ICCJ. Decizia nr. 504/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 504/2013
Dosar nr. 8431/2/2009
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 8431/2/2009 din 03 septembrie 2009 reclamanţii B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S. au chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând instanţei obligarea pârâtei la repartizarea reclamanţilor ca manageri publici, gradul profesional asistent, la plata unor despăgubiri echivalente cu diferenţele dintre salariul unui manager public asistent şi bursa de cursant al Institutului Naţional de Administraţie de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au obţinut calitatea de cursant/participant la Proiectul Tinerilor Profesionişti Phare denumit "Adaptarea Schemei Tinerilor Profesionişti la cerinţele reformei funcţiei publice", program de formare specializată în administraţie publică de 1 an organizat de Institutul Naţional de Administraţie ce le-a conferit statutul de funcţionar public debutant conform art. 6 alin. (2) raportat la art. 5 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 81/2001 aprobată prin Legea nr. 106/2002.
S-a mai precizat că le-a fost achitată o bursă în cuantum de 1000 RON/lună şi după publicarea Tabelului nr. 365307 din 27 martie 2009 intitulat "Clasamentul final al absolvenţilor programului de formare specializată în administraţie publică, cu durata de 1 an, destinat tinerilor funcţionari publici, viitori manageri publici promoţia 2008 - 2009."
Reclamanţii au arătat şi că au dobândit calitatea de absolvenţi ai acestor programe conform art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 92/2008, la data aducerii la cunoştinţă publică a clasamentului final, în conformitate cu art. 14 din O.U.G. nr. 92/2008, afişat pe site-ul www.ina.gov.ro şi devenit irevocabil la data de 30 martie 2009 iar de la acest moment curge termenul legal pentru plasarea absolvenţilor ZPS Ciclul 3 - Componenţa Stagiari, aşa cum sunt ele statuate în art. 15 - 16 din O.U.G. nr. 92/2008, în forma nemodificată de Legea nr. 135/2009.
S-a mai arătat că au înregistrat un memoriu la pârâtă prin adresa din 05 iunie 2009 prin care a solicitat repartizarea pe posturile de manageri public la care au primit răspunsul din 03 iulie 2009 ce poate fi asimilat unui răspuns negativ, comunicând că a reuşit identificarea a 61 de posturi pe care urmează să fie plasaţi reclamanţii după aprobarea de către Guvern a memorandumului de finanţare a acestora.
Reclamanţii au considerat că au fost prejudiciaţi material cu sumele reprezentând diferenţele dintre salariul unui manager public asistent şi bursa de cursant al INA de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici, solicitând angajarea răspunderii administrative materiale a pârâtei în acest sens datorită culpei prepuşilor pârâtei în întârzierea nepermisă a repartizării reclamanţilor pe posturile de manageri publici.
La data de 28 aprilie 2010 pârâta Agenţia Naţională a funcţionarilor publici a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.
În cuprinsul întâmpinării s-a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată precizând că la data de 22 octombrie 2009 au făcut propuneri de numire a reclamanţilor în funcţii publice specifice de manager public, propuneri în baza cărora instituţiile publice au emis actele administrative de numire, astfel că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 16 din O.U.G. nr. 92/2008.
