ICCJ. Decizia nr. 208/2013. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 208/2013
Dosar nr. 2201/54/2011
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrată la data de 14 noiembrie 2011, cererea formulata de reclamantul P.L.D.M. solicitând amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in Craiova, judeţul Dolj, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 4811 din 05 noiembrie 2010 pronunţată de I.C.C.J. Bucureşti.
Reclamantul a arătat ca hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalităţi.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii.
La data de 02 decembrie 2011 reclamantul a depus precizare la acţiune, solicitând în temeiul dispoziţiilor 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Preşedintelui Comisiei Centrale.
La termenul din 16 martie 2012, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită restrângerea obiectului acţiunii, respectiv amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amendă în cuantum de 20% din salariul brut pe economie, pentru neexecutarea titlului şi nerespectarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, jud. Dolj, obligaţie dispusă prin Sentinţa civilă nr. 113 din 09 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4811 din 05 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie.
Prin Sentinţa nr. 1010 din 31 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul P.L.D.M..
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a avut în vedere că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pentru o perioadă de 6 luni.
Având în vedere perioada prezentului litigiu, care se suprapune peste perioada de suspendare a activităţii paratei de emitere a titlurilor de despăgubire, precum si faptul ca in aprecierea atitudinii de pasivitate a paratei este cuprinsa inclusiv perioada de judecata in prezenta cauza, Curtea a reţinut că nu sunt îndeplinite la momentul pronunţării condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul P.L.D.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanţa de fond nu a făcut o analiză completă a situaţiei de fapt, în sensul că nu s-a referit la perioada de 1 an de zile în care hotărârea irevocabilă trebuia să fie executată, de la data de 3 martie 2011 şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012;
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a O.U.G. nr. 4/2012, reţinându-se în mod greşit că prin acest act normativ s-ar fi suspendat şi procedura de executare silită prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004;
- în mod greşit a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, instanţa încălcându-şi rolul activ în ceea ce priveşte administrarea probelor pentru determinarea prejudiciului suferit prin neexecutarea hotărârii.
Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate de recurent, instanţa de control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:
Astfel, se reţine că instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a ţinut seama de perioada cuprinsă între data de la care autoritatea pârâtă ar fi trebuit să execute sentinţa rămasă irevocabilă (3 martie 2011) şi data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 (15 martie 2012), perioadă în care pârâta a manifestat o pasivitate nejustificată.
Este adevărat că, după apariţia O.U.G. nr. 4/2012 activitatea de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată, dar această împrejurare nu îl exonerează de răspundere pe conducătorul autorităţii administrative pârâte pentru perioada anterioară. În acest sens instanţa de control judiciar apreciază că amenda prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 are nu numai un rol de constrângere a autorităţii publice pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătoreşti irevocabile, dar şi un rol sancţionator pentru pasivitatea nejustificată în îndeplinirea unor atribuţii de serviciu ale funcţionarilor autorităţii, respectiv ale conducătorilor acesteia, astfel că se impune aplicarea acestei amenzi, de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 3 martie 2011 – 15 martie 2012, în sarcina conducătorului autorităţii administrative.
În ceea ce priveşte critica referitoare la respingerea capătului de cerere de despăgubiri, aceasta este neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada prejudiciului material suferit pentru întârziere.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii reclamantului, în ceea ce priveşte aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 3 martie 2011 – 15 martie 2012, Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.L.D.M. împotriva sentinţei nr. 1010 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea reclamantului.
Aplică Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor o amendă de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 3 martie 2011 – 15 martie 2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 229/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
