ICCJ. Decizia nr. 510/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 510/2013
Dosar nr. 11098/2/2010
Şedinţa publică de la 1 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15 noiembrie 2010, reclamanta SC V. SRL, Alba a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, solicitând anularea Deciziei nr. 143 din 30 iulie 2010, comunicată la data de 19 august 2010, precum şi a Deciziei nr. 283 din 28 octombrie 2010, comunicată la data de 09 noiembrie 2010, emise de pârât prin care i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal nr. RO0019101P/P/01 din 23 decembrie 2008.
Totodată, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziilor de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, arătând că, în caz contrar, se află în imposibilitate de a onora contractele comerciale încheiate.
În motivare, reclamanta arată că, în realitate, aşa-zisele încălcări ale Legii nr. 71/2003, reţinute de organele de control, sunt perfect explicabile, prin simplul fapt că începând cu data de 21 decembrie 2009 nu a mai avut acces la antrepozitul fiscal (secţia de producţie, îmbuteliere băuturi alcoolice a fost sigilată de către comisarii Gărzii Financiare Vâlcea), astfel că la momentul desigilării secţiei au luat cunoştinţă şi reprezentanţii societăţii reclamante de pierderea de 4.912,18 litri alcool sanitar.
Mai arată reclamanta că decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal este nelegală şi netemeinică, întrucât nu au fost încălcate dispoziţiile art. 20626 alin. (1) lit. i)) din Legea nr. 571/2003, respectiv societatea a efectuat inventarul anual la data de 15 decembrie 2009, iar, ulterior, la data de 21 decembrie 2009, au fost aplicate sigilii astfel că nu i se poate imputa că nu a raportat existenţa unor lipsuri cu privire la produsele accizabile.
De asemenea, societatea a ţinut, conform dispoziţiilor art. 20626 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 571/2003 o evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal conform unui sistem corespunzător de evidenţă, toate controalele efectuate anterior menţionând că societatea îndeplineşte condiţiile pentru a fi autorizată ca antrepozit fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin încheierea din 22 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a executării, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa unui cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente, întrucât, pe de o parte, aspectele de nelegalitate a actelor contestate invocate de reclamantă constituie apărări de fond care vor fi avute în vedere la soluţionarea acţiunii în anulare, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a arătat în ce constă concret prejudiciul determinat de executarea actelor contestate.
Prin Sentinţa civilă nr. 6302 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei SC V. SRL, Alba, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, aspectele arătate în continuare.
Prin Decizia nr. 143 din 30 iulie 2010 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal nr. RO0019101PP01 din 23 decembrie 2003.
Plângerea formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 143/2010 a fost respinsă prin Decizia nr. 283 din 28 octombrie 2010 a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.
În fapt, la data de 21 decembrie 2009, comisarii Gărzii Financiare Vâlcea au efectuat un control la secţiile societăţii reclamante, în Mirăslău, judeţul Alba, ocazie cu care au aplicat un număr de şapte sigilii pe uşile de acces în incinta ”Secţiei de producţie, îmbuteliere şi depozitare băuturi alcoolice” conform notei de constatare Seria VL nr. 011706 din 21 decembrie 2009.
Sigilarea halei a avut loc ulterior efectuării de către societate a inventarierii anuale în data de 15 decembrie 2009, inventariere ce nu a consemnat existenţa unor lipsuri.
Urmare a efectuării controlului, la data de 19 ianuarie 2010 a fost încheiat proces-verbal de constatare nr. 710267 din 25 ianuarie 2010, consemnându-se lipsa a 4.912,18 lei alcool etilic rafinat alimentar, cantitate ce exista în stocurile scriptice ale societăţii reclamante, precum şi cu ocazia inventarierii anuale efectuate la 15 decembrie 2009.
Ca urmare, în baza avizului de inspecţie fiscală nr. 6248 din 07 decembrie 2009, Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Alba - Serviciul Inspecţie Fiscală şi Control Ulterior a demarat un control finalizat prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 2396 din 20 aprilie 2010 şi Decizia nr. 1 din 20 aprilie 2010, stabilindu-se în sarcina societăţii reclamante obligaţii fiscale neachitate (accize, contribuţii la fondul de sănătate şi majorări aferente).
Totodată, au fost emise Dispoziţia pentru măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 2397 din 20 aprilie 2010 şi Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2398 din 20 aprilie 2010.
În baza acestor elemente a fost înaintată propunerea de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de produse supuse accizelor pronunţându-se prin Decizia nr. 143 din 30 iulie 2010 atacată în prezenta cauză.
Astfel, s-a reţinut că societatea reclamantă nu a respectat prevederile art. 20626 alin. (1) lit. i)) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. (obligaţia de a raporta către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă, neregularitate cu privire la produsele accizabile) şi art. 20626 alin. (1) lit. e)) din Legea nr. 571/2003 (obligaţia de a ţine un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate).
