ICCJ. Decizia nr. 4791/2013. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4791/2013
Dosar nr. 2498/2/2011
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 2498/2/2011 reclamantul V.Ş. a contestat Ordonanţa nr. 46 din 1 februarie 2011 emisă de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Ordonanţa contestată este netemeinică şi nelegală, având în vedere că niciuna dintre adresele CNVM, enumerate în conţinutul Ordonanţei de sancţionare, nu i-a fost adusă la cunoştinţa şi nici răspunsurile formulate de S.O. SA, la care CNVM face referire şi nu a avut cunoştinţă nici de realizarea operaţiunii de majorare a capitalului social al SC C. SA.
S-a mai arătat că actul contestat este nelegal în condiţiile în care competenta privind aprobarea participărilor la majorarea capitalului social a fost delegată de Consiliul de Administraţie către Directorul General şi Directorul General Adjunct, potrivit hotărârii Consiliului de Administraţie al S.O. SA din 16 aprilie 2009 şi referatul din 15 aprilie 2009.
A mai arătat reclamantul că a formulat contestaţie la pârâta CNVM, contestaţie ce a fost respinsă, Decizia nr. 224 din 7 martie 2011 menţinând prevederile ordonanţei de sancţionare.
A mai arătat reclamantul că nu a săvârşit fapta pentru care a fost sancţionat, întrucât nu i-a fost adusă la cunoştinţa solicitarea CNVM, iar în condiţiile în care în calitate de administrator nu a avut o activitate permanentă în cadrul S.O. SA, participând numai la şedinţele Consiliului de Administraţie, nici nu a avut cum să ia cunoştinţă de corespondenţa S.O. SA cu CNVM, adresele în cauză fiind prezentate abia cu ocazia Şedinţei Consiliului de Administraţie din data de 17 februarie 2011, ulterior emiterii ordonanţelor de sancţionare.
S-a mai solicitat de către reclamant în cuprinsul acţiunii să se aibă în vedere că nu a avut cunoştinţă de adresele CNVM, care de altfel nu au fost adresate Consiliului de Administraţie şi nu a avut nicio obligaţie cu privire la formularea răspunsurilor, cât şi cu privire la realizarea operaţiunii în cauză, ca strategie investiţională, fapt care să determine angajarea răspunderii solidare şi sancţionarea cu "avertisment".
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 6896 din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Ş.V. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Ordonanţa 46 din 1 februarie 2011, Anexa 1, emisă de pârâta CNVM, s-a constatat vinovăţia reclamantului motivat de faptul că în calitate de membru al consiliului de administraţie al S.O. SA nu a subscris la majorarea capitalului social al SC C. SA deşi în această calitate ar fi putut şi trebuia să prevină săvârşirea acestei fapte. Astfel, prin ordonanţa a cărei anulare se solicită reclamantul a fost sancţionat cu avertisment în calitatea de membru al C.A. al S.O. SA, reţinându-se din cuprinsul acesteia că în perioada 1 octombrie 2010 - 31 decembrie 2010 trebuia să prevină fapta descrisă în cuprinsul acesteia, respectiv că nu a răspuns la solicitările CNVM formulate prin adresele din 14 octombrie 2010, 20 octombrie 2010, 26 octombrie 2010, 22 noiembrie 2010 şi 20 decembrie 2010 cu privire la motivul pentru care nu a subscris la majorarea capitalului social al SC C. SA.
A constatat instanţa de fond că prin Decizia nr. 2224 din 7 martie 2011 s-a respins contestaţia reclamantului împotriva ordonanţei emisă de CNVM fiind menţinută dispoziţia de sancţionare.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că potrivit art. 44 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul CNVM nr. 15/2004 şi art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 modificată şi completată, în elaborarea strategiilor investiţionale sau a deciziilor de afaceri responsabilitatea membrilor C.A. este solidară, astfel încât reclamantul în calitatea de membru al C.A. al S.O. SA nu poate invoca necunoaşterea unei decizii investiţionale.
Totodată s-au respins apărările reclamantului întemeiate pe o hotărâre a C.A. din 16 aprilie 2009 prin care aprobarea participărilor la majorarea capitalului social a fost delegată de către directorul general şi directorul general adjunct, întrucât nu s-a făcut dovada transmiterii acesteia către CNVM, iar pe de altă parte, că prerogativele C.A. sunt prevăzute în dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul CNVM nr. 15/2004 şi rezultă şi din dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 cu modificările şi completările ulterioare.
În fine, Curtea de Apel a apreciat că pârâta CNVM, în virtutea competenţelor date de disp. art. 2 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, poate să solicite informaţii şi documente emitenţilor ale căror valori mobiliare fac obiectul unor oferte publice sau au fost admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau tranzacţionată într-un sistem alternativ de tranzacţionare.
