ICCJ. Decizia nr. 332/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 332/2013
Dosar nr. 954/42/2011
Şedinţa publică de Ia 24 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 954/42/2011 la data de 11 noiembrie 2011, reclamanţii D.A.V., S.E., N. (B.) S.E.C. şi M. (I.) D. au chemat în judecată pârâta Universitatea S.H. Bucureşti şi au solicitat obligarea pârâtei la eliberarea diplomelor de licenţă la care sunt îndreptăţiţi ca urinare a promovării Examenului de licenţă, în sesiunea iulie 2009, desfăşurată în cadrul Facultăţii de Management din Braşov, specializarea Management - Universitatea S.H.
Reclamanţii au formulat şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, prin care au solicitat obligarea chematului în garanţie să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamanţi în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea plăţii de 500 lei penalităţi pe zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au urmat cursurile Facultăţii de Management Braşov din cadrul Universităţii S.H., instituţie de învăţământ superior particular acreditată, specializarea Management, în perioada 2006 - 2009 şi au absolvit Ciclul I - studii universitare de licenţă (sistem Bologna), au susţinut şi promovat Examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând Titlul de Licenţiaţi în Ştiinţe Economice.
Această calitate de licenţiaţi în ştiinţe economice le-a fost recunoscută de Universitatea S.H., care a eliberat adeverinţe cu termen de valabilitate până la eliberarea Diplomelor de Licenţă.
Au arătat reclamanţii că şi-au îndeplinit toate obligaţiile ce le-au revenit potrivit contractelor de studiu anuale încheiate cu Universitatea şi prevăzute în Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor şi având în vedere Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenelor de finalizare a studiilor emisă de Universitatea S.H., sub nr. 1405 din 21 mai 2009, precum şi art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să le elibereze Diploma de Licenţă.
Au concluzionat reclamanţii că prin toate înscrisurile depuse la dosar au făcut dovada vătămării dreptului de către intimate, cu consecinţe deosebite asupra exercitării profesiei pentru care s-au pregătit.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 8, art. 11, art. 18 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constatate că şi-a îndeplinit obligaţiile legale faţă de reclamanţi, în sensul că după finalizarea completă a studiilor şi susţinerea examenului de licenţă, la cererea acestora, le-a eliberat adeverinţele de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de către pârâtă sub nr. 1405 din 21 mai 2009 şi cu prevederile art. 20 şi art. 38 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284 din 28 septembrie 2007.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a solicitat obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru reclamanţi sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Chematul in garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia lipsei obiectului cererii de chemare în garanţie formulată de reclamanţi raportat la petitul al doilea al acţiunii şi a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.
A arătat că M.E.C.T.S. a aprobat tipizarea formularelor de diplomă de licenţă, aceste formulare fiind întocmite în mod unitar, conform modelului aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 5289/2008 privind diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă şi că a desemnat unitatea de specialitate producătoare a formularelor tipizate.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat că atribuţiile şi competenţele M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările ulterioare, precum şi în art. 216 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenţi care au promovat examenele de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
A precizat că a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010 prin adresele din 21 iunie 2010, 25 octombrie 2010, 29 noiembrie 2010, 13 octombrie 2010.
A precizat că la data înscrierii reclamanţilor în anul I de studii, specializarea Management a Facultăţii de Management din Braşov din cadrul Universităţii S.H. nu era autorizată provizoriu sau acreditată la forma de învăţământ ID.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 45 din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.A.V., S.E., N. (B.) S.E.C. şi M. (I.) D. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
A fost obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanţilor diplomele de licenţă, conform studiilor absolvite şi examenului de licenţă promovat în sesiunea iulie 2009.
A fost respinsă excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în garanţie formulată de reclamanţi, invocată de chematul în garanţie.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.
S-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. şi a fost obligat chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă pentru reclamanţi.
A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii au urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Management Braşov din cadrul Universităţii S.H., în perioada 2006 - 2009, forma de învăţământ ID, promoţia 2009 şi au susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, obţinând titlul de licenţiaţi în Ştiinţe Economice, fapt care rezultă din adeverinţele depuse la dosar.
Curtea a constatat că răspunsul pârâtei privind neeliberarea diplomelor de licenţă constituie o nesoluţionare în termenul legal a unei cereri. În sensul dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pârâta Universitatea S.H., înfiinţată prin Legea nr. 445/2002 ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ, este asimilată unei autorităţi publice, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, care defineşte autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor şi asimilează autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
A constatat judecătorul fondului că Ordinul nr. 2.284 din 28 septembrie 2007 emis de Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior prevede la art. 38 că după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează Adeverinţă de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
A mai reţinut instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1), activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor, iar dispoziţiile art. 20 alin. (1) prevăd că titularii sau împuterniciţii acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituţiei, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului ştiinţific de doctor.
