ICCJ. Decizia nr. 4972/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4972/2013
Dosar nr. 7980/2/2011
Şedinţa din 12 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel București, reclamantul D.E. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I., solicitând să se constate inexistenţa următoarelor acte administrative cu caracter normativ emise de către pârât:
- Ordinul nr. 1128/2000 privind coordonarea acţiunilor umanitare destinate copiilor şi bătrânilor instituţionalizaţi;
- Instrucţiunile nr. 1218/2000 privind acordarea burselor elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţământ ale M.I.;
- Instrucţiunile nr. 58/2001 privind condiţiile de acordare a vizelor pentru intrarea în România;
- Ordinul nr. 89/2001 privind pregătirea personalului din administraţia publică în centrele de pregătire în domeniul protecţiei civile;
- Ordinul nr. 172/2001 privind publicaţiile locale editate de Asociaţiile şi Fundaţiile constituite pe lângă Inspectoratele de Poliţie judeţene;
- Ordinul nr. 315/2002 privind aprobarea normelor privind transferul elevilor şi studenţilor între şi în cadrul instituţiilor de învăţământ ale M.A.I. şi de la acesta în instituţiile de învăţământ civil;
- Ordinul nr. 323/2002 privind reconversia profesională a personalului M.I.;
- Ordinul nr. 336/2002 privind organizarea şi funcţionarea C.A.R. de pe lângă unităţile M.A.I.;
- Ordinul nr. 600/2005;
- Ordinul nr. 300/2004 privind activitatea de management şi resurse umane în unităţile M.I.R.A.;
- Ordinul nr. 394/2008;
- Ordinul nr. I/0539/2010 prin care funcţiile de conducere specifice organizaţiilor sindicale au fost echivalate, cu avizul M.M.F.P.S., cu funcţiile propriu-zise de legislaţia privind salarizarea poliţiştilor;
- Ordinul nr. 66/2009 privind lista informaţiilor care se clasifică în M.A.I.;
- Ordinul nr. I/662/2011 privind reorganizarea unităţilor din cadrul Poliţiei Române;
- Ordinul nr. I/658/2011 privind reorganizarea I.G.S.U. şi a unităţilor subordonate acestuia;
- Ordinul nr. I/654/2011 privind reorganizarea unităţilor din Jandarmeria Română;
- Ordinul nr. I/663/2011 privind reorganizarea Arhivelor Naţionale;
- Ordinul nr. I/527/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în indicatorii de finanţare a unităţilor finanţate de la capitolul bugetar 61 ianuarie - ordine publică şi siguranţă naţională şi obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale de 1 leu pentru nerespectarea dreptului reclamantului de acces neîngrădit la informaţii de interes public.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, a emis şi a pus în circuitul juridic ordinele şi instrucţiunile menţionate în petitul cererii, având natura unor acte cu caracter normativ de interes public, cu încălcarea condiţiei de publicare în M. Of., condiţie prev. de Legea nr. 24/2000.
Prin notele scrise, reclamantul a reiterat vătămarea sa într-un drept fundamental protejat de art. 21 din Constituţie şi de art. 10 din C.E.D.O., respectiv accesul neîngrădit la informaţiile de interes public, drept vătămat de către pârât prin nepublicarea în M. Of. a actelor enumerate în petitul cererii, reparaţiunea faţă de această vătămare neputând fi efectivă decât prin constatarea inexistenţei actelor administrative enumerate.
2. Hotărârea primei instanţe,
Prin Sentinţa civilă nr. 185 din 13 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a admis excepţia lipsei de interes în formularea cererii și a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de reclamantul D.E.F., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul nu justifică interesul juridic în formularea cererii prin care solicită constatarea inexistenţei unor acte administrative normative emise de M.A.I. în perioada 2000 – 2011, interesul neputând fi justificat prin afirmarea încălcării dreptului reclamantului de acces neîngrădit la informaţii de interes public.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că reclamantul nu a adresat pârâtului o cerere de comunicare a actelor administrative menţionate care să se fi lovit de un refuz de comunicare, cererea, de altfel, negrevându-se pe o astfel de situaţie şi că, ţinând seama inclusiv de marea varietate a domeniilor reglementate prin actele administrative citate, reclamantul nu justifică un interes concret, personal în formularea cererii prin care urmăreşte înlăturarea din ordinea juridică a actelor administrative citate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâtul B.G., M.A.I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, reclamantul D.E.F. a învestit instanţa de contencios administrativ, cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., prin care a solicitat să se constate inexistența unor acte emise de către pârât.
Prin sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel București a respins ca lipsită de interes acțiunea formulată de reclamant.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu are interes în soluţionarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că cererea reclamantului a fost respinsă.
Or, activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
În cauză, recursul promovat de recurent este vădit lipsit de interes, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost respinsă de către instanța de fond, ca fiind lipsită de interes.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de B.G., M.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.G., M.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 185 din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4959/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 510/2013. Contencios → |
|---|
