului, respectiv postul didactic/ o catedră, trebuie să fie complet, să nu fie rezervat şi să aibă o viabilitate de cel puţin 4 ani.
Într-adevăr, pentru a putea fi aplicată în instituţiile şcolare norma juridică din art. 253 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011 era necesară lămurirea noţiunii de viabilitate a postului, acest lucru decurgând din chiar modul de redactare a textului legal arătat.
Referitor la art. 3 din Instrucţiuni, nu se poate reţine nelegalitatea acestuia, competenţa de a aprecia dacă este de acord sau nu cu titularizarea revenind deplin consiliului de administraţie al şcolii respective, consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar având doar rolul de validare/ centralizare a listelor finale aşa cum au fost transmise de către unităţile de învăţământ.
Înalta Curte constată că analiza excepţiei de nelegalitate a fost riguros făcută din perspectiva ambelor prevederi, contestate de reclamant, ale Instrucţiunilor nr. 3/2011 şi că prin cererea de recurs nu au fost aduse critici noi în privinţa art. 1 alin. (2) lit. b) asupra nelegalităţii căruia insistă recurentul-reclamant.
Scopul emiterii de către ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului a Instrucţiunilor nr. 3/2011 a fost în mod clar acela de a stabili nişte reguli de natură a facilita aplicarea art. 253 din Legea educaţiei naţionale şi de a identifica instituţiile/organele cărora le revin atribuţiile rezultate din lege.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., precum şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva sentinţei nr. 313 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 179/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 188/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
