ICCJ. Decizia nr. 2022/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2022/2013
Dosar nr. 881/44/2011
Şedinţa publică de la 27 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta U.A.T.S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.R., anularea Încheierii C.C. nr. VI/255 din 15 iunie 2011, prin care s-a respins contestaţia formulată de către reclamantă împotriva Deciziei nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a judeţului Brăila.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a făcut obiectul unui control financiar, ce a vizat contul de execuţie bugetară pentru anul 2009, fiind încheiat procesul verbal de constatare nr. 2265 din 05 noiembrie 2010, şi, drept consecinţă a descoperirii unor nereguli, a fost emisă Decizia nr. 46 din 27 decembrie 2010.
Reclamanta a solicitat desfiinţarea pct. 9, 10 11, 12 şi 13 din acest ultim act, vizând verificarea şi stabilirea întinderii prejudiciului cauzat ca urmare a plăţii, nelegal dispuse, a unor sporuri şi premii funcţionarilor din cadrul Primăriei, precum şi din prescrierea încasării unor amenzi, şi recuperarea acestui prejudiciu.
A arătat că a formulat contestaţie împotriva Decizia nr. 46/27. 12. 2010, punctele menţionate, însă Curtea de Conturi şi-a menţinut poziţia în sensul considerării ca legal şi temeinic a actului contestat.
Reclamanta a criticat Încheierea C.C., susţinând, în esenţă, că drepturile băneşti vizate au fost legal acordate, iar, în ceea ce priveşte sumele constând în debite provenind din amenzi, acestea nu au fost valabil predate U.A.T.S.G. .
2. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză
Prin sentinţa civilă nr. 380 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de către U.A.T.S.G..
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a constatat, mai întâi, că sumele provenind din amenzi au fost înregistrate în evidenţele contabile ale reclamantei, dar nu s-a stăruit în executarea lor.
Curtea a mai arătat că sporurile şi premiile la care se referă actul contestat au fost nelegal acordate, fiind irelevantă inserarea acestora în contractul colectiv de muncă atâta vreme cât legile incidente nu prevedeau acordarea acestor sporuri şi premii categoriilor de funcţionari care au beneficiat de ele.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 380 din 22 noiembrie 2011 a formulat recurs reclamanta U.A.T.S.G., solicitând modificarea a acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a reluat şi dezvoltat, în esenţă, argumentele expuse instanţei de fond, privind prevederea sporurilor şi premiilor reţinute ca nelegal acordate în Acordul Colectiv de Muncă şi Contractul Colectiv de Muncă, acte în vigoare, valabil încheiate şi a căror anulare nu a fost obţinută de către pârâtă.
4. Soluţia instanţei de control judiciar.
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., faţă de care va admite recursul şi va casa sentinţa instanţei de fond.
5. Motivele de fapt şi de drept care au dus la formarea convingerii instanţei de recurs.
Situaţia de fapt supusă analizei instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susţinerilor reclamantei şi înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel:
1. În perioada 05 octombrie 2010 – 05 noiembrie 2010 a fost efectuat audit financiar asupra contului de execuţie bugetară şi a situaţiilor financiare încheiate pe anul 2009 la U.A.T.S.G., în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 94/1992;
2. Auditul s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare nr. 2265 din 05 noiembrie 2010, prin care au fost constatate abateri de la legalitate care au determinat producerea de prejudicii în bugetul unităţii administrativ teritoriale;
3. În baza acestui proces-verbal, C.C. a Judeţului Brăila a emis Decizia nr. 46 din data de 27 decembrie 2010, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în sarcina ordonatorului principal de credite al U.A.T.S.G., o serie de măsuri;
3. Prin Contestaţia înregistrată sub nr. 40/07 ianuarie 2011, U.A.T.S.G. a contestat măsurile dispuse la pct. 9, 10, 11, 12, 13 şi 17 din Decizia nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a Judeţului Brăila;
4. Prin Încheierea nr. VI 255 din 15 iunie 2011, C.C.R. a respins contestaţia formulată de către reclamantă.
5. Reclamanta U.A.T.S.G. a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Încheierii C.C. nr. VI/255 din 15 iunie 2011, prin care s-a respins contestaţia formulată de către reclamantă împotriva Deciziei nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a judeţului Brăila, şi înlăturarea măsurilor impuse de C.C. Brăila la pct. 9, 10, 11, 12 şi 13 din Decizia menţionată.
Atât petitul final al cererii reclamantei, cât şi criticile formulate de aceasta, faţă de succesiunea actelor emise în speţă, îndreptăţesc concluzia că ceea ce se contestă, în cadrul prezentei acţiuni în contencios administrativ este, în esenţă, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speţă Decizia nr. 46 din 27 decembrie 2010 emisă de C.C. a Judeţului Brăila, act circumscris prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea C.C..
În conformitate cu prevederile art. 37 „În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuţiei bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 şi 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33”.
Art. 33 alin. (3) prevede - „În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii audiate”.
Legea nr. 94/1992 nu conţine norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ:
a) criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului;
b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei,contribuţiei datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat).
Cum în speţa de faţă nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuţiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziţiei în sistemul autorităţilor publice a autorităţii emitente a actului al cărui conţinut se contestă, şi anume C.C. a judeţului Brăila.
În aceste condiţii, competenţa soluţionării acţiunii reclamantei, vizând, în esenţă, anularea actelor administrative emise de C.C. a judeţului Brăila, revine tribunalului, iar nu curţii de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de U.A.T.S.G. împotriva sentinţei civile nr. 380 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 201/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 204/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
