ICCJ. Decizia nr. 373/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 373/2013
Dosar nr. 1738/54/2011
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 632 din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.F.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi, în consecinţă, a obligat pârâta să emită reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, notificat sub nr. 292/N/2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Dispoziţia Primarului Municipiului Craiova nr. 10.093 din 01 iunie 2006 s-a dispus acordarea de despăgubiri, către reclamantă și tatăl acesteia, S.M. pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, notificat sub nr. 292/N/2001.
Dispoziţia, împreună cu dosarul aferent, a fost transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, în ciuda demersurilor reclamantei, decizia reprezentând titlu de despăgubire nu a fost încă emisă.
Curtea a apreciat că, în speță, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca atât art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, operațiile administrative invocate de către autoritatea pârâtă nejustificând în vreun fel întârzierea cu cinci ani a emiterii deciziei privind titlul de despăgubire.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 632 din 2 decembrie 2011 a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat în mod netemeinic că în speţă ar fi fost încălcat dreptul reclamantei la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil, dispunând obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire, fără a ţine cont de aspectele obiective şi procedura complexă privind soluţionarea dosarului de despăgubire, în condițiile în care dosarul a fost completat cu înscrisurile solicitate abia pe parcursul derulării prezentului proces iar la următoarea ședință a Comisiei Centrale urmează a fi emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Prin notele de şedinţă depuse, recurenta a mai invocat incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată şi modificată de Legea nr. 117/2012, potrivit cărora se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
Soluţia instanţei de recurs.
Recursul formulat este întemeiat pentru motivele şi în limitele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă este beneficiara Dispoziției Primarului Municipiului Craiova nr. 10.093 din 01 iunie 2006, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri, către reclamantă și tatăl acesteia, S.M., pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj, dispoziţie transmisă împreună cu dosarul autorităţii publice recurente în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înregistrat.
Dispoziţia menţionată a fost emisă în temeiul unei notificări depuse de către reclamantă în anul 2001.
Judecătorul fondului a reţinut în mod corect că dosarul privind Dispoziţia nr. 10.093 din 01 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă pentru o perioadă de 5 ani, fără a exista o justificare obiectivă pentru starea sa de pasivitate.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.
Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea a I-a nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.
În privinţa acestor dispoziţii, instanţa de recurs reţine că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire, conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;
- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară, care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim, echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică, şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.
În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a I- a C. proc. civ. şi al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în parte, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 3 luni de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare, respingându-se cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata amenzii pe zi de întârziere ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 632 din 2 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează să fie făcută în termen de 3 luni de la expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G. nr. 4/2012, aprobată şi modificată prin Legea nr. 117/2012.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 372/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 395/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