Prin Sentinţa nr. 5669 din 5 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a luat act de renunţarea reclamantei M.B. la capătul de cerere având ca obiect obligarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, la repartizarea reclamantei ca manager public, gradul profesional asistent, a respins capătul de cerere formulat de reclamanţii B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S., a respins capătul de cerere formulat de reclamanţi, având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la plata unor despăgubiri echivalente cu diferenţele dintre salariul unui manager public asistent şi bursa de cursant al Institutului Naţional de Administraţie de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici, astfel cum a fost precizat, în cazul reclamantei M.B. (fostă C.), ca nefondat, a admis, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, astfel cum a fost precizată, a obligat următorii reclamanţi-pârâţi la plata către pârâta-reclamantă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a sumelor reprezentate de bursele încasate în mod necuvenit în perioada în care aceştia au reluat raporturile de serviciu prin efectul încetării suspendării la instituţiile publice la care şi-au desfăşurat activitatea anterior înscrierii la cursurile Y.P.S. - Ciclul 3, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie de la data încasării burselor până la data plăţii efective, după cum urmează: reclamanta-pârâtă B.C. la plata sumei de 1300 RON, reclamanta pârâtă M.B. (fostă C.) la plata sumei de 1333 RON, reclamantul-pârât M.G.C. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă N.M.J. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă N.L. la plata sumei de 1333 RON, reclamantul-pârât O.C. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă R.A.I. la plata sumei de 1333 RON, reclamanta-pârâtă Ş.E.R. la plata sumei de 1510 RON, reclamanta-pârâtă U.S. la plata sumei de 6043 RON, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva pârâtei-reclamante P.E.D., ca rămasă fără obiect, a respins cererile de compensare formulate de reclamantele-pârâte M.B. (fostă C.) şi U.S., ca nefondate, a respins cererea de eşalonare formulată de reclamanta-pârâtă U.S., ca nefondată, a respins cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
Reclamanţii B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S. au absolvit cursurile Institutului Naţional de Administraţie programul de formare specializată în administraţia publică cu durate de 1 an destinat tinerilor funcţionari publici viitori manageri publici, promoţia 2008 - 2009, clasamentul final al absolvenţilor fiind aprobat la data de 27 martie 2009.
A reţinut Curtea că din adresele de la dosar, rezultă că pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a realizat repartizarea reclamanţilor pe funcţiile publice de manager public şi a comunicat instituţiilor publice respective propunerile de numire a reclamanţilor, la data de 22 octombrie 2009.
Ca urmare a acestei situaţii, reclamanta-pârâtă M.B. (fostă C.) a renunţat la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici la repartizarea reclamantei-pârâte ca manager public, gradul profesional asistent, instanţa urmând să ia act de această manifestare de voinţă.
Totodată s-a reţinut că având în vedere că şi ceilalţi reclamanţi au fost propuşi de către pârâtă pentru numirea în funcţii publice de manager public, primul capăt de cerere formulat de aceştia a rămas fără obiect, astfel că instanţa a respins capătul de cerere formulat de reclamanţii B.C.F., C.E., M.B. (fostă C.), C.I.C., (...), U.S., având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici la repartizarea reclamanţilor ca manager public, gradul profesional asistent, ca rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte capătul de cerere formulat de reclamanţii-pârâţi având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la plata unor despăgubiri echivalente cu diferenţele dintre salariul unui manager public asistent şi bursa de cursant al Institutului Naţional de Administraţie de la data de 01 aprilie 2009 până la data repartizării ca manageri publici, astfel cum a fost precizat, în cazul reclamantei M.B. (fostă C.), instanţa a reţinut că pentru admiterea acestuia trebuie analizat mai întâi dacă propunerile de numire a reclamanţilor-pârâţi de către pârâta-reclamantă în funcţia publică de manager public s-a făcut cu nerespectarea termenelor prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public şi dacă pârâta-reclamantă are vreo culpă în nerespectarea acestor termene.
Curtea reţinut că, pentru ca pârâta-reclamantă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici să poată întocmi planul de repartizare a absolvenţilor, cu trei luni înainte de data absolvirii programului de către reclamanţii-pârâţi, astfel cum prevede alin. (1) al art. 15 din O.U.G. nr. 92/2008, avea nevoie de propunerile înaintate de autorităţile şi instituţiile publice care aveau astfel de locuri vacante.
Or, în speţă din cuprinsul propunerilor de numire a reclamanţilor-pârâţi, rezultă că instituţiile publice la care au fost numiţi ulterior reclamanţii-pârâţi au formulat propuneri în perioada martie - iunie 2009, astfel că, pârâta-reclamantă nu a avut posibilitatea să întocmească respectivul plan înainte de a primi propuneri care să acopere toate posturile necesare absolvenţilor.
