ICCJ. Decizia nr. 3112/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3112/2013
Dosar nr. 2005/2/2011
Şedinţa de la 8 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată şi hotărârea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2005/2/2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.G. (K.G.) , să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea nr. P 947/07 din 18 iunie 2009 , adresată C.N.S.A.S. de către domnul E.B. , s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 163573 (cotă C.N.S.A.S.), în acest dosar, pârâtul figurând la filele 6, 51.
De asemenea, prin cererea nr. P 4514/06 din 25 mai 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul L.V., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 160246 (cotă C.N.S.A.S.), în acest dosar, pârâtul figurând la dosar.
Prin cererea nr. P 979/09 din 20 mai 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul V.I., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 233913 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează.
Totodată, prin cererea nr. P 1592/10 din 19 mai 2010 , adresată C.N.S.A.S. de către doamna S.D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. F.I. 32005 – Arad, Rola 98c, dosar în care pârâtul figurează. Ţinând cont de prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirare a Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, cererile formulate sunt legale.
Prin sentinţa nr. 296 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.G. (K.G.) şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Aşa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare şi la acea dată.
Acţiunile pârâtului au presupus grave imixtiuni în viaţa privată, încălcându-se dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Astfel, în calitatea sa de ofiţer de Securitate, pârâtul a obţinut informaţii despre viaţa privată a unei persoane urmărită pentru că „întreţine relaţii de interes operativ cu foşti condamnaţi din ţară şi străinătate”.
Informaţiile au fost trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl avea în atenţie pe titularul dosarului.
De asemenea, în calitate de căpitan şi şef al Serviciului „F” (profil de filaj şi investigaţii – n.n.) din cadrul I.J. Arad, pârâtul a cules informaţii prin intermediul filajului, realizat de către subalternii săi, despre o persoană urmărită pentru că „făcea parte din conducerea „O.D.” pe ţară, are legături pe raza altor judeţe, cu rol activ în activitatea clandestină, desfăşurând activitate comună. A fost semnalat printr-o anonimă că ar deţine la domiciliu un aparat de multiplicat şi că este vizitat de elemente prin intermediul cărora distribuie materiale în diferite localităţi din ţară. /../ cunoaşte şi are legături cu mai multe persoane cu rol de conducere în activitatea clandestină, participă la unele adunări ilegale şi susţine ideea legalizării „O.D.”, pretextând că adepţii organizaţiei nu desfăşoară activităţi ostile statului”. Informaţiile au fost trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl avea în atenţie pe titularul dosarului, cu următoarele observaţii ale pârâtului: „Din perioada filajului a rezultat faptul că obiectivul este vizitat la domiciliu de mai multe persoane. Obiectivul părăseşte foarte rar domiciliul şi verifică în mod constant împrejurimile, prin scurte ieşiri şi deplasări pe străzile apropiate. Din spusele gazdei postului interior, a rezultat că în anumite perioade, domiciliul obiectivului este vizitat de un număr mult mai mare de persoane, chiar şi din alte judeţe”.
Curtea a constatat, faţă de cele expuse, că prin aceste activităţi pârâtul a îngrădit drepturile şi libertăţile recunoscute de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viaţă privată, libertatea de exprimare şi libertatea conştiinţei şi a religiei.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că deşi prima instanţă a reţinut în considerentele hotărârii că pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nu a adus nici o dovadă, fapte materiale personale acţiuni sau inacţiuni ale pârâtului care să fi anulat, interzis, suspendat, suprimat unul din drepturile fundamentale.
A mai susţinut că atunci când prima instanţă a motivat „dovedirea” calităţii de lucrător al Securităţii a enumerat doar două condiţii dintre cele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989 şi să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Or, a arătat recurentul cele două condiţii, respectiv să fi fost ofiţer şi să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale, toate acestea trebuiau subordonate unui scop, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
În speţă, însă din nici un înscris prezentat în dosar nu rezultă aportul recurentului în realizarea acestui scop.