Potrivit procesului-verbal de constatare încheiat de Garda Financiară Vâlcea cu nr. 710267/25 ianuarie 2010 s-a constatat o lipsă în gestiunea SC V. SRL, Alba de 4.912,18 litri alcool etilic la 20 grade C, concentraţie alcoolică de 96% (stoc scriptic 9967,32 litri alcool etilic 96 grade, stoc faptic 5055,64 litri alcool etilic 96 grade).
De asemenea, aceeaşi cantitate lipsă, 4.912,18 litri de alcool etilic la 20 grade C, concentraţie alcoolică 96%, a fost reţinută şi în Nota de constatare seria VL nr. 011711 din 12 februarie 2010 înregistrată la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Alba sub nr. 914 din 12 februarie 2010.
Apărarea reclamantei, în sensul că a luat cunoştinţă de lipsa cantităţii de alcool odată cu organele de control, la data desigilării secţiei de producţie, nu poate fi reţinută având în vedere că inventarierea anuală a fost efectuată la data de 15 decembrie 2009, iar sigiliile au fost aplicate de comisarii Gărzii Financiare Vâlcea la data de 21 decembrie 2009.
De asemenea, lipsa a fost constatată şi anunţată de către organele de control, iar nu de societatea reclamantă, ce avea această obligaţie potrivit art. 20626 alin. 1 lit. i din Legea nr. 571/2003.
Este adevărat că societatea reclamantă nu a mai avut acces la secţia de producţie începând cu data la care au fost aplicate sigiliile de către organele de control, însă, de la data efectuării inventarului, 15 decembrie 2009, la data aplicării sigiliilor, 21 decembrie 2009, reclamanta putea constata lipsa din gestiune a cantităţii de alcool etilic.
În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 20626 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 571/2003, organele de control au reţinut că, în raport de lipsa a 4.912,18 litri alcool etilic, cantitate ce se regăsea în stocurile scriptice, însă nu şi în cele faptice ale societăţii, societatea reclamantă nu a respectat obligaţia de a ţine un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, un sistem corespunzător de administrare, contabil şi de securitate, ce să permită constatarea lipsei în gestiune, (pierdere cum a fost calificată de reclamantă), precum şi raportarea imediată a acesteia către autoritatea competentă.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 20628 alin. (2) pct. 3 lit. c)) din Legea nr. 571/2003 care prevăd că autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 20626, Curtea de apel a reţinut că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 6302 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta SC V. SRL, Alba, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acţiunii, fără a încadra în drept motivele de recurs.
În esenţă, recurenta - reclamantă a arătat că sentinţa atacată nu a ţinut seama de actele depuse la dosar, care confirmau că societatea nu se află în culpă pentru lipsa celor 4.912, 18 l alcool, întrucât nu a avut acces la hala în care a fost depistat alcoolul în perioada 19 decembrie 2009 – 19 ianuarie 2010, aceasta fiind sigilată.
A mai arătat că motivarea instanţei, potrivit căreia sigilarea halei a intervenit la şase zile după efectuarea operaţiunii anuale de inventariere, este eronată, pentru că nu există nici o dovadă în sensul că pierderea nu ar fi putut surveni în acea perioadă scurtă de 6 zile.
În dezvoltarea criticii formulate, recurenta - reclamantă a prezentat un rezumat al demersurilor şi operaţiunilor administrative şi contabile efectuate începând cu data de 15 decembrie 2009, când s-a efectuat inventarul obligatoriu anual al produselor accizabile şi nu s-au constatat diferenţe între stocul faptic şi cel scriptic, făcând referire şi la împrejurările reţinute în raportul de expertiză tehnică în specialitatea instalaţii, efectuat în cadrul Dosarului nr. 717/175/2010 al Judecătoriei Aiud, având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului - verbal de contravenţie nr. 710967, întocmit de Garda Financiară Vâlcea, insistând asupra ideii că diferenţa dintre stocul faptic şi cel scriptic ar putea fi efectul unor pierderi accidentale de alcool din instalaţii.
În concluzie, recurenta – reclamantă a arătat că nu a încălcat prevederile art. 20626 alin. (1) lit. e) şi i) din C. fisc., pentru că a luat cunoştinţă de pierdere simultan cu organele vamale şi de control şi a comunicat de îndată D.J.A.O.V.a Județului Alba situaţia intervenită, conform documentelor indicate în dosar.
