ICCJ. Decizia nr. 4863/2013. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4863/2013
Dosar nr. 1041/46/2012
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâţii C.C.S.D. şi Preşedintele C.C.S.D. solicitând, în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, obligarea executării sentinţei civile nr. 437/F/ Cont din 02 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 762/46/2011, irevocabilă prin Decizia nr. 4206 din 18 octombrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, în acelaşi dosar şi aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi, doamnei C.N.D. - Preşedintele C.C.S.D. până la punerea în executare a sentinţei, precum şi despăgubiri pentru reclamant în valoare de 5.000 euro.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la despăgubirile solicitate prin acţiunea rămasă irevocabilă, în valoare de 183.766,50 lei şi daune morale în valoare de 5.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin sentinţa nr. 437/F/ Cont din 02 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 762/46/2011, C.C.S.D. a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Piteşti, constând în teren în suprafaţă de 300 mp şi construcţii în suprafaţă de 129,27 mp, sentinţa rămânând irevocabilă prin Decizia nr. 4206 din 18 octombrie 2012 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, prin care recursul formulat de C.C.S.D. a fost respins.
Prin sentinţa civilă nr. 2/F CC din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul B.M. împotriva pârâţilor C.C.S.D. şi Preşedintele C.C.S.D.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, hotărârea pronunţată în temeiul art. 24 alin. (2) din Lege, poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul”.
Pe de altă parte, alin. (5) al aceluiaşi art. stabileşte că „termenul care se sfârşeşte într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare”.
Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată i-a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 16 ianuarie 2013, iar recursul a fost înregistrat la data de 28 februarie 2013 depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.
Calculând termenul de 5 zile, prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamantul avea dreptul să declare recurs era cuprins între 17 ianuarie 2013 şi 22 ianuarie 2013, inclusiv.
Cum data de 28 februarie 2013, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depăşit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul reclamantului B.M. este tardiv.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”.
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lui, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinţei nr. 2/F CC din 11 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4859/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4866/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
