ICCJ. Decizia nr. 331/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 331/2013
Dosar nr. 6679/2/2011
Şedinţa publică de Ia 24 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 6679/2/2011 in data de 20 iulie 2011, reclamantele D.R. şi M.V.A. au chemat în judecată pe pârâţii Universitatea S.H. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea pârâtei Universitatea „S.H." să elibereze, fiecărei reclamante în parte, actul de studii cu regim special, denumit „Diplomă de licenţă", însoţit de Suplimentul de Diplomă, prin care să se ateste că reclamantele au susţinut şi promovat examenul de licenţă, în specialitatea MARKETING, obţinând Titlul de Licenţiat în Ştiinţe Economice; obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii, a formularelor tipizate, constând în Diploma de Licenţă şi Suplimentul de Diplomă, într-un număr care să asigure realizarea dreptului reclamantelor de a li se elibera documentul oficial de stat, cu regim special, prin care se confirmă studiile de învăţământ superior efectuate în cadrul Universităţii S.H.; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, în anul 2006 s-au înscris la Universitatea S.H. - Facultatea de Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale - specializarea Marketing, iar în anul 2009, sesiunea din iunie, au susţinut şi promovat examenul de licenţă, în condiţiile impuse de Universitatea S.H., dobândind Titlul de Licenţiat în Ştiinţe Economice.
Având în vedere Metodologia Universităţii S.H. de organizare şi desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405 din 21 mai 2009 cât şi Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007, publicat în MO nr. 716 din 23 octombrie 2007, Universitatea S.H., ca instituţie organizatoare a examenelor de licenţă, avea obligaţia de a elibera Diploma de Licenţă însoţită de Suplimentul de Diplomă, în termen de maximum 12 luni de la susţinerea examenului, fiecărui absolvent în parte.
În acest sens, au fost formulate cereri de eliberare a diplomei de licenţă, 24 septembrie 2010 şi din 24 septembrie 2010, cereri care nu au fost soluţionate nici până la data formulării cererii de chemare în judecată.
Au mai arătat că universitatea le-a comunicat că le recunoaşte calitatea de absolvent al Universităţii S.H. şi le aducea la cunoştinţă faptul că, urmare a unor incidente procedurale existente între Universitatea S.H. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, nu are la dispoziţie formularele de diplomă, în vederea eliberării acestora către reclamante.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv prin nesoluţionarea în termen a unei cereri cât şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative, Universitatea S.H., în solidar cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, le afectează interesele legitime ce decurg din absolvirea examenului de licenţă şi, implicit, din nerecunoaşterea oficială şi în conformitate cu dispoziţiile legale a acestei calităţi.
Au invocat dispoziţiile art. 2, 5, 11, 20 şi 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învăţământ superior, aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007.
Au mai arătat reclamantele că au fost admise să susţină examenul de licenţă în sesiunea iunie 2009, examen pe care l-au promovat, astfel că au solicitat instanţei să constate că cererea este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei de a emite diplomele de licenţă şi suplimentele la diplomă.
S-a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la eliberarea avizelor/aprobărilor necesare tipăririi formularelor de diplomă, conform legii, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a daunelor cominatorii de 50 lei/fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiilor sale.
În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1 şi urm. Legea nr. 554/2004, art. 112 şi următoarele, art. 274 C. proc. civ., Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului acesta a invocat excepţia lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Pârâtul M.E.C.T.S. a arătat că acţiunea este lipsită de obiect întrucât a avizat achiziţionarea de către Universitatea S.H. de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010 prin adresele din 21 iunie 2010, 25 octombrie 2010, 29 noiembrie 2010, 13 octombrie 2010.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâtul M.E.C.T.S. a precizat că Universitatea S.H. are obligaţia de a elibera diplomele de licenţă numai pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ autorizate/acreditate, iar forma absolvită de reclamante nu a parcurs procedura legală de autorizare/acreditare.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare în care a arătat că a fost pusă în imposibilitate de a elibera diploma de licenţă pentru reclamante întrucât M.E.C.T.S. nu a aprobat tipărirea formularelor de diplomă de licenţă de către R., deşi i-au fost adresate cereri în acest sens.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat şi cerere de chemare în garanţie împotriva pârâtului M.E.C.T.S., prin care a solicitat obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate întrucât in mod nejustificat refuză aprobarea tipăririi acestor diplome de licenţă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 696 din 01 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei de obiect invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor D.R. şi M.V.A. cu privire la capătul de cerere formulat împotriva pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi s-a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.
A fost admis, în parte, capătul de cerere al acţiunii formulată de reclamantele D.R. şi M.V.A. împotriva pârâtei Universitatea S.H. şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. împotriva chematului în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
A fost obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantelor diplomele de licenţă împreună cu suplimentele acestora.