Cât priveşte motivarea primei instanţe pe practica C.E.D.O. şi pe Rezoluţia nr. 1096/1996 recurentul a menţionat că acestea nu au legătură cu speţa dedusă judecăţii.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, prin sentinţa nr. 296 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.G. (K.G.) şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Potrivit acestor dispoziţii „ orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Pârâtul nu contestă calitatea de ofiţer al securităţii.
Aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/76 din 10 ianuarie 2011, pârâtul a avut gradul de maior şi funcţia de şef al Serviciului „F” (profil de filaj şi investigaţii – n.n.) din cadrul I.J. Arad anterior anului 1989.
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie prevăzută de prevederile suscitate, aceea de a fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, prima instanţă a reţinut în mod corect, cu o motivaţie cuprinzătoare acţiunile pârâtului care au presupus grave imixtiuni în viaţa privată şi prin care a încălcat dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Aşa cum reiese din toate documentele evidenţiate în Nota de Constatare şi celelalte documente depuse la dosar, activitatea pârâtului, în calitate de angajat al fostei Securităţi, se remarcă prin acţiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată:
Astfel, în calitatea sa de ofiţer de Securitate, pârâtul a obţinut informaţii despre viaţa privată a unei persoane urmărită pentru că „întreţine relaţii de interes operativ cu foşti condamnaţi din ţară şi străinătate”.
Informaţiile au fost trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl avea în atenţie pe titularul dosarului.
De asemenea, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt din dosar.
Astfel, din probele administrate rezultă că pârâtul, în calitate de căpitan şi şef al Serviciului „F” (profil de filaj şi investigaţii – n.n.) din cadrul I.J. Arad, a cules informaţii prin intermediul filajului, realizat de către subalternii săi, despre o persoană urmărită pentru că “făcea parte din conducerea „Oastea Domnului” pe ţară, are legături pe raza altor judeţe, cu rol activ în activitatea clandestină, desfăşurând activitate comună. A fost semnalat printr-o anonimă că ar deţine la domiciliu un aparat de multiplicat şi că este vizitat de elemente prin intermediul cărora distribuie materiale în diferite localităţi din ţară. /../ cunoaşte şi are legături cu mai multe persoane cu rol de conducere în activitatea clandestină, participă la unele adunări ilegale şi susţine ideea legalizării „Oastea Domnului”, pretextând că adepţii organizaţiei nu desfăşoară activităţi ostile statului”. Informaţiile au fost trimise spre exploatare Serviciului 1 din cadrul I.J.S. Arad, serviciu ce îl avea în atenţie pe titularul dosarului, cu următoarele observaţii ale pârâtului: „Din perioada filajului a rezultat faptul că obiectivul este vizitat la domiciliu de mai multe persoane. Obiectivul părăseşte foarte rar domiciliul şi verifică în mod constant împrejurimile, prin scurte ieşiri şi deplasări pe străzile apropiate. Din spusele gazdei postului interior, a rezultat că în anumite perioade, domiciliul obiectivului este vizitat de un număr mult mai mare de persoane, chiar şi din alte judeţe”.
Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentului în sensul că prima instanţă nu a demonstrat că toate acţiunile sale au fost în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
Pe de o parte dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu menţionează expres o astfel de condiţie iar pe de altă parte, menţinerea puterii comuniste era asigurată de toate pârghiile puterii politice de la acea vreme.
Înalta Curte reţine că O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, urmăreşte scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, sau au efectuat activităţile prevăzute de actul normativ, prin consemnarea publică, publicarea în M. Of. al României Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S., în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţă, a celor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnităţi sau funcţii publice, actul normativ antrenând doar eventuale consecinţe de ordin moral în privinţa celor care au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste.
În concluzie pentru motivele expuse, constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul C.G. împotriva sentinţei nr. 296 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3106/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3117/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
