ICCJ. Decizia nr. 2521/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2521/2013

Dosar nr. 324/39/2012

Şedinţa publică de la 1 martie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta L.(I.) N. E.T. a solicitat obligarea Universităţii S.H. la eliberarea diplomei de licenţă şi a anexelor/ suplimentelor de diplomă pe numele său, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; obligarea M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licenţă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi să-i recunoască diploma de licenţă.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, specializarea Educaţie Fizică şi Sport, forma de învăţământ ID, în cadrul Universităţii S.H. Bucureşti, susţinând şi promovând examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009 şi că, drept urmare a promovării acestuia, i s-a eliberat, în conformitate cu art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007, adeverinţa de licenţă din 08 iulie 2009, pârâtele recunoscându-i, practic, Titlul de Licenţiată în Educaţie Fizică şi Sport şi atestând că a promovat examenul de licenţă şi că a absolvit Ciclul I - studii universitare de licenţă (sistem Bologna).

A mai arătat reclamanta că prin cererea înregistrată din 21 februarie 2012, după împlinirea termenului de 12 luni de la finalizarea studiilor, s-a adresat conducerii Universităţii, solicitând atât eliberarea diplomei de licenţă, cât şi a suplimentelor acesteia, la data de 08 martie 2012 comunicându-i-se că Universitatea a avut întâlniri repetate cu structurile abilitate ale ministerului pentru soluţionarea, în regim de urgenţă, a situaţiei absolvenţilor, că s-au făcut numeroase demersuri din partea Universităţii către M.E.C.T.S. prin mai multe adrese trimise acestuia, însă reprezentanţii ministerului au onorat parţial comanda de formulare de diplomă, amânând în mod repetat aprobarea pentru toate formularele tipizate.

La solicitarea altor colegi aflaţi în aceeaşi situaţie, M.E.C.T.S. a comunicat în scris prin Adresa nr. 15044 din 20 februarie 2012 refuzul aprobării tipizării formularelor de diplomă de licenţă.

A apreciat reclamanta că, în acest context, este în ipoteza unui refuz nejustificat al pârâtelor de a elibera diploma de licenţă şi anexele la aceasta, respectiv de a aproba tipărirea formularelor de diplomă de licenţă, care o pune în imposibilitatea de a iniţia demersuri pentru modificarea înscrierilor în cartea de muncă/dosarul personal privind studiile absolvite după angajare, dar şi în imposibilitatea de a se înscrie la concursuri pentru promovarea pe o funcţie superioară, corespunzătoare noii calificări, instituţia la care lucrează solicitându-i repetat să prezinte diploma de licenţă şi suplimentele acesteia, iar nu adeverinţă, drept pentru care s-a văzut nevoită să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, M.E.C.T.S. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, solicitând admiterea excepţiilor invocate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii reclamantei, ca fiind inadmisibilă.

A învederat pârâtul că M.E.C.T.S. a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010 prin adresele 37450 din 21 iunie 2010, 37629, 12356F din 25 octombrie 2010, 49716 din 29 noiembrie 2010, 32048, 36711, 40456 din 13 octombrie 2010 şi astfel cererea de chemare în judecată a acestuia este fără obiect.

Mai arată pârâtul M.E.C.T.S. că nu poate fi obligat să recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost emisă conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învăţământ şi specializarea urmate de solicitant nu existau.

Prin cererea de chemare în garanţie formulată, pârâta Universitatea S.H. a solicitat admiterea cererii şi obligarea chematului în garanţie M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru reclamantă sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 - a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 210 din 15 iunie 2012 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepţiile invocate de M.E.C.T.S., respectiv aceea a inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive;

- a admis acţiunea în contencios administrativ având ca obiect „obligaţia de a face”, formulată de reclamanta L.(I.) N. E.T., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi chematul în garanţie M.E.C.T.S.;

- a admis cererea de chemare în garanţie;

- a obligat prima pârâta să-i elibereze reclamantei diploma de licenţă şi suplimentul de diplomă corespunzătoare formei de învăţământ absolvite;

- a obligat secunda pârâta să aprobe tipărirea formularului de diplomă în ceea ce o priveşte pe reclamantă în 30 de zile de la comunicarea hotărârii, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- a obligat prima pârâta să-şi îndeplinească obligaţia de mai sus în 30 de zile de la expirarea termenului stabilit în sarcina M.E.C.T.S., sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., faptul că acţiunea reclamantei vizează obligarea pârâtului la aprobarea tipăririi formularului privind diploma de licenţă vizând-o pe reclamantă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, a reţinut instanţa, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtei şi titularul obligaţiei din raportul juridic analizat, condiţie ce este îndeplinită în cauză, prin prisma prevederilor Regulamentului aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007, care conferă în mod expres secund pârâtului competenţe privind conceperea şi tehnoredactarea modelelor de referinţă a formularelor actelor de studii, în urma consultării cu instituţiile de învăţământ superior, desemnând totodată unitatea de specialitate producătoare (care tipăreşte şi difuzează formularele actelor de studii astfel concepute).

