ICCJ. Decizia nr. 201/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 201/2013
Dosar nr. 1200/36/2010
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1200/36/2010 pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 07 septembrie 2010, reclamanta S.C. R.R. S.A. a investit instanţa în temeiul art. 205 C. proc. fisc. şi al prevederilor Legii nr. 554/2004 , în contradictoriu cu pârâta D.R.A.O.V.C., cu soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei de Impunere nr. 96 din 25 iunie 2010 emisă de D.R:A.O.V.C. în urma inspecţiei fiscale finalizată prin Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 19339/1992 din 25 iunie 2010, solicitând a se dispune anularea parţială a acesteia, cu privire la următoarele sume: 3.664.007 lei, reprezentând contravaloare acciză aferentă livrărilor de cocs de petrol sulfuros şi 3.804.422 lei majorări de întârziere pentru aceasta suma ; 16.443.855 lei, reprezentând acciză aferentă benzinei facturate către SC R.D. SRL şi livrate în antrepozitul P. SA, şi 3.697.752 lei majorări de întârziere; 25.036.188 lei, reprezentând acciză aferentă motorinei facturate către SC R.D. SRL şi livrate în antrepozitul P. SA, şi 2.871.366 lei majorări de întârziere .
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele.
S.C. R.R. S.A. a făcut obiectul unei inspecţii fiscale parţiale privind accizele, desfăşurată în baza ordinului de serviciu nr. 01 din 15 ianuarie 2010. Inspecţia fiscală a demarat ca urmare a solicitării D.G.A.M.C., solicitare care a avut ca rezultat includerea contribuabilului de către A.N.A.F. - A.N.V. în Programul de inspecţie fiscală al D.R.A.O.V.Constanţa.
Obiectul controlului l-a constituit verificarea modului de deţinere şi expediere în regim suspensiv (teritoriul naţional, comunitar şi export), regim de scutire directă, regim de exceptare de la plata accizelor, cu acciză plătită a produselor energetice şi stabilirea obligaţiilor fiscale în ceea ce priveşte acciza armonizată datorată la bugetul general consolidat al statului, în perioada 01 ianuarie 2007 -31 decembrie 2008.
Constatările organului de inspecţie fiscală, sunt consemnate în Raportul de inspecţie nr. 19339/1992 din 25 iunie 2010, în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 96 din 25 iunie 2010, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale de plată la bugetul de stat în valoare totală de 25.640.921 lei.
Pârâta D.R:A.O.V.C., prin reprezentanţii săi, în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, dar şi în nume propriu a formulat în cauză întâmpinare invocând excepţia inadmisibilităţii.
Prin sentinţa nr. 391/CA din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. R.R. S.A ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
La data de 05 iulie 2010 contestatoarea a depus la sediul D.R.A.O.V. Constanţa contestaţia formulată în procedura prealabilă în conformitate cu prevederile art. 218 alin. (2) din OG nr. 92/2003 republicată, text de lege ce se coroborează cu prevederile Legii nr. 554/2004, dat fiind caracterul acesteia de act administrativ fiscal, însă a formulat acţiune la instanţa de judecată direct împotriva actului administrativ de impunere.
S-a reţinut că instanţa de contencios administrativ soluţionează doar acţiunile introduse împotriva deciziilor emise de organele fiscale în soluţionarea contestaţiilor cu privire la actele administrative de impunere fiscală. O acţiune introdusă direct la instanţa de contencios administrativ împotriva actelor administrativ de impunere fiscală este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta S.C. R.R. S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de judecată din 13 octombrie 2011, pentru lipsa nejustificată a părţilor, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Cum, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 – 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din acelaşi Cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de S.C. R.R. S.A. împotriva sentinţei nr. 391/CA din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2006/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2022/2013. Contencios → |
|---|
