ICCJ. Decizia nr. 434/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia NR. 434/2013
Dosar nr. 4080/40/2011
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 11 aprilie 2011 şi ulterior, completată, reclamantul S.A. în numele şi pentru P.D.G. – membru sindicat – în contradictoriu cu pârâţii D.G.A.S. şi P.C.B. şi C.J.B. a solicitat să se dispună:
1) - Modificarea în parte a Dispoziţiei nr. 9018 din 01 martie 2011, emisă de Directorul executiv al D.G.A.S.P.C. Botoşani, privind reîncadrarea şi stabilirea salariului începând cu data de 01 ianuarie 2011;
2) - Obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantului diferenţele dintre drepturile salariale efectiv încasate potrivit dispoziţiei menţionate la pct. 1 şi cele cuvenite potrivit hotărârii ce urmează a fi pronunţată, aferente perioadei de la 01 ianuarie 2011 până la data pronunţării hotărârii, diferenţe ce solicită să fie actualizate în funcţie de rata inflaţiei şi dinamica preţurilor, calculată din luna în care se cuveneau drepturile respective, până la data plăţii efective;
3) - Obligarea pârâţilor ca, la emiterea dispoziţiei de reîncadrare, să includă şi drepturile pe care le-a câştigat prin: sentinţa 1625 din 19 aprilie 2011 şi sentinţa nr. 1094 din 18 mai 2011 – ambele pronunţate de Tribunalul Botoşani – rămase irevocabile;
4) - Obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată care vor fi efectuate cu ocazia desfăşurării acestui proces, conform art. 274 C. proc. civ.
La data de 28 noiembrie 2011, reclamanta a depus la dosar cerere prin care a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului comun nr. 42/2011 şi nr. 77/2011 emise de M.M.F.P.S. şi respectiv M.F.P. în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Reclamanta şi-a motivat excepţia de nelegalitate invocată, arătând că la baza emiterii Dispoziţiei contestată în prezenta cauză, au stat cele două Ordine comune, acestea din urmă reglementând o serie de formule de calcul care aplicate reclamantei au condus, în mod abuziv, la diminuare cu un procent de 25 % a salariului de bază pe care l-a avut reclamanta în luna iunie 2010, iar la suma rezultată a aplicat o majorare a salariului cu un procent de 15 %, iar sporurile acordate urmau a fi raportate la salariul de bază astfel calculat. A mai arătat că aceste formule de calcul reglementate prin cele două Ordine vin în contradicţie flagrantă cu Legea nr. 285/2010.
Prin Încheierea din 22 februarie 2012, Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Curţii de Apel Suceava, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2, lit. a), b), c), d) şi e) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010 aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 emis de M.M.F.P.S. şi M.F.P. şi prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al M.F.P. în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 şi a procedat la suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de nelegalitate.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 159 din 2 mai 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II a civilă, contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată excepţia de nelegalitate, invocată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În aplicarea art. 1 din Legea nr. 285/2010 au fost aprobate Normele Metodologice prin Ordinul comun al M.M.F.P.S. şi al M.F.P. nr. 42/77/2011 publicat în M. Of. Partea I nr. 48 din 19 ianuarie 2011, care – printre altele - stabilesc o serie de formule de calcul pentru determinarea cuantumului brut al drepturilor enumerate la art. 1 (1) din Legea nr. 285/2010 (citate mai sus) în vederea reîncadrării cu începere de la 1 ianuarie 2011 a personalului plătit din fondurile publice.
În Notele de Fundamentare ale Legii nr. 285/2010, se menţionează că prevederile acestei legi vizează asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parţiale a diminuării de 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar, asigurându-se majorarea salariilor de bază din luna octombrie 2010, cu 15 % - obligaţie, dealtfel, impusă legiuitorului şi prin Deciziile nr. 872 respectiv 874 din 25 iunie 2010 ale Curţii Constituţionale.
