ICCJ. Decizia nr. 3422/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3422/2013
Dosar nr. 421/36/2012
Şedinţa publică de la 15 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta F.C.Ş.C. a solicitat suspendarea Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (O.M.E.C.T.S.) nr. 5615 din 10 octombrie 2011, privind ridicarea autorizaţiei de funcţionare provizorie a F.C.Ş. "C." din municipiul Constanţa, pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular L.C. din mun.Târgu Mureş, până la soluţionarea cauzei pe fond, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că prin actul administrativ a cărei suspendare o solicită, elevii sunt în imposibilitate de a mai susţine examenul de bacalaureat în anul 2012. Or, conform Legii nr. 1/2011, suspendarea activităţii unei unităţi de învăţământ nu se face în timpul anului şcolar în curs şi retroactiv, aşa cum reiese din Ordinul atacat.
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 367/CA din 12 iulie 2012 a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta F.C.Ş.C., reţinând că în cauză nu au fost îndeplinite condiţiile suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanţa reţine că în privinţa legalităţii actului ce se solicită a fi suspendat reclamanta nu aduce critici, arătându-se numai efectele asupra elevilor înscrişi la unitatea respectivă de învăţământ.
În ceea ce priveşte paguba iminentă s-a reţinut că, deşi prin ridicarea autorizaţiei reclamanta nu va mai putea şcolariza elevi, fiind lipsită de veniturile rezultate din această şcolarizare, acest fapt nu reprezintă pagubă în sensul legii, ci chiar efectul aplicării ordinului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta F.C.Ş.C., susţinând că este netemeinică şi nelegală, fără a depune, dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar corespunzător căii de atac exercitate.
Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citat cu menţiunea timbrării corespunzătoare - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de F.C.Ş.C. împotriva Sentinţei civile nr. 367/CA din 12 iulie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 3412/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 359/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