4. Apărările intimatului
Ministerul Finanţelor Publice nu a formulat întâmpinare în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus la dosar note scrise prin care a arătat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, pentru că recurenta - reclamantă a încălcat prevederile art. 20626 alin. (1) lit. e) şi lit. i) din C. fisc., dispoziţiile legale menţionate fiind aplicabile ca urmare a constatării efectuate de Garda Financiară – secţia Vâlcea la data de 25 ianuarie 2010, cu privire la lipsa din gestiunea SC V. SRL a 4.918, 18 litri alcool etilic la 20 grade Celsius, cu concentraţia alcoolică de 96% (stoc scriptic, 9.967,32 litri, stoc faptic – 5.055 litri), constatare repetată şi cu ocazia controlului efectuat la data de 11 februarie 2010 de Comisari ai Gărzii Financiare Secţia Vâlcea şi ai Gărzii Financiare Secţia Alba, împreună cu echipa de inspecţie fiscală din cadrul D.J.A.O.V. Alba, soldat cu nota de constatare comună seria VL nr. 011711 din 12 februarie 2010, înregistrată la D.J.A.O.V. Alba cu nr. 914 din 12 februarie 2010.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante,
Aşa cum rezultă din cele expuse la pct. 1 din prezenta decizie, prin actul administrativ supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal, recurentei - reclamate i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal în temeiul art. 20628 alin. (2) lit. c) din C. fisc., potrivit căruia autoritatea competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în cazul în care antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 20626 sau art. 20653 și art. 20655 din C.fisc.
În sarcina recurentei - reclamante s-a reţinut nerespectarea dispoziţiilor art. 20626 alin. (1) lit. e) şi lit. i), potrivit cărora
Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;
b) să cerceteze şi să raporteze către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile."
În esenţă, împrejurarea de fapt care a condus la aplicarea normelor citate mai sus a constat într-o lipsă din gestiune a cantităţii de 4.912,18 litri de alcool etilic în raport cu stocul scriptic înregistrat în evidenţele societăţii, lipsă pe care antrepozitarul autorizat nu a constatat-o, nu a cercetat-o şi nu a raportat-o autorităţii competente.
Atât în faţa primei instanţe, cât şi prin motivele de recurs, SC V. SRL a încercat să acrediteze ideea că a depus toate diligenţele necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin ca antrepozitar autorizat, că a efectuat în mod corespunzător inventarierea stocurilor, la data de 15 decembrie 2009,
când nu există nici o neconcordanţă între stocul scriptic şi stocul faptic, iar în ceea ce priveşte lipsa constatată de Garda Financiară nu îi este imputabilă nici o faptă omisivă sau comisivă, pentru că, la câteva zile după inventarul anual, mai exact la data de 21 decembrie 2009,instalaţiile au fost sigilate, prepuşii societăţii nemaiavând acces la alcoolul depozitat.
În termeni concreţi, prin argumentaţia construită în motivarea recursului, partea tinde către formarea convingerii instanţei în sensul că lipsa a 4.912,18 litri alcool etilic cu concentraţia de 96% (aproape jumătate din stocul scriptic de 9967,32 litri) ar fi fost efectul scurgerilor accidentale cauzate de temperaturile scăzute, în interval de o lună.
În acord cu judecătorul fondului şi ţinând seama de contextul conturat de împrejurările descrise mai sus în succesiunea lor cronologică (15 decembrie 2009 - inventarierea anuală; 21 decembrie 2009 – aplicarea sigiliilor, 19 ianuarie 2010 - desigilarea şi verificarea efectuată de Garda Financiară Vâlcea, conform notei de constatare Seria VL nr. 011709 din19 ianuarie 2010; 11 februarie 2010, inventarierea efectuată de echipa mixtă compusă din agenţi ai Gărzii Financiare secţia Vâlcea, Gărzii Financiare secţia Alba şi D.J.A.O.V. Alba, conform notei de constatare comună Seria VL nr. 011711 din 11 februarie 2010), instanţa de control judiciar nu poate reţine însă apărarea ca fiind credibilă şi aptă să răstoarne prezumţia de veridicitate a actelor întocmite de autorităţile competente.
„Situaţia privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal de producţie de alcool şi băuturi spirtoase în luna ianuarie 2010”, înregistrată la D.J.A.O.V. Alba cu nr. 959 din 15 februarie 2010, prin care recurenta – reclamantă susţine că şi-a îndeplinit obligaţia de raportare către autoritatea competentă, prevăzută în art. 20626 alin. (1) lit. i) din C. fisc., a fost întocmită abia după cea de-a doua constatare a lipsei alcoolului din gestiune, consemnată în nota seria VL nr. 011711 din 11 februarie 2010, înregistrată la D.J.A.O.V. Alba cu nr. 914 din 12 februarie 2010.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 20628 alin. (2) lit. c), raportate la art. 20626 alin. (1) lit. e) şi lit. i) din C. fisc., faţă de situaţia de fapt rezultată din probele cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC V. SRL, Alba împotriva sentinţei civile nr. 6302 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4972/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 526/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
