ICCJ. Decizia nr. 378/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 378/2013
Dosar nr. 2948/2/2011
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.I., constatarea calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin cererea nr. P4514/06 din 25 mai 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul L.V., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 160246 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează la fila 21.
S-a mai arătat că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/276 din 03 februarie 2011, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, pârâtul, având gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad, Serviciul 1, a aprobat urmărirea prin dosar de problemă/ obiectiv nr. 23271 a unei persoane semnalată că „în perioada 1947 -1948 a făcut parte din mănunchiul de prieteni la M.N., iar în 1949 a fost condamnat 1 an ” ; de asemenea în calitate de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad, Serviciul 2, pârâtul a dirijat mai multe surse din legătura personală a domniei sale, „pentru cunoaşterea elementului în cauză la locul de muncă, atitudinea din punct de vedere politic şi pentru a stabili preocupările sale ” .
În rezumat, reclamantul a mai susţinut că activitatea pârâtului se remarcă prin acţiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea pârâtului de „lucrător al Securităţii ” .
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 6489 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul P.I. şi, în consecinţă, a constatat calitatea acestuia din urmă de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat, în esenţă, că pârâtul a avut gradul de căpitan din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad, Serviciul 1, calitate în care a luat măsuri de natură a încălca flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare şi la acea dată, reprezentând grave imixtiuni în viaţa privată, încălcându-se concomitent, şi dreptul fundamental la libertatea de opinie şi de exprimare.
În motivarea acestor concluzii, Curtea a arătat că, în calitatea sa de ofiţer de Securitate, pârâtul a aprobat urmărirea prin dosar de problemă/obiectiv nr. 23271 a unei persoane semnalată că „în perioada 1947 -1948 a făcut parte din mănunchiul de prieteni la M.N. - iar în 1949 a fost condamnat 1 an"; de asemenea în calitate de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad, Serviciul 2, pârâtul a dirijat mai multe surse din legătura personală a domniei sale, „pentru cunoaşterea elementului în cauză la locul de muncă, atitudinea din punct de vedere politic şi pentru a stabili preocupările sale ” .
Prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de către pârât, cu motivarea că acesta a avut calitatea de ofiţer al Securităţii cu atribuţii pe linie de Securitate, iar în prezenta cauză instanţa are de stabilit dacă acesta a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 6489 din 7 noiembrie 2011 a formulat recurs pârâtul P.I., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată pentru motive încadrate in dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, s-a criticat, în primul rând, soluţia dată de instanţa de fond excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului, susţinându-se că actele prezentate de C.N.S.A.S. ca fiind întocmite de către recurent nu se referă la persoana d-lui L.V.; or, C.N.S.A.S. trebuia să se limiteze la verificarea ofiţerilor care au participat la instrumentarea dosarului persoanei care a făcut sesizarea, fără a extinde această verificare la dosarele unor persoane care în mod vădit nu au solicitat acest lucru.
Recurentul a mai criticat considerentele instanţei de fond privind necesitatea deconspirării foştilor lucrători de Securitate şi modul în care aceasta a înţeles să facă interpretarea şi aplicarea, în speţă, a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
4. Soluţia instanţei de control judiciar
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea reclamantului, apărările pârâtului, probele cauzei şi legislaţia aplicabilă, precum şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
În prezenta cauză, problema dedusă judecăţii este aceea dacă Curtea de Apel Bucureşti a fost sau nu legal sesizată de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu acţiunea în constatarea calităţii recurentului-pârât de lucrător al Securităţii, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Prezenta acţiune în contencios administrativ a avut la bază cererea nr. P4514/06 din 25 mai 2009 adresată C.N.S.A.S. de către domnul L.V., prin care s-a solicitat verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I 160246, în temeiul art. 1 alin. 7 din ordonanţa aflată în discuţie.
Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prima instanţă a făcut o interpretare eronată a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din această reglementare, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanţe şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională; acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. 1 alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Din interpretarea textelor legale anterior citate, se poate desprinde ideea că nu orice persoană poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituţie, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecţi ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu şi a altor persoane.
Cu alte cuvinte, legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Ca atare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparţine în exclusivitate numai acelei persoane, iar nu şi altor persoane, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmă şi-l autentică în acest scop.
Într-adevăr, în cauza de faţă, atât acţiunea în constatare, cât şi nota de constatare nr. DI/I/276 din 03 februarie 2011 anexată acesteia au avut în vedere cererea formulată de către numitul L.V., însă acesta din urmă nu a avut nici o legătură cu măsurile luate sau aprobate de recurent, individualizate în respectiva notă de constatare (a se vedea filele 14-17 dosar fond).
Nici unul din documentele depuse de către autoritatea intimată, în probarea activităţii recurentului, nu se referă la persoana care a formulat cererea de verificare sau la dosarul acesteia.
Ca atare, în raport de probatoriul administrat, numitul L.V. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărit de către Securitate, mai precis, de către recurent, prin activităţile întreprinse sau dispuse de către acesta.
Prin urmare, cererea de verificare a calităţii de „lucrător de Securitate ” , formulată de această persoană fizică, nu pute să stea la baza prezentei acţiuni în constatare introdusă de autoritatea intimată.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii şi nici a motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În raport de cele anterior expuse, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanţă a realizat o interpretare greşită a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul P.I. împotriva sentinţei civile nr. 6489 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.N.S.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 379/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