Prin urmare nu s-a putut reţine în sarcina pârâtei-reclamante vreo culpă pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2008.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, Curtea a apreciat-o ca întemeiată având în vedere că potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1.175/2004 bursa cursanţilor şi stagiarilor la programele de formare specializată pentru manageri publici nu se poate cumula cu drepturi salariale suportate de la bugetul de stat. H.G. nr. 1.175/2004 a fost abrogată ulterior prin H.G. nr. 78/2011, astfel că era în vigoare în anul 2009, când reclamanţii-pârâţi au primit bursele respective.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea a reţinut că pentru reclamanţii şi perioadele menţionate în cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă a achitat bursele respective, deşi reclamanţii-pârâţi menţionaţi în cererea reconvenţională, şi-au reluat funcţiile de funcţionari publici deţinute anterior şi au primit salariile cuvenite acestor funcţii de la bugetul de stat.
În raport de chitanţa din 30 noiembrie 2010 depusă de reclamanta-pârâtă P.E.D. din care rezultă că aceasta a restituit pârâtei-reclamante suma de 6710 RON, s-a respins cererea reconvenţională faţă de această reclamantă-pârâtă, ca rămasă fără obiect.
Întrucât s-au respins cererile reclamantelor-pârâte M.B. (fostă C.) şi U.S. de acordare de despăgubiri, instanţa a respins şi cererile de compensare a acestor despăgubiri cu sumele solicitate prin cererea reconvenţională, neexistând datorii reciproce care să fie compensate.
De asemenea, Curtea a apreciat şi cererea reclamantei-pârâte U.S. de eşalonare a plăţii sumei de 6043 RON datorată în urma admiterii cererii reconvenţionale, ca nefondată, faptul că sumele i-au fost acordate datorită calităţii sale de cursant (cum motivează reclamanta-pârâtă cererea de eşalonare) nefiind un motiv justificat pentru eşalonarea plăţii.
Faţă de soluţiile date acţiunii principale şi cererii reconvenţionale, instanţa a reţinut culpa procesuală a reclamanţilor-pârâţi, motiv pentru care s-a respins cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Împotriva Sentinţei civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii M.B. (fostă C.), U.S., R.A.I. şi O.C.N., prin care s-a solicitat: - de către recurenta M.B., admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii modificate şi completate, cu consecinţa acordării despăgubirilor reprezentând diferenţa dintre salariul unui manager public asistent la Instituţia Prefectului Prahova şi bursa primită în calitate de cursant la Institutul Naţional de Administraţie pentru perioada 1 aprilie 2009 - 20 aprilie 2009 şi pentru perioada 21 aprilie 2009 până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 24 noiembrie 2009), despăgubiri echivalente cu diferenţa dintre salariul unui manager public asistent la Instituţia Prefectului Judeţului Prahova şi salariul obţinut la fostul loc de muncă; - de către recurenta U.S., admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul acordării despăgubirilor reprezentând diferenţa dintre salariul unui manager public asistent la Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, fostul Minister pentru Tineret şi Sport şi bursa primită în calitate de cursant la Institutul Naţional de Administraţie pentru perioada 1 aprilie 2009 şi până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 1 noiembrie 2009); - de către recurenta R.A.I., admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul acordării despăgubirilor reprezentând diferenţa dintre salariul unui manager public asistent în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi bursa primită în calitate de cursant la Institutul Naţional de Administraţie pentru perioada 1 aprilie 2009 şi până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 2 decembrie 2009); - de către recurentul O.C.N., admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul acordării despăgubirilor reprezentând diferenţa dintre salariul unui manager public asistent la Ministerul Administraţiei şi Internelor şi bursa primită în calitate de cursant la Institutul naţional de Administraţie pentru perioada 1 aprilie 2009 şi până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 1 noiembrie 2009).