Astfel, instanţa de fond a constatat că responsabilitatea membrilor C.A. este solidară, reclamantul neputându-se prevala de necunoaşterea unei decizii investiţionale în sensul disp. art. 44 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul CNVM.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Ş.V., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a respins contestaţia formulată de acesta împotriva Ordonanţei nr. 46 din 1 februarie 2011, Anexa 1 emisă de CNVM reţinând că deşi fapta constă în netransmiterea informaţiilor, sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la răspunderea solidară a administratorilor prevăzute de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi art. 44 alin. (1) Regulamentul nr. 15/2004.
Astfel fiind recurentul susţine că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează răspunderea solidară prevăzută de dispoziţiile legale pentru actele săvârşite de consiliul de administraţie şi răspunderea pentru fapta reţinută prin actul de sancţionare, care constă în netransmiterea de informaţii de către membrii consiliului de administraţie.
În ceea ce priveşte fapta reţinută prin actul de sancţionare contestat, recurentul a susţinut că nu a avut la cunoştinţă de adresele CNVM prin care a fost solicitată transmiterea de date, întrucât acestea nu i-au fost adresate sau comunicate direct, iar instanţa de fond i-a respins în mod greşit acest argument, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legale privind răspunderea solidară.
Totodată recurentul a susţinut că nu a avut cunoştinţă de realizarea operaţiunii de majorare a capitalului social al SC C. SA iar competenţa privind aprobarea participărilor la majorarea capitalului social a fost delegată de către Consiliul de Administraţie către directorul general şi directorul general adjunct conform Hotărârii nr. 6 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de administraţie al S.O. SA.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În fapt, recurentul-reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2005 solicitând anularea Ordonanţei CNVM nr. 46 din 1 februarie 2011 prin care s-a dispus sancţionarea sa cu "avertisment" în calitate de administrator al S.O. SA cât şi a Deciziei CNVM nr. 224 din 7 martie 2011 prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva ordonanţei de sancţionare.
Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului apreciind ca fiind legale actele administrative a căror anulare s-a solicitat.
Potrivit art. 2 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital în scopul exercitării activităţii de supraveghere, CNVM poate să solicite informaţii şi documente emitenţilor ale căror valori mobiliare fac obiectul unor oferte publice sau au fost admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau tranzacţionate într-un sistem alternativ de tranzacţionare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2002 privind Statutul CNVM cu modificările şi completările ulterioare în vederea îndeplinirii obiectivelor sale privind protecţia operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, precum şi pentru funcţionarea corectă şi transparentă a pieţei, prevenirea manipulării şi evitarea apariţiei riscului sistemic pe pieţele reglementate, CNVM are obligaţia supravegherii în timp real şi periodic a instituţiilor, operatorilor şi operaţiunilor de pe piaţa de capital şi de pe pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate.
În vederea îndeplinirii acestor atribuţii legale, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (33) din O.U.G. nr. 25/2002, CNVM are dreptul de a solicita orice informaţii şi are acces la orice document, sub orice formă ar fi, de la şi cu privire la orice persoană sau entitate supusă supravegherii sale, în exercitarea atribuţiilor sale de autorizare, supraveghere şi control pentru îndeplinirea obiectivelor sale fundamentale.
În temeiul acestor atribuţii legale, CNVM a solicitat prin mai multe adrese succesive comunicarea motivului pentru S.O. SA nu a subscris la majorarea capitalului social al SC C. SA, adrese care au rămas fără răspuns, ceea ce a determinat sancţionarea cu avertisment a membrilor consiliului de administraţie, printre care şi recurentul-reclamant.
Această sancţionare cu avertisment a fost aplicată membrilor consiliului de administraţie al S.O. SA având în vedere responsabilităţile legale ale acestui organism prevăzute de dispoziţiile alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul CNVM nr. 15/2004 cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Criticile recurentului-reclamant potrivit cărora nu ar fi avut cunoştinţă de conţinutul adreselor CNVM care nu i-au fost comunicate personal cât şi faptul că realizarea operaţiunii de majorare a capitalului social al SC C. SA s-a efectuat fără ştiinţa acestuia sunt nefondate, având în vedere calitatea de membru al consiliului de administraţie al S.O. SA cât şi atribuţiile şi responsabilităţile legale menţionate anterior.
Nu pot fi reţinute nici criticile formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora competenţa privind aprobarea participărilor la majorarea capitalului social ar fi fost delegată directorului general adjunct conform hotărârii CA al S.O. SA nr. 6 din 16 aprilie 2004 întrucât, pe de o parte această hotărâre nu a fost adusă la cunoştinţa CNVM, iar pe de altă parte, delegarea de atribuţii nu exonerează de răspundere membrii consiliului de administraţie pentru îndeplinirea atribuţiilor legale care le revin.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză neexistând vreun motiv de casare sau modificare a acesteia şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.V. împotriva Sentinţei nr. 6896 din 21 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4789/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4792/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
