ICCJ. Decizia nr. 42/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 42/2013
Dosar nr. 4929/113/2011
Şedinţa publică de la 10 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării soluţionării cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe prin sentinţa nr. 801/2012, reclamantul G.N.D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Academia de Poliţie A.I.C. anularea Dispoziţiei zilnice a rectorului Academiei de Poliţie A.I.C. nr. S/183 din 19 septembrie 2011 şi obligarea acesteia la reînmatricularea sa în anul III de studiu Specialitatea Poliţiei de Frontieră – specializarea „Ordine şi siguranţă publică” cursuri cu frecvenţă zi.
Totodată, a cerut exonerarea sa de plata cheltuielilor de şcolarizare şi să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este student la Facultatea de Poliţie de Frontieră, specializarea „Ordine şi siguranţă publică” – anul I şi prin dispoziţia atacată s-a dispus, în mod nelegal, exmatricularea, fiind obligat la plata cheltuielilor de şcolarizare.
Reclamantul a precizat că pârâta este o instituţie publică de învăţământ superior acreditată din reţeaua de învăţământ de stat, cu personalitate juridică, parte integrantă a sistemului naţional al studiilor universitare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 294 din 21 februarie 2007, conform căruia – Academia de Poliţie A.I.C. Bucureşti, înfiinţată în baza H.G. nr. 137/1991 îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 288/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 318 din 28 iunie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamant, a dispus anularea Dispoziţiei zilnice a rectorului Academia de Poliţie A.I.C. nr. S/183/2011, obligând pârâta la reînmatricularea reclamantului în anul III de studiu Specialitatea Poliţia de Frontieră, specializarea „Ordine şi siguranţă publică” cursuri cu frecvenţă zi şi exonerarea reclamantului de la plata cheltuielilor de şcolarizare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În calitate de student al Facultăţii de Poliţie specialitatea Poliţia de Frontieră, specializarea „Ordine şi siguranţă publică” cursuri cu frecvenţă din anul I de studiu, reclamantul a promovat toate examenele cu medii în majoritate peste 7, realizând un număr de 172 credite precum şi 19 examene din cele 21 stabilite în anul II de studiu, mai puţin 2(două) examene (informare şi tehnica criminalistică) realizând un număr de 148 credite. Reclamantul nu a reuşit a promova cele două examene sus menţionate, din motive imputabile conducerii facultăţii care a programat examenele zilnic, fără pauze de cel puţin 24-48 ore, aşa cum prevede regulamentul, determinând lipsa de randament intelectual, ca urmare a oboselii acumulate.
Prin dispoziţia rectorului atacată, deşi reclamantul a acumulat creditele susmenţionate, iar nepromovarea examenelor nu s-a datorat unor cauze imputabile, s-a dispus nelegal exmatricularea sa şi obligarea la plata cheltuielilor de şcolarizare, având în vedere că nepromovarea de reclamant a celor două examene s-a datorat pe de o parte, numărului foarte mare de examene susţinute în anul II – respectiv 19 – care au determinat o oboseală excesivă, cât şi organizării defectuoase a examenelor, ce nu a permis acordarea de pauze între examene de cel puţin 24-48 ore, ce a determinat afectarea randamentului intelectual, cât şi evaluarea incorectă, chiar subiectivă a lucrărilor acestuia.
Prima instanţă a reţinut, în speţă, o lipsă totală de transparenţă a pârâtei cu privire la E.C.T.S. instituit la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, întrucât nu i-a permis reclamantului reexaminarea pentru examenele nepromovate, deşi acumulase până atunci un număr necesar de credite de studiu transferabile, aşa cum rezultă şi din certificarea emisă de pârâtă nr. 376326.1/17 din 20 septembrie 2011 anexată.
Concluzionând, judecătorul fondului a reţinut că pârâta a încălcat dispoziţiile legale imperative invocate prin neadaptarea regulamentelor de ordine interioară şi nearmonizându-le cu E.C.T.S. Temeiul de drept invocat de pârâtă prin dispoziţia atacată, contravine normelor europene în materie, inclusiv, celor prevăzute de Legea nr. 288/2004 cărora nu li se dă eficienţă, deşi conform art. 11 şi 20 alin. (2) din Constituţia României, dreptul comunitar este prioritar.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 318/2012 a Curţii de Apel Galaţi, apreciată ca netemeinică şi nelegală a formulat recurs Academia de Poliţie A.I.C., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, se susţine, în esenţă, că sentinţa recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa de fond fiind în eroare în ce priveşte constatarea nerespectării prevederilor legale în materia creditelor transferabile.
