ICCJ. Decizia nr. 4859/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4859/2013
Dosar nr. 3573/2/2011
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia perimării cererii de chemare în judecată şi a acordat termen pentru continuarea judecăţii la 14 noiembrie 2012.
A reţinut prima instanţă că nu s-a împlinit termenul de perimare, având în vedere Dosarul nr. 965/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, în raport de care s-a suspendat prezenta cauză, a fost soluţionat prin încheierea din 6 decembrie 2011, trecând mai puţin de 1 an de la această dată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs F.I., fără a indica vreunul dintre motivele de recurs, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Examinând cererea de recurs formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că această cale de atac este inadmisibilă pentru următoarele considerente.
Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de perimare a cererii de chemare în judecată.
Faţă de această soluţie, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 253 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „dacă instanţa constată că perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacată odată cu fondul procesului”.
Prin urmare, legiuitorul a înţeles să dea acestei încheieri caracter interlocutoriu şi să indice, în mod expres, modul de exercitare a căii de atac împotriva ei.
Prin urmare, orice altă procedură urmată de partea interesată pentru a ataca încheierea de respingere a excepţiei de perimare a cererii de chemare în judecată, se situează în afara cadrului procedural şi nu poate învesti legal o instanţă de recurs, cum este cazul în speţă.
În concluzie, reţinând că orice cale de atac trebuie exercitată în condiţiile prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 253 alin. (1) C. proc. civ. constată inadmisibilitatea recursului şi îl respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.I., împotriva Încheierii din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4846/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4863/2013. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