Au învederat reclamanţii recurenţi, prin motivele cererilor de recurs, că în mod neîntemeiat instanţa de fond a respins pretenţiile acestora, neavându-se în vedere toate prevederile legale aplicabile în cauză, respectiv dispoziţiile art. 5 şi art. 28 alin. (1) lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr. 92/2008. Or, rezultă, din prevederile legale menţionate, că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici identificase posturile de manager public încă dinainte de începerea programului de formare întrucât numai în acest fel se putea stabili numărul de locuri la aceste programe de formare, şi că numărul funcţiilor de manager public se stabileşte "pe baza unei analize anuale a nevoilor instituţionale" iar nu ulterior finalizării programelor de formare.
Recurenţii au subliniat faptul că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 92/2008 autorităţile şi instituţiile publice nu sunt obligate să solicite crearea unui post de manager public sau să accepte un asemenea post în organigrama proprie, acesta fiind motivul pentru care legiuitorul a prevăzut obligaţia Agenţiei Naţionale Funcţionarilor Publici, care este instituţia care gestionează funcţia publică la nivel naţional, să identifice aceste posturi anterior demarării programelor de formare. Mai mult decât atât, legiuitorul nu a prevăzut niciun termen în care instituţiile şi autorităţile publice să formuleze propuneri de numire, întrucât această obligaţie nu le incumbă. Dacă o instituţie sau autoritate publică are nevoie de un post de manager public, solicită A.N.F.P. înfiinţarea unui asemenea post la momentul la care acea autoritate consideră necesar, iar nu într-un anumit termen care nu este dealtfel prevăzut de lege. A.N.F.P. are obligaţia legală de a centraliza anual aceste cereri şi funcţie de numărul acestora să stabilească numărul de locuri la programele de formare.
Au considerat recurenţii că orice altă interpretare a prevederilor legale ar lăsa fără eficienţă juridică dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 92/2008 potrivit cărora nerespectarea obligaţiilor ori termenelor legale atrage răspunderea celor cărora le incumbă aceste obligaţii, ori potrivit principiilor generale de drept prevederile legale trebuie interpretate în sensul aplicării lor, iar nu în sensul neaplicării acestora - actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat.
Singura instituţie vinovată de nerespectarea termenelor imperative prevăzute de O.U.G. nr. 92/2008, au relevat recurenţii, este Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, impunându-se în consecinţă angajarea răspunderii administrative materiale a acesteia întrucât prin întârzierea în repartizarea în funcţie a creat reclamanţilor un prejudiciu material.
Cât priveşte susţinerea A.N.F.P. potrivit căreia termenele prevăzute în O.U.G. nr. 92/2008 sunt termene de recomandare, recurenţii au arătat că o asemenea susţinere nu este în concordanţă cu prevederile legale, legiuitorul stabilind la art. 31 din ordonanţă că "nerespectarea obligaţiilor şi termenelor stabilite conform prezentei ordonanţe de urgenţă de către autorităţile şi instituţiile publice, în a căror sarcină cade îndeplinirea acestora, atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz". Prin urmare, termenele sunt imperative iar nu de recomandare, iar pârâta nu a făcut dovada identificării posturilor de manager public şi a datei transmiterii către Guvern a planului de repartizare în termenul prevăzut de legiuitor, ci dimpotrivă reiese din din toate înscrisurile depuse la dosar că A.N.F.P. nu a respectat aceste termene.
Intimata a invocat complexitatea procesului de repartizare, dar nu a făcut nicio dovadă a diligenţelor depuse de către ea pentru respectarea termenelor prevăzute de lege. Or, termenul prevăzut la art. 5, la art. 28 alin. (1) lit. b) pct. 3 şi la art. 15 alin. (1) sunt termene care depind exclusiv de pârâtă şi nu de autorităţile şi instituţiile publice la care au fost ulterior repartizaţi absolvenţii programului de formare.