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a apreciat că din înscrisul ce emană de la Universitatea „S.H.” (fila 12 dosar), rezultă că reclamanta a fost admisă să susţină examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a şi promovat, astfel că în mod justificat i s-a emis adeverinţa din care rezultă calitatea sa de licenţiat, precum şi faptul că înscrisurile de la filele 50 - 57 dosar confirmă că prim pârâta s-a adresat M.E.C.T.S. cu solicitarea de a aproba tipărirea formularelor tipizate pentru absolvenţii anului 2009, comunicându-le şi numărul necesar de diplome, fără însă a primi un răspuns.

A mai reţinut instanţa că la data înmatriculării reclamantei în anul I de studii era în vigoare şi H.G. nr. 916 din 11 august 2005, privind structurile instituţiilor de învăţământ superior acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu şi a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licenţă, care a aprobat structura instituţiilor de învăţământ superior acreditate, precum şi a specializărilor acestora, sens în care în anexa 1-B, pct. 6, se regăseşte Universitatea „S.H." Bucureşti - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, art. 5 din aceeaşi hotărâre a Guvernului precizând că „Structurile şi specializările prevăzute în anexele nr. 1 si 2 funcţionează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul I de studii".

Deoarece actele normative menţionate anterior nu conţineau şi reglementări exprese cu privire la forma de învăţământ (zi, seral, frecvenţă redusă, la distanţă) pentru specializările acreditate/autorizate, instanţa a reţinut că se subînţelege că acest domeniu a fost lăsat în competenţa de reglementare a fiecărei instituţii de învăţământ superior, în considerarea autonomiei universitare, aşa cum, de altfel, a procedat şi universitatea pârâtă.

Instanţa a mai reţinut că reclamantei i se pot opune numai actele normative în vigoare la data înmatriculării, întrucât la acea dată reclamanta a putut în mod legitim („speranţa legitimă”) să considere că admiterea şi respectiv parcurgerea studiilor universitare, în forma şi coordonatele legale raportate la acea dată, asigură legalitatea şi recunoaşterea publică a studiilor ei universitare şi fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să îi fie invalidate retroactiv.

S-a apreciat de către instanţă că, din această perspectivă, refuzul M.E.C.T.S. de a aproba tipărirea diplomei de licenţă a reclamantei apare ca un „refuz nejustificat”, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, a dispus obligarea acestei autorităţi centrale, în limitele sale de competenţă, să procedeze la emiterea acestor aprobări/avize, având în vedere şi adresele universităţii, potrivit cu care a comunicat M.E.C.T.S. necesarul de materiale tipizate pentru promoţia 2009, din care face parte şi reclamanta.

Curtea a dispus, totodată, şi obligarea Universităţii, ca după finalizarea procedurilor de tipărire a diplomelor, să elibereze reclamantei şi diploma de licenţă pentru examenul de licenţă susţinut în sesiunea iulie 2009 - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.

S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că cererea de chemare în garanţie îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de art. 60 C. proc. civ., fiind admisă ca atare, chemata în garanţie având obligaţia legală în emiterea avizelor pentru achiziţionarea formularelor tipizate solicitate de reclamanţi.

Curtea a dispus şi obligarea Universităţii, ca după finalizarea procedurilor de tipărire a diplomelor, să elibereze reclamantei diploma de licenţă pentru examenul de licenţă susţinut în sesiunea iulie 2009 - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, precum şi suplimentul de diplomă sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Primul motiv de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul arătând că instanţa de fond nu a analizat şi calitatea activă a reclamantei, raportat la capătul de cerere privind obligarea M.E.C.T.S. de a „aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi suplimentul la diplomă".

Arată recurentul că din considerentele hotărârii rezultă că instanţa de fond, deşi respinge excepţia lipsei calităţii procesual pasive a ministerului, reţine că toată procedura legală pentru avizarea tipizatelor se desfăşoară între instituţiile de învăţământ superior şi minister, iar în temeiul acestor considerente ar fi trebuit să constate că reclamanta nu justifică în nici un fel calitatea procesuală activă.

Apreciază recurentul că din acţiunea formulată şi actele depuse reiese că reclamanta este absolventă a Universităţii S.H. şi nicidecum reprezentantă a Universităţii, pentru a avea calitatea să solicite eliberarea avizelor necesare pentru formularele tipizate - acte de studii.