Recurenta-pârâtă menţionează că întrucât dispoziţiile Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale nu prevăd că numărul minim de credite nu poate fi egal cu numărul maxim de credite, Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie emis în baza acestei legi, a stabilit că numărul de credite minim necesar accederii în anul universitar superior este de 60 de credite.
Cum intimatul-reclamant nu a promovat toate examenele anului II de studii, situaţie care echivalează în fapt cu repetarea de către acesta a disciplinelor aferente unui an de studii anterior, lucru incompatibil cu statutul său de student al Academiei de Poliţie, fiind contrar şi dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie A.I.C., art. 34 alin. (2) din Carta Universitară a Academiei de Poliţie, art. 41 din Regulament, în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea sa la reînmatricularea acestuia în anul III de studii.
Recurenta-pârâtă menţionează şi faptul că Regulamentul privind aplicarea E.C.T.S. şi Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul Academiei de Poliţie sunt documente ce reglementează situaţii distincte.
Astfel, norma de drept care stabileşte obligativitatea aplicării sistemului E.C.T.S., respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004, promovează posibilitatea recunoaşterii academice a studenţilor români în afara ţării şi transferabilitatea creditelor de studii.
În raport de scopul legii nu se poate constata în cauză că aplicarea necorespunzătoare sau chiar o eventuală lipsă a aplicării sistemului E.C.T.S. ar afecta legalitatea actelor administrative atacate de reclamant, întrucât sunt incidente dispoziţiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor Academiei de Poliţie.
Recurenta-pârâtă susţine şi critica potrivit căreia în mod greşit instanţa de fond a reţinut că a încălcat prevederile art. 35 şi 36 din Regulament, întrucât din planificarea examenelor depusă la dosar de reclamant rezultă că sesiunea de restanţe a fost programată astfel încât fiecărui examen la care reclamantul susţine că a participat să-i fie rezervată cel puţin o zi calendaristică în care să se desfăşoare examinarea propriu-zisă.
De asemenea, se arată că fără nicio motivare, prima instanţă a reţinut „evaluarea incorectă, chiar subiectivă a lucrărilor date de reclamant”.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei recurate apreciată ca temeinică şi legală, combătând criticile recurentei.
Se menţionează, în esenţă, că autoritatea pârâtă în mod nelegal nu i-a permis reexaminarea pentru examenele nepromovate, încălcându-se dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, prin neadaptarea regulamentelor de ordine interioară şi nearmonizarea lor cu E.C.T.S. care se aplică şi studenţilor români nu doar în situaţia transferării lor de la o universitate la alta sau la o universitate din Europa.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În cauză, intimatul-reclamant prin Dispoziţia rectorului autorităţii pârâte nr. S/183 din 19 septembrie 2011 a fost exmatriculat din Academia de Poliţie A.I.C. pentru nepromovarea din motive imputabile a anului universitar 2010-2011, cu obligaţia restituirii cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.
În fapt, intimatul-reclamant, în anul universitar 2010-2011 nu a promovat examenele la disciplinele „Drept financiar” şi „Tehnica criminalistică”, nefiindu-i permisă reexaminarea pentru examenele nepromovate, conform art. 42 din Regulamentul nr. 3227284 din 25 iunie 2011.
Potrivit art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, „(1) Studiile universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între minimul 180 şi maximum 240 de credite de studiu transferabile, conform E.C.T.S. (2) În sensul prezentei legi, creditele de studiu transferabile sunt valori numerice alocate unor unităţi de cursuri şi altor activităţi didactice. Prin creditele de studiu transferabile se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însuşirea unei discipline. (3) La învăţământul de zi, durata normală a studiilor universitare de licenţă este de 3-4 ani şi corespunde unui număr de 60 credite de studiu transferabile pentru un an de studii”.
