ICCJ. Decizia nr. 377/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 377/2013
Dosar nr. 1680/2/2011
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6029 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul E.S. şi, în consecinţă, a constatat calitatea acestuia din urmă de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constata că, prin cererea adresată reclamantului C.N.S.A.S., petiţionara T.M.A. a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii a ofiţerilor şi subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea Dosarului I 236369.
În urma verificării, reclamantul C.N.S.A.S. a întocmit nota de constatare nr. DI/I/2908 din 16 decembrie 2010, prin care s-a apreciat că pârâtul E.S., ce a contribuit la instrumentarea dosarului de mai sus, ar îndeplini condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 de lucrător al Securităţii.
Examinând înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Curtea a reţinut că prima din condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, întrucât pârâtul a avut gradul de locotenent major, în anul 1989, în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul „F” (cu profil filaj şi investigaţii).
S-a mai arătat, în esenţă, că în cauză este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie întrucât, pârâtul, în calitatea de mai sus, a cules informaţii despre viaţa privată a unor persoane urmărite de organele de Securitate pentru motive politice, informaţii ce au fost exploatate în dosarele respective, prin aceste activităţi fiind încălcat dreptul la viaţă privată a acestor persoane, drept recunoscut şi garantat de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Astfel, prin raportul înregistrat sub nr. 808 din 19 ianuarie 1989 la Inspectoratul Municipiului Bucureşti - Securitate (filele 23-24), a fost cuprins în categoria persoanelor (în atenţie) numitul M.A., întrucât a fost semnalat cu atitudini contestatoarea, autor de memorii revendicative, adresate celor mai înalte foruri şi pentru că a formulat cerere de plecare definitivă în S.U.A.
Din adresa din 09 martie 1989 (fila 25-26), semnată personal de şeful de compartiment dar şi de pârât, în calitate de ofiţer operativ, rezultă că pârâtul a cules informaţii despre viaţa privată a numitului M.A., reţinând că acesta este relevat ca un element irascibil, nervos, arogant şi încrezut, în mod frecvent consumă băuturi alcoolice în cantităţi mari, produce deranj şi stare de încordare în imobil, datorită firii sale impulsive şi agresive, împrumută diverse sume de bani pe care „uită” să le mai restituie, are un anturaj numeros în rândul unor indivizi certaţi cu munca.
De asemenea, şi în alte două dosare, pârâtul E.S., în aceeaşi calitate de ofiţer al Securităţii a cules informaţii despre viaţa personală a numiţilor J.T. şi M.P.E., persoane urmărite de Securitate, astfel cum rezultă din adresele din 15 octombrie 1989 (fila 20 -21) şi 20 mai 1989 (fila 28).
Împotriva sentinţei civile nr. 6029 din 19 octombrie 2011 a formulat recurs pârâtul E.S., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut, în esenţă, că recurentul nu a întreprins acţiuni de natură a aduce vreun prejudiciu persoanelor la care se referă notele informative, nici de natură a suprima sau îngrădi drepturi sau libertăţi fundamentale, neexistând nici un fel de dovezi în acest sens.
S-a mai solicitat cenzurarea materialului probator prezentat în cauză, cu motivarea că cererea reclamantului trebuia să se refere strict la verificarea calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la persoana care a formulat cerere în baza art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 şi anume T.M.A., or, instanţa de fond a reţinut aspecte ce privesc şi alte persoane care nu au formulat cerere de verificare.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea reclamantului, apărările pârâtului, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, precum şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Astfel, recurentul-pârât a funcţionat ca locotenent major în cadrul Serviciului „F” (profil de filaj şi investigaţii) în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti.
În baza O.U.G. nr. 24/2008 s-a formulat cererea de verificare şi aplicarea procedurilor legale de către T.M.A., privind pe T. sau T.M.C.
Din dosarul depus de reclamantul C.N.S.A.S., nota ce priveşte pe T.M.C. conţine o caracterizare care arată că acesta are rude stabilite în S.U.A., pe care intenţionează să le viziteze, „manifestări ostile la adresa politicii partidului şi statului nostru, se înconjoară de elemente dubioase, are un cerc de relaţii eterogen şi obţine venituri ilegale.”
Nota mai conţine propunerea dirijării în continuare a sursei „S.”, prietenă cu soţia obiectivului, în vederea verificării şi obţinerii de informaţii suplimentare privind poziţia obiectivului faţă de politica partidului şi statului.
Celelalte note aflate la dosar privesc alte persoane care nu au formulat cerere de verificare.
Înalta Curte apreciază că notele informative privind pe T.M.C. nu întrunesc cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.
În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de lucrător al Securităţii.
Astfel, prin lucrător al Securităţii se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945 - 1989 a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din semnificaţia dată de legiuitor termenului de lucrător al Securităţii rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate.
Persoana trebuia să fi fost ofiţer sau subofiţer al Securităţii iar activităţile pe care le-a desfăşurat să fi avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii.
Înalta Curte arată că în Decizia nr. 843/2011, Decizia nr. 530/2009 şi Decizia nr. 1522/2011 ale Curţii Constituţionale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale ale României, publicate în M. Of. sunt general obligatorii, iar în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a relevat şi valoarea juridică a considerentelor deciziilor pe care le pronunţă, respectiv obligativitatea acestora.
Din analiza singurei note depuse de C.N.S.A.S. în susţinerea acţiunii, şi care se referă la numitul T.M.C., cu privire la care s-a formulat cererea de verificare, din perspectiva interpretării instanţei de contencios constituţional, respectiv existenţa vinovăţiei şi a încălcării drepturilor şi libertăţilor, rezultă că această notă nu susţine îndeplinirea condiţiilor legale pentru ca pârâtul să fie declarat lucrător al Securităţii.
Consemnările expuse rezumativ mai sus nu conţin elemente care se circumscriu suprimării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Nici un element din probatoriile aflate la dosar nu atestă că prin activitatea pârâtului de ofiţer de Securitate s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale numitului T.M.C.
În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată faţă de celelalte persoane, problema dedusă judecăţii este aceea dacă Curtea de Apel Bucureşti a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu acţiunea în constatarea calităţii recurentului-pârât de lucrător al Securităţii, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
După cum s-a relevat anterior, această acţiune în constatare a avut la bază cererea de verificare adresate de numita T.M.A., în baza art. 6 alin. (1) din ordonanţa aflată în discuţie.
Conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Din interpretarea textelor legale citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar de urmărire.
În ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului.
Legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
În cauza de faţă, atât acţiunea în constatare, cât şi nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere cererile de verificare formulate de numita T.M.A., referitor la dosarul lui T.M.C., în raport de care, aşa cum s-a explicat mai sus nu sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu privire la celelalte persoane, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În consecinţă, având în vedere considerentele de mai sus, recursul declarat de pârât este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., acesta va fi admis, cu modificarea sentinţa primei instanţei şi va fi respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul E.S. împotriva sentinţei civile nr. 6029 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 366/2013. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 378/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