În fine, au subliniat reclamanţii recurenţi că art. 15 alin. (5) din O.U.G. nr. 92/2008 prevede că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici trebuie să transmită autorităţilor şi instituţiilor publice propunerile de numire a absolvenţilor programelor de formare în funcţii publice specifice de manager public în termen de 10 zile de la data ducerii la cunoştinţa publică a clasamentului final, iar nerespectarea acestui termen a cauzat reclamanţilor prejudiciul material solicitat prin acţiune.
În litigiu a depus întâmpinare intimata Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală şi temeinică a Sentinţei civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
În prealabil, intimata Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a invocat excepţia tardivităţii recursurilor declarate de reclamanţii M.B. (fostă C.), U.S., R.A.I. şi O.C.N., motivat de neexercitarea căii extraordinare de atac în termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la comunicarea sentinţei atacate.
Pe fondul recursurilor, intimata a considerat că criticile recurenţilor nu pot fi luate în considerare, întrucât Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nu i se poate reţine nicio culpă faţă de pretenţiile recurenţilor privind plata de despăgubiri, atâta timp cât A.N.F.P. şi-a îndeplinit obligaţia de întocmire a propunerii de numire a reclamanţilor recurenţi în funcţiile publice specifice de manager public.
Procesul de repartizare a managerilor publici, a relevat intimata, este un proces complex, format din mai multe etape în care sunt angrenaţi mai mulţi factori, dovadă fiind faptul că Guvernul a aprobat Planul de repartizare a managerilor publici în şedinţa din data de 29 august 2009 şi l-a comunicat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în data de 25 septembrie 2009, şi în care sunt implicate instituţiile publice care au obligaţia de a comunica posturile disponibile pentru încadrarea participanţilor la Programul de formare şi viitorii manageri publici care au obligaţia de transmitere a opţiunilor. Termenele stipulate de O.U.G. nr. 92/2008 privind Statutul funcţionarului public denumit manager public, cu modificările şi completările ulterioare, s-a arătat, nu sunt termene imperative ci, per a contrario, cum a stabilit şi jurisprudenţa, termene de recomandare, întrucât nu se prevede un termen limită pentru realizarea repartizării.
Recurenţii reclamanţi, s-a mai învederat, au beneficiat de prevederile art. 9 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 92/2008, iar faţă de împrejurarea că în intervalul de timp cuprins între momentul absolvirii Programului de formare şi repartizarea pe funcţia publică specifică de manager public aceştia au beneficiat atât de bursă cât şi de drepturile salariale plătite de instituţiile publice la care ei şi-au reluat raporturile de serviciu, s-a impus recuperarea sumei reprezentând bursa plătită necuvenit.
Excepţia tardivităţii declarării recursurilor, invocată de intimata Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, rezultând din verificarea actelor dosarului instanţei de fond precum şi a modului de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei atacate că recursurile au fost formulate cu respectarea prevederilor art. 301 C. proc. civ.
Într-adevăr, deşi recurenţii reclamanţi au solicitat comunicarea actelor de procedură, inclusiv a hotărârii, la domicilii alese - O.C.N. şi R.A.I. în Bucureşti, la adresa sediului M. SCPARL situat în Bucureşti, str. C., sector 4, U.S. în Bucureşti, Calea V., sector 4, M.B. în Ploieşti, str. M. judeţul Prahova - se constată că Sentinţa civilă nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată, în ceea ce priveşte pe M. (C.) şi U., la alte adrese, şi, în ceea ce priveşte pe O. şi R., cu nerespectarea prevederilor art. 93 C. proc. civ.