Conform art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, „Aplicarea în toate universităţile a Sistemului E.C.T.S. este obligatorie”.
Potrivit art. 1 din Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3617/2005, „Această măsură se aplică în ciclul de studii universitare de licenţă, cât şi în ciclul de studii de masterat, începând cu anul universitar 2005-2006”.
În cuprinsul art. 41 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie A.I.C. nr. 3727284 din 15 iunie 2011 emis în cel de-al doilea semestru al anului universitar 2010-2011 s-a prevăzut că „Promovarea unui an de studiu este condiţionată de realizarea a minimum 60 de puncte/credit aferente disciplinelor obligatorii şi opţionale din planul de învăţământ”.
Faţă de dispoziţiile regulamentare menţionate anterior, rezultă că autoritatea pârâtă a prevăzut că numărul minim de credite obţinut pentru promovare este numărul maxim de credite pentru un an de studii.
Stabilirea numărului de credite minim pentru promovare care să fie egal cu numărul maxim de credite de studiu transferabile pentru un an de studiu nu înseamnă respectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 288/2004, nefiind nici în spiritul acestor dispoziţii şi nici al celor privind E.C.T.S.
Din punct de vedere logic şi fizic, numărul maxim şi minim de credite nu poate să coincidă.
Mai mult, numărul de 180 de credite de studiu transferabile pentru studiile universitare de licenţă Ciclul I se impun a fi realizate/obţinute pe durata studiilor de maxim 3 ani, care, cumulate pe ani universitari, să conducă la recunoaşterea studiilor universitare de licenţă, neexistând dispoziţii legale care să prevadă/condiţioneze înmatricularea/promovarea în anul universitar următor de obţinerea numărului de 60 de credite de studiu transferabile.
Faptul că nu a fost în intenţia legiuitorului să impună un număr de credite necesar promovării anului universitar şi implicit că acesta nu poate fi în nici un caz egal cu numărul de credite de studiu transferabile stabilit pentru un an de studiu (60) rezultă şi din interpretarea logică-juridică a dispoziţiilor art. 148 alin. (1)-(3) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale.
Real este că potrivit art. 176 alin. (5) din Legea nr. 1/2011, autoritatea publică recurentă poate emite regulamente proprii, însă acestea pot fi emise numai în condiţiile şi în spiritul legii.
Prin urmare, faţă de toate considerentele expuse, este evident că dispoziţiile regulamentare emise de recurentă în ceea ce priveşte impunerea unui număr minim de 60 de credite de studiu transferabile pentru promovarea unui an de studiu nu corespund nici literei şi nici scopului dispoziţiilor Legii nr. 288/2004, Legii nr. 1/20101, Ordinului M.E.C. nr. 36147/2005 şi E.C.T.S., astfel că toate criticile din cererea de recurs ce vizează aceste aspecte sunt nefondate.
În altă ordine, sunt nefondate şi criticile referitoare la faptul că în mod greşit instanţa a reţinut încălcarea art. 35 şi 36 din Regulament.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul a invocat încălcarea dispoziţiilor regulamentare şi implicit vătămarea sa în raport cu susţinerea examenelor din anul II, instanţa de fond reţinând ca fapt imputabil recurentei organizarea/programarea acestor examene.
Or, în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta face vorbire doar de examenele din sesiunea de restanţe şi reexaminări.
Organizarea/programarea examenelor include toate sesiunile: de examen iniţial, de restanţe, de reexaminări, faţă de care recurenta nu a dovedit respectarea dispoziţiilor din Regulament.
Într-adevăr, instanţa de fond a reţinut şi faptul că nepromovarea celor două examene s-a datorat şi „evaluării incorecte, chiar subiective a lucrărilor date de reclamant”, fără a detalia acest aspect. Însă această apreciere a fost făcută în contextul în care au fost menţionate situaţiile care au condus la nepromovarea examenelor şi mai mult, aceasta nu a fost determinantă în ceea ce priveşte soluţia pronunţată.
Prin urmare, criticile nu pot schimba soluţia instanţei de fond.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază sentinţa recurată ca fiind legală şi temeinică, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Academia de Poliţie A.I.C. împotriva Sentinţei nr. 318 din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 415/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4597/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