Menţionează recurentul că M.E.C.T.S. nu a refuzat Universităţii S.H. eliberarea avizelor necesare pentru formularele tipizate - acte de studii, dar aceste formulare nu se pot elibera instituţiilor de învăţământ superior în număr nelimitat, ci trebuie corelat cu numărul absolvenţilor care au urmat specializări şi forme de învăţământ acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, conform reglementărilor în vigoare la momentul admiterii. Arată recurentul că, de altfel, instanţa de fond a reţinut acest aspect, şi anume că ministerul a aprobat un număr de tipizate, dar a interpretat greşit aceasta, considerând că, implicit, ministerul a recunoscut specializările reclamantei.

Precizează recurentul că înscrierea candidaţilor, organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în învăţământul superior, emiterea diplomelor de licenţă, intră în competenţa instituţiilor de învăţământ superior, care poartă întreaga responsabilitate asupra procesului instructiv-educativ, precum şi faptul că, dacă reclamanta a participat la procesul de învăţământ în calitate de studentă a Universităţii S.H., efectul este de a obţine diploma de licenţă în urma susţinerii unui examen de licenţă, iar instanţa de judecată nu poate obliga ministerul de a recunoaşte absolvirea acestor cursuri sau obliga la emiterea unei diplome de licenţă în orice condiţii, poate cel mult constata aceste aspecte.

Un al doilea motiv de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., raportat la faptul că instanţa de fond a reţinut că "niciuna din adresele Universităţii S.H. (prin care se solicita aprobarea pentru tipizate acte studii) nu a fost urmată de un răspuns pozitiv", iar patru alineate mai jos, reţine că ministerul a avizat achiziţionarea de formulare tipizate.

Apreciază recurentul că instanţa de fond a acoperit o ilegalitate a Universităţii S.H. printr-o hotărâre nelegală; a obligat ministerul să aprobe tot necesarul de formulare tipizate solicitat de universitate, doar pentru că "adeverinţa de licenţă se bucură de prezumţia de legalitate, iar în acest context se recunoaşte reclamanţilor calitatea de licenţiaţi în specializările urmate”.

Arată recurentul că acesta este, de altfel, un alt motiv de recurs - art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanţa de fond nu a fost sesizată pentru recunoaşterea actelor de licenţă, şi cu toate acestea, a constatat că "reclamanta a susţinut toate examenele în conformitate cu legislaţia în vigoare a învăţământului şi planul de învăţământ", drept pentru care obligă ministerul să acopere ilegalitatea universităţii, ilegalitatea de a oferta pentru admitere specializări şi forme de învăţământ care nu au fost autorizate provizoriu sau acreditate prin hotărâri ale Guvernului.

Un alt motiv de recurs invocat de recurent se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa de fond invocă culpa comună în ceea ce priveşte şcolarizarea reclamantei.

Consideră recurentul că instanţa nu poate culpabiliza ministerul că nu aprobă o astfel de cerere fără a verifica legalitatea solicitării, responsabilă pentru o cerere care nu are temei legal fiind instituţia de învăţământ superior.

Subliniază recurentul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenţi care au promovat examenele de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate şi, prin urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neautorizate/neacreditate.

Prin urmare, M.E.C.T.S. nu poate fi obligat sa recunoască o diplomă, dacă aceasta nu a fost emisă conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învăţământ şi specializarea urmate de solicitant nu existau.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

În mod întemeiat, prin sentinţa atacată a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. şi a fost obligat chematul în garanţie M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licenţă şi suplimentele la acestea pentru reclamantă.

Susţinerile recurentului privind neanalizarea de către prima instanţă a hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute, judecătorul cauzei nefiind investit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.

M.E.C.T.S. nu a solicitat în instanţă analizarea criteriilor de obţinere a formularelor tipizate de către Universitatea S.H. ori existenţa sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate.

Obligaţia intimatei Universitatea S.H. este corelativă obligaţiei intimatului M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanţa de primă jurisdicţie.

Odată ce instanţa de fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. Bucureşti la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licenţă şi a certificatelor de studii, pentru specializarea pe care a absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2284/2007 şi cererea Universităţii S.H. Bucureşti de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licenţă pentru reclamantă.

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanţie poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condiţiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H. Bucureşti a diplomelor de licenţă este condiţionată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă.

În cauză există o interdependenţă între cele două obligaţii menţionate în cererea introductivă, în raport de competenţa fiecărei autorităţi. Aspectele de nelegalitate invocate în recurs nu pot fi primite de Înalta Curte şi vor fi respinse ca nefondate.

Pe de altă parte, se reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că M.E.C.T.S. are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, şi nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Bejan c. României).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. (în prezent M.E.N.) împotriva Sentinţei civile nr. 210 din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2521/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs