ICCJ. Decizia nr. 5031/2013. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5031/2013
Dosar nr. 5930/2/2012
Şedinţa publică de la 18 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, SC A. Bârlad SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu D.C., ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale:
- obligarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata sumei de 3.152.665,96 RON cu titlu de despăgubiri pentru refuzul nejustificat, de punere în executare a Sentinţei civile nr. 1249 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2862 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal;
- obligarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată potrivit O.G. nr. 13/2011 de la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004 până la momentul executării efective a obligaţiei de plată;
- obligarea pârâtului D.C., în calitate de conducător al Ministerului Agriculturii, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru punerea în executare a Sentinţei civile nr. 1249 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2862 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este unul dintre producătorii agricoli cu activitate în judeţele Vaslui şi Galaţi, zonă care, în anul agricol 2008 - 2009, a fost afectată de condiţiile meteorologice nefavorabile, în special din cauza secetei excesive din perioada aprilie - mai 2009, care a compromis culturile de grâu şi culturile de rapiţă pe care le-a cultivat, fiind aşadar îndreptăţită, pentru motivul învederat, la acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 381/2002.
Reclamanta a mai susţinut că a urmat procedurile instituite de Legea nr. 381/2002 şi Ordinul nr. 419/2002, în sensul că a sesizat autorităţile locale care au constituit comisiile prevăzute de art. 9 din lege, acestea au efectuat constatări preliminare şi apoi definitive, iar aceste constatări oficiale au, conform art. 12 din Ordinul nr. 419/2002, valoarea unor expertize de evaluare a daunelor. La rândul lor, comisiile au comunicat rezultatul constatărilor lor la D.A.D.R. Vaslui şi Galaţi care prin documentul intitulat "Situaţia centralizatoare parţială a documentelor privind constatarea pagubelor produse de calamităţi naturale în conformitate cu Legea nr. 381/2002" au comunicat situaţia calamităţilor şi a daunelor ce se cuvin producătorilor agricoli către Ministerul Agriculturii.
Urmare a solicitării scrise adresate autorităţii pârâte şi faţă de răspunsul primit, care în opinia reclamantei reprezenta un refuz explicit şi nejustificat de îndeplinire a obligaţiilor legale ce îi reveneau, la data de 14 octombrie 2009, prin acţiunea introdusă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, aceasta a solicitat instanţei ca, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3, art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 381/2002, să constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale de a-şi îndeplini obligaţiile şi de a fi obligat pârâtul la plata daunelor în sumă de 3.152.665,96 RON.
Prin Sentinţa civilă nr. 1249 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată obligând Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale:
i) la aprobarea sumelor necesare pentru despăgubirea acordată potrivit Legii nr. 381/2002 şi de a transmite aprobarea către Direcţiile Generale pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Judeţene;
ii) la sesizarea Guvernului României pentru emiterea hotărârii de declarare a stării de calamitate naturală;
iii) a respins ca prematur capătul de cerere privind obligarea pârâtului la repararea pagubei.
Hotărârea curţii de apel a rămas irevocabilă la data de 7 iunie 2012 când, prin Decizia nr. 2862 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins atât recursul formulat de reclamantă, cât şi recursul Ministerului Agriculturii.
A mai susţinut reclamanta că în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 554/2004, Ministerul Agriculturii avea obligaţia de a se conforma şi a lua măsuri pentru punerea în executare a hotărârii în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii sale irevocabile dar, deşi sesizat de două ori, acesta refuză să pună în executare hotărârea instanţei.
De asemenea, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice amenda de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, reclamantul având dreptul la despăgubire pentru întârziere.
A apreciat reclamantul că se află în ipoteza reglementată de lege, pentru că pârâtul avea obligaţia de a aduce la îndeplinire hotărârea instanţei în 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia, termen care a expirat la data de 7 iulie 2012.
S-a opinat că suma de 3.152.665,96 RON reprezintă despăgubirile parţiale ce se cuvin societăţii conform art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 381/2002, pentru culturile calamitate în anul agricol 2008 - 2009, conform evaluărilor făcute de către comisiile constituite pe lângă autorităţile locale şi situaţiilor centralizatoare ale D.A.D.R. Vaslui şi Galaţi.
Cuantumul ce se cuvine cu titlu de despăgubiri nu a fost contestat de către pârâtul Ministerul Agriculturii, în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea neexecutată, astfel că asupra întinderii prejudiciului încercat şi pentru care sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, nu există nicio îndoială.