Recursurile declarate de reclamanţii M.B. (fostă C.), U.S., A.I.R. şi O.C.N., împotriva Sentinţei civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sunt nefondate şi vor fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat judecătorul fondului, interpretând şi aplicând corect legea la circumstanţele de fapt ale litigiului, a dispus prin sentinţa atacată respingerea ca nefondate a capetelor de cerere din acţiunea reclamanţilor M.B. (fostă C.), U.S., R.A.I. şi O.C.N., având ca obiect obligarea pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici la plata unor despăgubiri, constând: în cazul reclamantei M.B. (fostă C.), în diferenţa dintre salariul unui manager public asistent la Instituţia Prefectului Prahova şi bursa primită în calitate de cursant la Institutul Naţional de Administraţie pentru perioada 1 aprilie 2009 - 20 aprilie 2009 şi pentru perioada 21 aprilie 2009 până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 24 noiembrie 2009), reprezentând diferenţa dintre salariul unui manager public asistent la Instituţia Prefectului Judeţului Prahova şi salariul obţinut la fostul loc de muncă; în cazul reclamantei U.S. în diferenţa dintre salariul unui manager public asistent la Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, fostul Minister pentru Tineret şi Sport şi bursa primită în calitate de cursant la Institutul Naţional de Administraţie pentru perioada 1 aprilie 2009 şi până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 1 noiembrie 2009); în cazul reclamantei R.A.I. în diferenţa dintre salariul unui manager public asistent în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi bursa primită în calitate de cursant la Institutul Naţional de Administraţie pentru perioada 1 aprilie 2009 şi până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 2 decembrie 2009); şi în cazul reclamantului O.C.N. în diferenţa dintre salariul unui manager public asistent la Ministerul Administraţiei şi Internelor şi bursa primită în calitate de cursant la Institutul naţional de Administraţie pentru perioada 1 aprilie 2009 şi până la data repartizării ca manager public (respectiv data de 1 noiembrie 2009).
Astfel cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a statuat în jurisprudenţa sa, într-o cauză similară (Decizia nr. 8 din 6 ianuarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7797/2/2009), sancţionarea nerespectării termenelor stabilite în sarcina Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici prin O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public, cu modificările şi completările ulterioare, ce poate fi dispusă conform art. 31 din actul normativ menţionat, este condiţionată de dovedirea condiţiilor ce duc la atragerea răspunderii disciplinare, contravenţionale, civile ori penale, reclamanţii având obligaţia de a dovedi că împrejurarea numirii lor, cu întârziere, în funcţia publică de manager public asistent, s-a datorat culpei exclusive a intimatei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, şi că s-a produs recurenţilor o vătămare ce poate fi reparată numai prin plata daunelor materiale solicitate.
Repartizarea absolvenţilor programelor de formare a managerilor publici, care este un proces complex, se face, de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, potrivit art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2008, numai după aprobarea planului de repartizare de către Guvernul României. În cauză, solicitarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de aprobare a planului de repartizare a managerilor publici, printre care şi a recurenţilor, a fost înaintată Guvernului României cu adresa din 23 iunie 2009, iar despre existenţa actului de aprobare a Guvernului României intimata a fost înştiinţată după aproximativ trei luni, respectiv la 25 septembrie 2009.
Prin urmare, nefiind probată existenţa culpei exclusive a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în întârzierea numirii recurenţilor reclamanţi în funcţia de manager public pentru care au optat, nu s-a dovedit nici existenţa condiţiilor cumulative pentru angajarea răspunderii delictuale civile a intimatei, altfel spus pentru obligarea acesteia la plata despăgubirilor solicitate prin acţiune. Salariul pentru funcţia de manager public nu poate fi pretins decât de la data numirii în această funcţie, până la acel moment reclamanţii beneficiind de bursa prevăzută de lege.
Prin raportare la cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză şi că este temeinică şi legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de M.B. (fostă C.), U.S., O.C.N. şi R.A.I. împotriva Sentinţei civile nr. 5669 din data de 5 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Respinge recursurile declarate de M.B. (fostă) C., U.S., O.C.N. şi R.A.I. împotriva Sentinţei civile nr. 5669 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5036/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5048/2013. Contencios. Expropriere. Recurs → |
|---|
