ICCJ. Decizia nr. 2499/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2499/2013
Dosar nr. 848/44/2012
Şedinţa publică de la 1 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC O.S.P.O.T. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării actului administrativ, respectiv a Avizului nr. 149 din 10 iulie 2012, emis de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin Avizul nr. 148 din 9 iulie 2012 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor a fost confirmată numirea domnului B.G.E. în funcţia de şef al ocolului, iar o zi mai târziu pârâta a emis Avizul nr. 149, prin care s-a anulat primul aviz, astfel că prin anularea acestuia ocolul este în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea, ceea ce îi aduce grave şi iremediabile prejudicii.
Pârâta, prin notele de şedinţă depuse la dosar, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Prin Sentinţa civilă nr. 352 din 25 iulie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de societatea reclamantă SC O.S.P.O.T. SRL, în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul Mediului şi Pădurilor, având ca obiect suspendare executare Aviz nr. 149 din 10 iulie 2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că cele două condiţii cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite; că din actele depuse la dosar de pârâtă, respectiv Sentinţa nr. 46 din 08 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Focşani, rămasă irevocabilă, rezultă că Hotărârea nr. 20/2012 a Adunării Generale a Obştii de Moşneni Tulnici, prin care a fost revocat din funcţia de şef ocol domnul N.C., a fost anulată şi că în baza acestei hotărâri pârâtul a dispus anularea avizului de numire în funcţia de şef ocol a domnului B.G.E., astfel că îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită nu subzistă; că, în condiţiile în care actul administrativ incriminat se bucură de prezumţia de legalitate, punerea în aplicare a acestuia nu poate produce o pagubă în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004; că paguba trebuie să fie dovedită în concret şi nicidecum doar afirmată, aşa cum o face reclamanta în acţiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O.S.P.O.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că recurenta-reclamantă a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor 2 condiţii prevăzute de lege; că, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt în măsură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv cele două avize nr. 148 şi 149/2012, emise de către pârât la doar o zi diferenţă; că îndoiala serioasă constă în faptul că împotriva actului în cauză este iniţiată acţiune în anularea acestuia, dovedită cu existenţa înregistrării pe rolul instanţei a Dosarului nr. 833/44/2012, iar motivele anulării sunt cuprinse în această acţiune şi, deşi judecătorul acţiunii de suspendare nu se poate pronunţa asupra temeiniciei şi legalităţii acesteia, a putut aprecia în mod subiectiv asupra legalităţii şi temeiniciei unui astfel de demers.
În ceea ce priveşte paguba iminenta, recurenta arată că aceasta constă în faptul că SC O.S.P.O.T. SRL este o societate comercială înfiinţată în scopul administrării şi exploatării forestiere a unei suprafeţe de peste 14.500 ha păduri şi păşuni ce aparţin membrilor obşteni constituiţi în Obştea de Moşneni Tulnici, că societatea are personal angajat, contracte în derulare, are acţiuni silvice complexe, care trebuie coordonate de către personal de specialitate sub îndrumarea şefului de ocol, că lipsa şefului de ocol, ori obstacularea activităţii acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile din fişa postului şi din contractul de muncă, ar aduce grave şi iremediabile prejudicii în activitatea societăţii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Deci, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.
În cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
Or, în speţă, motivele invocate de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca nefiind îndeplinită condiţia „cazului bine justificat”, deoarece în cuprinsul hotărârii recurate nu sunt indicate fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fără a fi analizat fondul cauzei, care este atributul instanţei care va soluţiona cererea referitoare la anularea actului contestat.
„Paguba iminentă”, cea de-a doua condiţie cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reţinute în sentinţa atacată sunt întemeiate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.
Or, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea, aşa cum am arătat, să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.
Recurenta-reclamantă nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.
În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC O.S.P.O.T. SRL împotriva Sentinţei nr. 352 din 25 iulie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2498/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2501/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
