ICCJ. Decizia nr. 229/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 229/2013
Dosar nr. 10327/118/2011
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, la data de 21 iulie 2011, reclamanta C.N.A.C.N. SA Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, suspendarea executării procesului -verbal de constatare încheiat la data de 06 aprilie 2011 de către pârât, prin care s-a constatat neeligibilitatea sumei de 2.695.660 lei şi s-a dispus rambursarea acesteia, anularea măsurii dispuse şi, în subsidiar, aplicarea sancţiunii prevăzute de Ordinul Ministerul Transporturilor Și Infrastructurii nr. 621/2010, pct. 24, respectiv 10% din valoarea contractului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Constanţa.
Prin Sentinţa nr. 1466/2011, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, în raport cu rangul pârâtului, de autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, iar la data de 24 noiembrie 2011, reclamanta a depus o precizare de acţiune în care a arătat că procesul-verbal contestat a fost revizuit, fiind emis un alt proces-verbal de constatare a neregulilor privind proiectul „Sistem de măsurători topohidrografice pe canalele Dunăre - Marea Neagră şi Poarta Albă - Midia Năvodari”, din 13 octombrie 2011, prin care s-a revenit asupra măsurilor luate.
A arătat reclamanta că organismul care a reanalizat situaţia a constatat în mod corect că suma de 2.695.660,03 lei a fost achitată de către reclamantă şi nu de către Comunitatea Europeană, decontarea acesteia nemaiavând loc.
În acest context, reclamanta şi-a precizat cererea, în sensul că a solicitat anularea procesului-verbal nr. 6859 din 06 aprilie 2011, motivat de revizuirea lui de către organul emitent, şi, de asemenea, anularea măsurii de obligare la plata sumei de 2.695.660,03 lei.
La 5 ianuarie 2012, reclamanta a precizat că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal şi că renunţă la capătul de cerere subsidiar, privind aplicarea sancţiunii prevăzută de Ordinul Ministrului Transporturilor Și Infrastructurii. nr. 621/2010, respectiv 10% din valoarea contractului.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 111 din 5 martie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, ulterior promovării acţiunii ce formează obiectul cauzei, Direcţia Generală de Control din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii a procedat la revizuirea procesului verbal anterior menţionat, ca urmare a informaţiilor noi puse la dispoziţie de Autoritatea de Certificare şi Plăţi din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Urmare a acestui fapt, prin emiterea variantei revizuite a procesului verbal de constatare din 06 aprilie 2011, aprobată la 13 octombrie 2011, a fost modificat doar cuantumul debitului datorat de reclamantă din prezenta cauză, celelalte constatări ale titlului de creanţă iniţial, respectiv, ale procesului-verbal din 06 aprilie 2011, rămânând neschimbate.
În acest context, prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulteriore, viciile sub imperiul cărora a fost derulată de către reclamantă procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică a unei nave de măsurători topohidrografice califică, fără dubiu, cheltuielile avansate în derularea acestui contract, ca neeligibile pentru asistenţă financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană.
De asemenea, instanţa a stabilit că nu se poate face aplicarea dispoziţiilor Ordinului Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 621 din 11 august 2010 deoarece, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute în cuprinsul acestuia şi anume includerea prevederilor Ghidului pentru stabilirea corecţiilor financiare aplicabile cheltuielilor cofinanţate din fondurile structurale sau de coeziune pentru nerespectarea reglementărilor privind achiziţiile publice, în cuprinsul contractului de finanţare.
Cu privire la solicitarea reclamantei privind anularea măsurii dispuse prin procesul-verbal din 06 aprilie 2011 de obligare la plata sumei de 2.695.660,03 lei, prima instanţă a apreciat că este lipsită de interes, în condiţiile în care, prin procesul verbal din 13 octombrie 2011 a fost modificat cuantumul debitului datorat, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 218.562,43 lei, sumă pe care de altfel, nu a înţeles să o conteste.
3. Recursul reclamantei
C.N.A.C.N. SA Constanţa a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, considerând că urmare a diminuării cuantumului corecţiei aplicate nu ar mai exista interes în cauză şi a făcut acest lucru fără a pune în discuţia contradictorie a părţilor excepţia lipsei de interes, aspect ce indică şi încălcarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte fondul raportului juridic dedus judecăţii, recurenta – reclamantă a reluat argumentele din motivarea cererii de chemare în judecată, referitoare la încălcarea principiului tratamentului egal, la contractul de finanţare şi aplicarea sancţiunilor specifice acestuia şi la măsura dispusă prin procesul – verbal de control din 06 aprilie 2011.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Transporturilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanţa de fond a procedat la analizarea actului administrativ contestat sub aspectul pretinselor motive de netemeinicie şi nelegalitate invocate de către reclamant, cu respectarea principiului disponibilităţii, având în vedere faptul că în orice cauză, cadrul procesual este stabilit de către reclamant, care are obligaţia de a menţiona în cererea sa de chemare în judecată atât persoanele cu care înţelege să se judece cât şi obiectul cererii, adică ceea ce pretinde şi a reţinut în mod întemeiat faptul că, urmare a revizuirii procesului verbal contestat, a fost modificat doar cuantumul debitului declarat de reclamantă, celelalte constatări ale titlului de creanţă rămânând neschimbate.
Referitor la fondul cauzei, intimatul – pârât a arătat că instanţa a apreciat în mod întemeiat caracterul neeligibil al cheltuielilor supuse analizei, pentru că, în cadrul procedurii de atribuire a contractului, reclamanta a încălcat principiile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) şi d) din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, modificând clauze obligatorii care, prin efectul legii, de plano, nu puteau fi modificate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, recurenta – reclamantă a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ şi fiscal, după parcurgerea procedurii administrative de contestare prealabilă, procesul – verbal de constatare din 6 aprilie 2011, privind proiectul „Sistem de măsurători topografice pe canalele Dunăre – Marea Neagră şi Poarta Albă – Midia Năvodari”, întocmit de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Prin acest proces – verbal, constituind titlu de creanţă bugetară, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, s-a stabilit că entitatea controlată datorează autorităţii cu competenţă în gestionarea fondurilor comunitare un debit în valoare de 2.695.660,03 lei, reprezentând cheltuieli declarate neeligibile, efectuate din bugetul de stat.
După învestirea instanţei, prin procesul – verbal de constatare a neregulilor din 13 octombrie 2011, s-a reţinut că suma declarată neeligibilă în Procesul verbal de constatare din 06 aprilie 2011, în cuantum de 2.695.660,03 lei (inclusiv T.V.A.), nu corespunde întrutotul prevederilor art. 1, alin. (2) din H.G. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, unde se precizează că sumele declarate neeligibile în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene reprezintă acele sume "obţinute sau utilizate cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale" şi care "sunt plătite din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele din care provine cofinanţarea aferentă.”
Luând în considerare faptul că doar o singură factură, din cele emise în cadrul contractului din 24 noiembrie 2008, a fost autorizată la plată şi faptul că din cuantumul acesteia de 307.315,00 lei (fără T.V.A.), doar cota de contribuţie europeană (71,12%) a fost rambursată de C.E., autoritatea emitentă a apreciat că doar suma aferentă acestei rambursări – de 218.562,43 lei - poate fi declarată ca neeligibilă în cadrul proiectului.
În capitolul 11 al procesului - verbal din data de 13 octombrie 2011 s-a prevăzut clar că suma datorată este de 218.562,43 lei (50.654,12, euro), corespunde sumei rambursate de Autoritatea de Certificare şi plată în contul de venituri al bugetului de stat Ministerului Transportului Și Infrastructurii, deschis în numele debitorului şi urmează să reîntregească bugetul din care a fost virată contribuţia Fondului European de Dezvoltare Regională la finanţarea proiectului.
Este vorba, aşadar, de o revocare parţială a primului proces-verbal, în ceea ce priveşte cuantumul debitului stabilit în sarcina recurentei - reclamante, care a fost redus de la 2.695.660,03 lei la 218.562,43 lei.
Manifestarea de voinţă a autorităţii emitente a fost corect identificată şi interpretată de instanţa de fond, astfel că Înalta Curte constată că sentinţa nu este susceptibilă de critici din perspectiva unei interpretări greşite a actului dedus judecăţii. Totodată, soluţia pronunţată este motivată convingător în fapt şi în drept cu respectarea cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În plan procesual, urmare a emiterii celui de-al doilea proces – verbal, la data de 4 noiembrie 2011, recurenta - reclamantă şi-a precizat acţiunea în sensul următor „În acest context, reclamanta a solicitat anularea Procesului Verbal din 06 aprilie 2011 motivat de revizuirea lui de către organul emitent şi de asemenea anularea măsurii dispuse de obligare la plata sumei de 2.695.660,03 lei.
Reclamanta solicită anularea întrucât nu s-a dispus aceasta prin actul rectificator şi autoritatea emitentă a apreciat că acest lucru ar putea duce la confuzii şi erori mai ales în contextul în care în baza Procesului verbal s-a dispus chiar executarea silită.”
La data de 5 ianuarie 2012, recurenta – reclamantă a depus la dosar noi precizări, învederând următoarele:
„Înţelegem sa nu mai insistam în cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal intitulat ""Proces verbal de constatare din data de 06 aprilie 2011” prin care s-a constatat neeligibilitatea sumei de 2 695 660 03.lei (inclusiv T.V.A.) şi am fost obligaţi la rambursarea acesteia. Motivaţia o reprezintă revizuirea actului contestat, ceea ce determina si imposibilitatea legala de punere in executare a acestuia. Acest lucru nu este însa soluţionat in realitate întrucât A.N.A.F. a demarat procedura de executare silita pentru recuperarea debitului (revizuit de altfel) de 2.695.660,03.lei.
Insistam în admiterea capătului de cerere privind anularea Procesului verbal intitulat "Proces verbal de constatare din data de 06 aprilie 2011" prin care s-a constatat neeligibilitatea sumei de 2.695.660,03 lei (inclusiv T.V.A.) si am fost obligaţi la rambursarea acesteia.
Renunţam la capătul de cerere privind aplicarea sancţiunilor prevăzute de Ordinul Ministrului Transporturilor Și Infrastructurii nr. 621/2010, pct. 24, respectiv, 10% din valoarea contractului.”
Prin niciuna dintre aceste precizări ale acţiunii nu a fost contestat procesul - verbal din data de 13 octombrie 2011, recurenta – reclamantă exprimându-şi clar intenţia de a obţine anularea primului proces – verbal, aspect reţinut întocmai de judecătorul fondului.
În ceea ce priveşte legalitatea măsurilor dispuse, care, cu excepţia argumentelor privind cuantumul debitului, au fost motivate identic în cele două procese – verbale, instanţa de fond a reţinut corect existenţa abaterii constatate de autoritatea emitentă, constând în încălcarea unor prevederi ale O.U.G. nr. 34/2006, prin modificarea unei clauze contractuale care a primit un alt conţinut decât cel existent în documentaţia de atribuire.
Nu poate fi reţinută apărarea recurentei – reclamante, în sensul că modificarea nu era substanţială, întrucât ea avea ca obiect clauza penală cuprinsă la art. 11.alin. (1) din contractul de achiziţie publică, modificând cuantumul penalităţilor ce urmau a fi plătite în caz de nerealizare a obligaţiilor furnizorului, prin introducerea unei limite maxime de 5% din valoarea contractului, care nu era prevăzută în documentaţia iniţială.
În ceea ce priveşte aplicarea măsurii de recuperare a debitului constând în cheltuiala neeligibilă, măsură pe care debitorul o consideră excesivă, întreaga argumentaţie cuprinsă în motivarea recursului se referă la debitul iniţial, ignorând, pe de o parte, soluţia şi argumentaţia cuprinsă în procesul – verbal din 13 octombrie 2011 şi, pe de altă parte, înseşi precizările făcute la fondul cauzei, prin care recurenta - reclamantă a arătat că renunţă la capătul de cerere privind aplicarea sancţiunii prevăzute de Ordinul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii nr. 621/2010, pct. 24, respectiv 10% din valoarea contractului.
Or, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul se pronunţă doar asupra aspectelor deduse judecăţii.
În fine, lipsa de interes a capătului de cerere privind anularea măsurii de recuperare a sumei de 2.696.660,03 lei a fost invocată prin notele scrise depuse de intimatul - pârât la termenul din 5 martie 2012, când recurenta - pârâtă a lipsit, dar argumentele pe care s-a fondat această apărare au fost puse în discuţie şi la un termen anterior, în 5 decembrie 2011, când instanţa a dispus ca reclamantei să i se solicite în scris precizarea poziţiei procesuale, în raport cu faptul că debitul de 2.695.660,03 lei a fost diminuat până la suma de 218.562,43 lei.
Prin urmare, nu poate fi reţinută o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin reformarea sentinţei, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul că excepţia procesuală a lipsei de interes nu a fost pusă în mod formal în dezbaterea părţilor.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.A.C.N. SA Constanţa împotriva Sentinţei nr. 111 din 05 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 208/2013. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 235/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