Prin Sentinţa nr. 5762 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât. Instanţa a admis excepţia lipsei de obiect a cererii, fiind respinsă în consecinţă acţiunea formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin cererea formulată reclamanta SC A. Bârlad SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale D.C., obligarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata sumei de 3.152.665,96 RON, cu titlu de despăgubiri pentru refuzul nejustificat de punere în executare a Sentinţei civile nr. 1249 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 2862 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligarea primului pârât la plata dobânzii legale aferente debitului principal până la momentul executării efective a obligaţiei de plată şi obligarea celui de-al doilea pârât, în calitate de ministru al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, la o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii primelor 2 petite ale acţiunii, s-a reţinut că acestea se întemeiază pe art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, respectiv pe ipoteza în care se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
S-a apreciat că indicarea greşită a temeiului de drept nu conduce la inadmisibilitatea cererii, din modul de formulare al acestor petite fiind evident că reclamanta face referire la refuzul nejustificat al primului pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a-i soluţiona cererea.
S-a apreciat fondată excepţia lipsei de obiect reţinându-se că pârâtul, prin Adresa nr. 125128 din 30 septembrie 2009 înregistrată la Secretariatul General al Guvernului a sesizat "efectele fenomenului de secetă şi acordarea de despăgubiri cu precizarea sumei estimate la nivel de ţară", solicitând totodată introducerea pe agenda de lucru a Guvernului.
De asemenea, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a transmis Secretariatului General al Guvernului cu Adresa nr. 68047 din 26 iunie 2012, în original, Informarea privind efectele fenomenului de secetă şi acordarea de despăgubiri producătorilor agricoli, în baza Legii nr. 381/2002, cu nr. 12401 din 25 septembrie 2009 şi documentaţia care a stat la baza acesteia, cu Adresa nr. 125128 din 30 septembrie 2009.
Din actele dosarului s-a reţinut că documentaţia care a stat la baza Informării nr. 12401 din 25 septembrie 2009 a inclus şi suprafeţele afectate de secetă în anul agricol 2008 - 2009, aferente judeţelor Vaslui şi Galaţi, ce cuprind şi suprafeţele deţinute de reclamanta SC A. Bârlad SA.
În acest context instanţa fondului a apreciat că pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi-a îndeplinit obligaţia impusă de legiuitor, nicăieri în lege nefiind dispusă obligarea Guvernului României de a emite hotărâre de Guvern într-un anumit termen, ci doar posibilitatea acestuia de a aprecia asupra necesităţii emiterii hotărârii.
Aşadar, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a întreprins măsurile legale pentru punerea în executare a Sentinţei civile nr. 1249 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă, potrivit Adresei nr. 68047 din 26 iunie 2012 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale remiţând Secretariatului General al Guvernului, în original, Informarea privind efectele fenomenului de secetă şi acordarea de despăgubiri producătorilor agricoli în baza Legii nr. 381/2002, având nr. 12401 din 25 septembrie 2009 şi documentaţia care a stat la baza emiterii acesteia, transmisă cu Adresa nr. 125128 din 30 septembrie 2009.
Prima instanţă a mai constatat că reclamanta nu mai justifică un interes în susţinerea cererii de aplicare a amenzii, obligaţia dispusă prin hotărâre judecătorească fiind executată, întrucât scopul amenzii judiciare civile reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este asigurarea executării în natură a obligaţiei de a face.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a formulat recurs reclamanta, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi art. 3041C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii cererii sale.
În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se arată că între dispozitivul şi considerentele hotărârii recurate există contradicţie întrucât în situaţia în care s-a constatat că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţia, cererea trebuia respinsă ca neîntemeiată, şi nu ca lipsită de obiect, deşi în considerente s-a reţinut care este obiectul acesteia.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin recomunicarea Informării nr. 120401 din 25 septembrie 2009, făcută prin Adresa nr. 68047 din 26 iunie 2012, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 14 din Legea nr. 381/2002. Aceasta cu atât mai mult cu cât ministerul nu a sesizat Guvernul în vederea emiterii unei hotărâri pentru declararea stării de calamitate, deşi au fost recunoscute pagubele pricinuite de seceta din anul agricol 2008 - 2009, propunerile inserate în nota de informare fiind în afara legii şi nu au valoarea unei sesizări.
De asemenea, se menţionează şi faptul că a intrat în puterea lucrului judecat, urmare a Sentinţei nr. 1249/2011, irevocabilă, că Informarea nr. 120401 din 24 septembrie 2009 nu constituie sesizare în sensul art. 14 din Legea nr. 381/2002.
Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca temeinică şi legală sentinţa recurată şi combătând criticile recurentei.
Se arată, în esenţă, că a întreprins toate măsurile pentru punerea în executare a Sentinţei nr. 1249/2011, irevocabilă, dovadă fiind Adresa nr. 68047 din 26 iunie 2012 cu documentaţia aferentă, transmisă Secretariatului General al Guvernului, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Se mai arată că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu mai poate fi obligat să facă demersuri suplimentare cât timp Guvernul nu a adoptat actul prevăzut de art. 17 din Legea nr. 381/2002 prin care să stabilească zonele calamitate şi nu a stabilit din ce fonduri urmează a se face plata.
A fost depus la dosarul cauzei şi Memorandumul nr. 248948 din 25 octombrie 2012 privind propunerile Comitetului interministerial constituit prin Decizia primului-ministru nr. 476/2012.
A formulat întâmpinare şi intimatul D.C., solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, apreciată ca temeinică şi legală.
În esenţă, se arată că s-a îndeplinit obligaţia de punere în executare a Sentinţei nr. 1249/2011 încă de la data de 26 iunie 2012, în limitele competenţei legale, iar dreptul recurentei-reclamante la despăgubiri pentru cultura calamitată se naşte dacă Guvernul va emite o hotărâre care să prevadă inclusiv bugetul necesar, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 381/2002 a fost abrogată.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, nu este fondat.
Criticile recurentei sunt lipsite de suport real întrucât la fila 11 a hotărârii recurate a fost expus obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum reclamanta l-a menţionat, fără a se analiza excepţiile invocate în cauză.
Ulterior, instanţa de fond, analizând excepţiile invocate şi găsind întemeiată excepţia lipsei de obiect, a respins acţiunea ca atare.
În consecinţă, nu există contradicţie între considerentele şi dispozitivul sentinţei recurate.
Critica referitoare la faptul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca lipsită de obiect, iar nu ca neîntemeiată, urmare a faptului că s-a reţinut îndeplinirea obligaţiilor pârâţilor impuse prin Sentinţa nr. 1249/2011, nu prezintă niciun interes practic pentru recurentă, rezultatul fiind acelaşi, de respingere a acţiunii.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.
Soluţia de respingere a cererii formulate de reclamantă este corectă pentru considerentele ce vor fi expuse.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, justificată pe faptul că nu a fost pusă în executare Sentinţa nr. 1249 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2862 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 2862 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care a confirmat soluţia privind obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a efectua demersurile prevăzute de art. 13 şi 14 din Legea nr. 381/2002, s-a menţionat că declararea în concret a stării de calamitate intră în conţinutul dreptului de apreciere al Guvernului.
Necontestat este faptul că Adresa nr. 68047 din 26 iunie 2012 a fost înaintată Secretariatului General al Guvernului, cu documentaţia anexată, în scopul punerii în executare a Sentinţei nr. 1249/2011, irevocabilă.
Este adevărat că prin această adresă a fost recomunicată Guvernului Informarea nr. 120401 din 25 septembrie 2009, transmisă iniţial cu Adresa nr. 125128 din 30 septembrie 2009 despre care instanţa de recurs, în cuprinsul Deciziei nr. 2862/2012, a reţinut că nu poate constitui o probă a îndeplinirii obligaţiilor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în temeiul Legii nr. 381/2002, întrucât s-a înaintat numai o "informare", iar nu un proiect de hotărâre privind declararea stării de calamitate.
Însă, faţă de situaţia demersurilor intimatului-pârât iniţiate şi depuse la dosarul cauzei în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 1249/2011, se reţine că din înscrisurile depuse la dosarul de faţă rezultă că Adresa nr. 68047 din 26 iunie 2012 şi documentaţia aferentă acesteia, transmise Guvernului României, au vizat demersuri concrete şi efective pentru punerea în executare a sentinţei menţionate, fiind iniţiat chiar un proiect de hotărâre privind punerea în executare a acestei hotărâri judecătoreşti.
Mai mult, Memorandumul privind propunerile Comitetului interministerial constituit prin Decizia primului-ministru nr. 476/2012 confirmă îndeplinirea obligaţiilor legale care-i incumbau intimatului-pârât în executarea Sentinţei nr. 1249/2011, irevocabilă prin Decizia nr. 2862 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Or, în acest context, în mod corect instanţa de fond a reţinut că autoritatea pârâtă a efectuat demersurile legale la care a fost obligată prin hotărârile judecătoreşti menţionate, inclusiv cea de sesizare a Guvernului în vederea declarării stării de calamitate prevăzută de art. 14 din Legea nr. 381/2002.
Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, întrucât faţă de Adresa nr. 68047 din 26 iunie 2012 şi documentaţia aferentă, autoritatea publică pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia legală în executarea hotărârii definitive şi irevocabile în termenul prevăzut de legiuitor, astfel că nu se impune aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege conducătorului acesteia şi nici acordarea de despăgubiri pentru întârziere.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. Bârlad SA împotriva Sentinţei nr. 5762 din 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5027/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5033/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