Pentru aceste motive, având în vedere prevederile legale menţionate, care prevăd obligativitatea de emitere a actelor de studii la cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, adeverinţa de absolvire având un termen de valabilitate de maximum 12 luni, curtea a constatat că acţiunea formulată de reclamanţi este întemeiată, prin fapta pârâtei de neeliberare a actelor de studii în termenul prevăzut de lege, reclamanţilor li s-a produs o vătămare în dreptul prevăzut de lege de eliberare a actelor de studii.
Cu privire la excepţia lipsei de obiect, Curtea a constatat că excepţia este neîntemeiată şi a respins-o, obiectul cererii formulate de reclamanţi vizând aprobarea de tipizare a formularelor de diplomă de licenţă ce îi privesc pe aceştia, la eliberarea cărora au solicitat să fie obligată pârâta şi nu aprobarea generică a tipizatelor formularelor de diplomă.
Pe fondul cererii formulată de reclamanţi, de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a apreciat judecătorul că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 60 C. proc. civ., întrucât nu se poate reţine existenţa unei obligaţii de garanţie sau despăgubire, în ipoteza admiterii acţiunii.
Curtea a constatat temeinicia cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă privind obligarea chematului în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă pentru reclamanţi, dată fiind practica Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi faptul că admiterea chemării în garanţie asigură efectiv punerea în executare a obligaţiei de eliberare a diplomelor de licenţă, existând o interdependenţă între cele două obligaţii, în ceea ce priveşte cererea de aplicare a sancţiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat-o neîntemeiată, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în urma admiterii acţiunii în contencios administrativ prin care autoritatea publică este obligată să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face, dacă nu este prevăzut un termen, în cel mult 30 de zile de Ia data rămânerii irevocabile a hotărârii.
3. Recursul declarat de chematul in garanţie Ministerul Educaţiei Naţionale (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului) împotriva acestei sentinţe a formulat recurs chematul in garanţie Ministerul Educaţiei Naţionale (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă următoarele:
În baza dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. a apreciat că instanţa a pronunţat hotărârea prin depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, întrucât prin admiterea cererii de chemare in garanţie nu s-au avut in vedre atribuţiile şi competenţele Ministerului prevăzute în H.G. nr. 536/2011.
S-a arătat că actele de studii pot fi eliberate doar absolvenţilor care au urmat o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu, potrivit legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, iar instanţa a obligat la eliberarea tipizatelor pentru persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale, substituindu-se M.E.C.T.S. şi A.R.A.C.I.S.
În ceea ce priveşte cererea de chemare in garanţie, s-a susţinută că aceasta a fost greşit admisă in condiţiile in care intre pârâte nu există un raport juridic.
S-a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât la data înscrierii reclamanţilor în anul I specializarea reclamanţilor era autorizată provizoriu să funcţioneze doar la ZI nu şi la FR sau ID.
Totodată, s-a arătat că universităţii revine culpa exclusivă de a organiza cursuri fără respectarea legii, iar contractul încheiat între cursant şi universitate nu poate fi opus M.E.C.T.S.
În concluzie, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata - pârâtă Universitatea S.H. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că in cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Dâmboviţa - secţia II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul principal al prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a altor acte de studii reclamanţilor, absolvenţi ai Universităţii „S.H.".
Nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a Ii-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în cauza de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată Universitatea „S.H.", ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Ministerul Educaţiei. Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Faptul că instituţiile de învăţământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului naţional de învăţământ pe acelaşi palier cu Ministerul Educaţiei Naţionale, neavând aceleaşi competenţe şi responsabilităţi-ca instituţie publică, responsabilă de fundamentarea şi aplicarea strategiei globale a învăţământului.
Aceste prerogative legale revin unui organ central al administraţiei publice, astfel că unitatea de învăţământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educaţiei.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituţie, ministerele sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autorităţile administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.
În speţă, Universitatea „S.H." nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ.
În alţi termeni, Universitatea „S.H." nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ nu conţine o asemenea dispoziţie cu privire la universitatea pârâtă.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorităţi publice locale.
Faţă de argumentele expuse, înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanţei competente material, două criterii, şi anume: (i) rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice; (ii) criteriul valoric.
În cauza de faţă. este aplicabil primul criteriu enunţat, astfel că, raportat la rangul local al autorităţii publice pârâte - Universitatea „S.H."- competenţa de soluţionare a litigiului revine tribunalului.
Soluţionând cauza de faţă Iară a-şi verifica competenţa în raport cu obiectul acţiunii şi cu dispoziţiile legale citate mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312 alin. (6) şi art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis.
Dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Dâmboviţa - secţia II civilă de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului) împotriva sentinţei nr. 45 din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Dâmboviţa - secţia II civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 331/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act... → |
|---|