Ţinând cont de aceste aspecte Curtea a reţinut că nu se constată existenţa vreunui conflict, de natura celui exprimat de reclamantă, între prevederile Normelor şi cele ale art. 1 din Legea nr. 285/2010, întrucât formulele de calcul propuse prin Normele Metodologice, prin care au fost determinate nivelele de salarizare începând cu ianuarie 2011 pentru personalul plătit din fondurile publice asigură transpunerea în practică a deziderărilor şi obiectivelor mai sus menţionate şi exprimate în Notele de Fundamentare ale Legii.
Astfel, prima instanţă a concluzionat că trimiterea din Normele Metodologice la „salariul de bază brut corespunzător funcţiei din luna iunie 2010”, nu este de natură a genera conflictul acestei norme cu conţinutul art. 1 (1) din Legea nr. 285/2010, câtă vreme, rezultatul final al algoritmului de calcul conceput asigură recuperarea parţială a diminuărilor salariale de 25 % dispuse anterior prin Legea nr. 118/2010, în esenţă, această trimitere nu constituie decât un element care combinat cu altele într-o formulă de calcul propusă garantează concretizarea obiectivelor mai sus menţionate.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P.D.G. prin S.I. Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin criticile sale, recurenta a arătat că prima instanţă a respins excepţia de nelegalitatea Ordinului comun nr. 42/2011 şi nr. 77/2011 emise de M.M.F.P.S. şi respectiv M.F.P. în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a analiza toate aspectele ce vizează aceste norme metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea unitară a personalului bugetar.
A susţinut recurenta că a solicitat judecarea excepţiei de nelegalitate având în vedere neconcordanţele apărute la momentul calculării drepturilor salariale, conform Legii nr. 285/2010, prin aplicarea formulelor stabilite prin aceste Norme metodologice aprobate prin Ordinul comun nr. 42 din 13 ianuarie 2011 al M.M.F.P.S şi nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al M.F.P.. Astfel, consideră nelegal acest ordin, deoarece există neconcordanţă între prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 şi capitolul II din normele metodologice de aplicare a acestei legi. Chiar şi între capitolul 1 şi capitolul 2 din respectivul ordin există aceeaşi neconcordanţă, deoarece dacă atât în prevederile legii invocate cât şi în capitolul 1 se menţionează fără echivoc faptul că " începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcţiei de baza/salariilor funcţiei de baza/indemnizatiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%." doar în capitolul II din ordinul a cărui nelegalitate se invocă se menţionează diminuarea cu 25% a salariului aferent lunii iunie 2010.
De asemenea, recurenta consideră că prevederile Capitolului 2, lit. a), b), c), d) şi e) din Ordinul comun prin care se aplică diminuarea cu 25% la salariul de bază pentru luna iunie 2010, modifică în esenţă prevederile legii pentru care au fost emise aceste norme metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010, iar prevederea expresă de diminuare a salariului brut de bază pentru luna iunie 2010 practic nu are suport legal.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În speţă, excepţia de nelegalitate a fost invocată pentru menţiunea cuprinsă în ordinul comun privind diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, recurenta reclamantă susţinând că această prevedere modifică dispoziţiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441 din 30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 şi ale O.U.G. nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situaţia în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 lei.
Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, aşadar în intervalul iulie-decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul şi celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010.
Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parţiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.
Conform art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Acelaşi act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi băneşti în baza Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 şi Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010, care nu se majorează cu procentul de 15%.
În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât şi formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011.
Conţinutul acestor norme este conform prevederilor legii, instanţa de fond reţinând în mod eronat că dispoziţiile art. II privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011”, literele a), b), c), d) şi e), contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.
Astfel, aşa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi de Legea cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. a) alin. (1) şi (2)).
De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% (lit. b) alin. (1)).
Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la litera C situaţia calculării salariului de bază şi a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe ţară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie-decembrie 2010 la suma de 600 lei, la litera D situaţia personalului care desfăşoară activităţi noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la litera e) stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeaşi lege.
Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conţin exemple de calcul în care se porneşte de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenţia că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenţilor actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului şi ar constitui şi baza de calcul pentru alocaţiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile contestate sunt legale şi conforme dispoziţiilor din Legea nr. 285/2010, în executarea cărora au fost emise, astfel încât, admiţând recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de P.D.G., prin S.I. Botoşani împotriva sentinţei nr. 159 din 2 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 433/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 538/2013. Contencios → |
|---|
