ICCJ. Decizia nr. 433/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 433/2013
Dosar nr. 44314/3/2010
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 26 septembrie 2010 la Tribunalul Bucureşti, SC U. SA Bucureşti a chemat în judecată M.F.P., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 121.257, 67 DOLARI S.U.A., reprezentând contravaloarea creanţei aferente anului 2009, la cursul valutar din momentul plăţii efective.
La aceeaşi dată, reclamanta a invocat în contradictoriu cu G.R. excepţia de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1638/2008, art. 1-5, precum şi a anexei 1.25, ulterior modificată prin H.G. nr. 732 din 20 iulie 2011, privind aprobarea cuantumului sumelor ce urmează a fi decontate operatorilor economici ca urmare a îndeplinirii prevederilor Acordului bilateral dintre G.R. şi Republica Irak, semnat la 18 august 2005.
Prin încheierea din 30 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus suspendarea judecăţii şi sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţa civilă nr. 1985 din 20 martie 2012 a respins excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că actul normativ a cărui nelegalitate a fost invocată în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost emis conform prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi art. 108 din Constituţie, având la bază nota de fundamentare întocmită de M.F.P..
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC U. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că normele atacate au ca temei Legea nr. 29/1994, pe baza cărora s-a stabilit cursul de 0,0015 lei/DOLARI S.U.A., deşi dispoziţiile acestui act normativ nu sunt aplicabile în cazul contractelor comerciale încheiate în nume propriu de fostele întreprinderi de comerţ exterior, ele referindu-se doar la creanţele României care provin din contracte guvernamentale.
Reclamanta a mai arătat că suma reprezentând valoarea creanţei societăţii pentru anul 2009 trebuie achitată la cursul valutar din data plăţii şi nu la cursul de 0,0015 lei/DOLARI S.U.A., stabilit prin normele criticate cuprinse în H.G. nr. 1638/2008, modificate în anul 2011, cu atât mai mult cu cât plata întregii creanţe a statului faţă de societate a fost eşalonată până în anul 2028.
S-a precizat şi faptul că prin aplicarea hotărârii se aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, încălcându-se reglementările contabile emise de comunitatea europeană, ca şi dispoziţiile constituţionale care garantează şi ocrotesc proprietatea privată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prevederile criticate cuprinse în H.G. nr. 1638/2008 sunt conforme dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, în forma în vigoare la acea dată, potrivit cărora la F.P. se vor vira, pe măsura încasării, sumele rezultate din recuperarea creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, după deducerea unui procent de 3% din care se vor plăti cheltuielile cuvenite operatorilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 0,0015 lei pentru un dolar SUA, ale căror credite nu au fost preluate la datoria publică.
De menţionat că aceste dispoziţii au fost abrogate prin O.U.G. nr. 91/2010 privind destinaţia sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României care fac referire la aceeaşi valoare a cursului valutar de 0,0015 lei/DOLARI S.U.A. ce urmează a fi în continuare acordată agenţilor economici exportatori, prevederi aprobate prin Legea nr. 26/2011 şi care îşi produc şi în prezent efectele.
H.G. nr. 1638/2008 a fost emisă aşadar în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 247/2005, care au determinat derogarea de la reglementările contabile în vigoare referitoare la evaluarea creanţelor la cursul de schimb valabil la data încheierii exerciţiului financiar, precum şi recuperarea creanţelor conform graficului stabilit prin Acordul bilateral semnat la 18 august 2005, aprobat prin H.G. nr. 260/2006.
Modul de decontare avut în vedere de hotărârea de guvern a cărei nelegalitate s-a invocat respectă aşadar prevederile actului normativ cu forţă juridică superioară, în baza căruia a fost adoptat, Legea nr. 247/2005, cu menţiunea că în prezent sunt în vigoare dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 91/2010, aprobată prin Legea nr. 26/2011, constatate ca fiind constituţionale prin decizia Curţii Constituţionale nr. 422/2012, publicată în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2012.
Având în vedere şi împrejurarea că în cadrul acestei proceduri speciale care reglementează excepţia de nelegalitate nu poate fi analizată neconformitatea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 ori ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2010 cu prevederile comunitare ori constituţionale, Curtea va constata că sentinţa atacată este legală şi temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de S.C. „U.” SA împotriva sentinţei nr. 1985 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 417/2013. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 434/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
