ICCJ. Decizia nr. 372/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 372/2013
Dosar nr. 1491/33/2011
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 715 din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta C.J. prin mandatar S.A.B. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, şi, în consecinţă, a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubiri conform Titlului VII al Legii nr 247/2005 în Dosarul 23610/ FFCC, în termen de 30 zile de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, respingând capătul de cerere care privea amendarea conducătorului pârâtei pentru tergiversare şi refuzul de a soluţiona dosarul de despăgubire.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în baza Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia Judeţeană de Fond Funciar Târgu Mureş a propus acordarea, către reclamantă, de măsuri reparatorii, fără ca de la data înregistrării dosarului pârâta să realizeze vreun demers în vederea emiterii titlului de despăgubire.
Curtea a apreciat că justificarea autorităţii pârâte prin invocarea criteriilor introduse de comisie în vederea soluţionării dosarelor nu apare ca fiind pertinentă, necesară şi proporţională cu scopul urmărit.
Cererea reclamantei vizând aplicarea de penalităţi conducătorului instituţiei a fost respinsă, cu motivarea că această solicitare poate fi făcută, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, doar după expirarea termenului de 30 de zile pe care instanţa l-a acordat pentru emiterea titlului de despăgubire şi doar în condiţiile în care conducătorul entităţii în discuţie nu respectă termenul acordat.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea sentinţei nr. 715 din 5 decembrie 2011 în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod netemeinic refuzul nejustificat de a soluţiona dosarul reclamantei, în condiţiile în care dosarul acesteia a fost soluţionat cu celeritate la nivelul instituţiei pârâte, fiind parcurse etapele prevăzute de lege într-o perioadă de timp mai mult decât rezonabilă.
A criticat faptul că a fost obligată la emiterea titlului de despăgubire, fără a se ţine cont de aspectele obiective şi procedura complexă privind soluţionarea dosarului de despăgubire al reclamantei, cu ignorarea etapelor administrative.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Analizând criticile aduse hotărârii instanţei de fond de recurentă, actele şi lucrările dosarului ca şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază recursul formulat ca întemeiat, şi îl va admite, pentru motivele şi în limitele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara Hotărârii nr. 153 din 24 februarie 2010 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Târgu Mureş prin care i-au fost acordate despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 13,768 ha, dispoziţie transmisă împreună cu dosarul autorităţii publice recurente în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 23610/ FFCC.
Judecătorul fondului a reţinut în mod corect că dosarul privind Hotărârea nr. 153/24 februarie 2010 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Târgu Mureş a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă, raportul de evaluare a bunului pentru care se acordă despăgubiri fiind întocmit abia în luna septembrie 2011, fără a fi emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire până la data soluţionării acţiunii.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o perioadă îndelungată de timp a cererii de despăgubire, respectiv emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea a I-a nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 715 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează să fie făcută în termen de 3 luni de la expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G. nr. 4/2012, aprobată şi modificată prin Legea nr. 117/2012.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 369/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 373/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