A fost obligat chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplome de licenţă şi suplimentele la diplome pentru reclamante.
Au fost respinse, în rest, acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Curtea a apreciat că este nefondată şi a respins-o, întrucât prin adresele invocate nu s-a făcut dovada că M.E.C.T.S. a aprobat Universităţii S.H. tipărirea formularelor de diplomă de licenţă şi a suplimentelor acestora, care să se refere chiar la reclamantele din cauza de faţă.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de instanţă, din oficiu, Curtea a apreciat-o ca întemeiată, având în vedere că nu există obligaţia M.E.C.T.S. de a aproba reclamantelor tipărirea formularelor de diplomă de licenţă şi suplimentelor acestora, procedura derulându-se între Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S.
Pe fondul cererii reclamantelor de obligare a pârâtei Universitatea S.H. să le elibereze diploma de licenţă, Curtea a reţinut că acţiunea este întemeiată întrucât reclamantele D.R. şi M.V.A. au urmat cursurile Universităţii S.H., Facultatea de Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale din Bucureşti, Specializarea Marketing, forma de învăţământ „frecvenţă redusă", în perioada 2006-2009 şi au absolvit examenul de licenţă organizat de această universitate în sesiunea iunie 2009, eliberându-li-se adeverinţe valabile pentru 12 luni de zile, aspect recunoscut de pârâta Universitatea S.H. în răspunsurile 1890 şi 1891 din 20 aprilie 2011.
Având în vedere promovarea de către reclamante a examenului de licenţă organizat de pârâta Universitatea S.H. în sesiunea iunie 2009, în temeiul art. 15 din Ordinul M.E.C.T. nr. 295/2007, pârâta Universitatea S.H. avea obligaţia de a elibera reclamantelor diploma de licenţă şi suplimentul acestuia, astfel că refuzul acestei pârâte de a da curs solicitării reclamantelor adresat prin cererile din 30 martie 2011, reprezintă refuzuri nejustificate de a soluţiona cererile reclamantelor, în sensul definiţiei dată de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, Curtea a admis cererea reclamantelor şi a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantelor diplomele de licenţă împreună cu suplimentele acestora.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie formulată de Universitatea S.H. împotriva Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, s-a reţinut că temeiurile invocate de chematul în garanţie pentru a refuza aprobarea tipăririi formularelor de diplomă de licenţă şi suplimentului acesteia, necesare întocmirii şi eliberării actului de studii pentru reclamante, sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte solicitările reclamantelor şi ale pârâtei Universitatea S.H. de a se aplica amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în baza art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că este mai eficient să se solicite aplicarea amenzii de către instanţa de executare/potrivit procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a respins aceste solicitări.
3. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului).
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă următoarele:
În baza dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. a apreciat că instanţa a pronunţat hotărârea prin depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, întrucât prin admiterea cererii de chemare in garanţie nu s-au avut în vedere atribuţiile şi competenţele Ministerului prevăzute în H.G. nr. 536/2011.
S-a arătat că actele de studii pot fi eliberate doar absolvenţilor care au urmat o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu, potrivit legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, iar instanţa a obligat Ia eliberarea tipizatelor pentru persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale, substituindu-se M.E.C.T.S. şi A.R.A.C.I.S.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, s-a susţinută că aceasta a fost greşit admisă in condiţiile in care intre pârâte nu există un raport juridic,
S-a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât la data înscrierii reclamanţilor în anul I specializarea era autorizată provizoriu să funcţioneze doar la ZI nu şi la FR sau ID.
Totodată, s-a arătat că universităţii revine culpa exclusivă de a organiza cursuri fără respectarea legii, iar contractul încheiat între cursant şi universitate nu poate fi opus M.E.C.T.S.
În concluzie, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata - pârâtă Universitatea S.H. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând cu prioritate, in conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti - secţia a IX-a contencios, administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a altor acte de studii reclamantelor, absolvente a Universităţii „S.H.".
Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care. potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în cauza de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată Universitatea „S.H.", ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ pe acelaşi palier cu Ministerul Educaţiei Naţionale, neavând aceleaşi competenţe şi responsabilităţi ca instituţie publică, responsabilă de fundamentarea şi aplicarea strategiei globale a învăţământului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, Universitatea ,,S.H." nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În alţi termeni, Universitatea „S.H." nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă. este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - Universitatea „S.H."- competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
Soluţionând cauza de faţă fără a-şi verifica competenţa în raport cu obiectul acţiunii şi cu dispoziţiile legale citate mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti - secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului) împotriva sentinţei nr. 696 din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti - secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 332/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
