ICCJ. Decizia nr. 519/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 519/2013

Dosar nr. 729/44/2012

Şedinţa publică de la 1 februarie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2012 pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 729/44/2012, reclamanta B.L. a solicitat, în contradictoriu cu preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de preşedintele CNAS, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestuia.

Cererea reclamantei a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel

Prin Sentinţa nr. 300 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.L. şi a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de Preşedintele CNAS până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea acestui act.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

În raport cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi cu Recomandarea nr. R(89)8 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, suspendarea executării actului administrativ constituie un instrument procedural eficient în vederea respectării principiului legalităţii, ce oferă persoanei vătămate o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ca situaţie de excepţie la care se poate recurge atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Analizând îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut următoarele:

- reclamanta a îndeplinit procedura administrativă prealabilă;

- cerinţa privind cazul bine justificat este îndeplinită, întrucât reclamanta a formulat contestaţie împotriva ordinului, iar, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, a invocat mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ, referitoare la: încălcarea prevederilor H.G. nr. 972/2006 prin care a fost aprobat Statutul CNAS; faptul că revocarea mandatului se poate dispune doar pentru motivele expres şi limitativ enunţate de art. 261 alin. (2) din Statut, printre care nu se regăseşte cel reţinut în Ordinul nr. 215/2012; preşedintele CNAS nu poate dispune revocarea unilaterală a mandatului acordat decât pentru motivele expres prevăzute de lege sau în contract; revocarea mandatului s-a dispus în perioada de suspendare a contractului de management datorită incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medico-legal, cu încălcarea dreptului la egalitate de şanse şi tratament şi a dreptului la securitate şi sănătate; încălcarea prevederilor Legii nr. 161/2003; dispoziţiile art. 2030 - 2031 din noul C. civ. au fost aplicate retroactiv;

- condiţia prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, este îndeplinită, întrucât actul în litigiu determină o situaţie care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamantă este reprezentat de faptul că, prin ordinul menţionat, a fost eliberată din funcţie începând cu data de 14 iunie 2012, la momentul pronunţării prezentei hotărâri, aceasta nemaiprestând o activitate remunerată. În mod evident, lipsa veniturilor lunare afectează situaţia financiară a reclamantei.

3. Recursul declarat de pârâta CNAS

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta CNAS, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.

Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui CNAS, susţinând că nu există identitate între pârâtul - persoană fizică - şi pârâtul obligat în raportul dedus judecăţii şi arătând că acţiunea şi procedura de citare au vizat persoana fizică care a semnat actul administrativ atacat, iar nu împotriva persoanei juridice care a emis actul.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, au fost nerespectate prevederile art. 89 alin. (1), art. 90, art. 91, art. 92 şi art. 921 C. proc. civ., CNAS şi preşedintele CNAS nefiind citaţi niciodată în Dosarul nr. 729/44/2012.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul cazului bine justificat, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada unor motive bine întemeiate, iar instanţa a preluate aspectele invocate în cerere, dar nedovedite.

Sub aspectul condiţiei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-pârâtă susţine că motivarea instanţei se bazează pe simple afirmaţii ale reclamantei, iar, în condiţiile încetării mandatului de preşedinte al Casei de Asigurări de Sănătate Brăila, reclamanta revenea în funcţia deţinută anterior şi nu a făcut dovada că, prin actul contestat, i s-ar fi creat o pagubă iminentă.

În continuare, recurenta-pârâtă expune pe larg aspecte referitoare la numirea reclamantei în funcţia de preşedinte al Casei de Asigurări de Sănătate Brăila, situaţia de fapt şi temeiurile de drept care susţin legalitatea ordinului contestat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Conform celor expuse anterior, reclamanta B.L. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere formulată în contradictoriu cu preşedintele CNAS, privind suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de preşedintele CNAS, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestuia.

Prin sentinţa ce formează obiectul prezentului recurs, Curtea de apel Galaţi s-a pronunţat în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi a dispus suspendarea aplicării Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de Preşedintele CNAS, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea acestui act.

Cu referire la critica din recurs referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a preşedintelui CNAS, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte, de vreme ce preşedintele CNAS a fost chemat în judecată în calitate de emitent al actului contestat, atribuţie ce îi revine conform art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, iar nu în calitate de persoană fizică. Totodată, se constată că, potrivit art. 18 pct. 4 din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, preşedintele reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii, iar, în calitate de conducător al instituţiei publice, asigură reprezentarea acesteia în faţa instanţelor de judecată.

În ceea ce priveşte procedura de citare, Înalta Curte constată că aceasta a fost îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor art. 87 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora vor fi citate "persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii [...] la sediul administraţiei", iar adresa la care, în dosarul de primă instanţă, a fost îndeplinită procedura de citare cu pârâtul preşedintele CNAS este aceeaşi adresă indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată şi de către pârâta CNAS în cuprinsul cererii de recurs, respectiv: Bucureşti. Dovada de îndeplinire a procedurii de citare conform Legii nr. 202/2010 cu pârâtul preşedintele CNAS, aflată la dosarul de fond, face dovada legalei îndepliniri a procedurii de citare, atât timp cât nu s-a făcut dovada nerealităţii menţiunilor pe care le cuprinde. De altfel, la aceeaşi adresă a fost legal îndeplinită procedura de citare cu pârâta CNAS şi de către instanţa de recurs (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosarul de recurs).

Pentru aceste motive, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurenta-pârâtă.

În sensul celor susţinute de apărătorul intimatei-reclamante la termenul de judecată de astăzi, 1 februarie 2013, în faţa instanţei de recurs, în urma verificării în sistemul informatic E. a documentelor din Dosarul nr. 940/44/2012 al Curţii de Apel Galaţi, Înalta Curte constată că litigiul respectiv are ca obiect cererea formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâţii preşedintele C.N.A.S., C.N.A.S. şi Consiliul de Administraţie al CNAS, prin care se solicită anularea Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de preşedintele CNAS, reparaţii pentru daune morale în cuantum de 100.000 RON, plata cheltuielilor de judecată şi, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării ordinului respectiv până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Se constată, totodată, că, prin încheierea din 28 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 940/44/2012, Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta B.L. şi a dispus, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de preşedintele CNAS până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

În acest context, Înalta Curte urmează a stabili dacă mai subzistă interesul recurentei-pârâte în susţinerea recursului declarat în prezentul Dosar nr. 729/44/2012, având ca obiect cererea de suspendare a executării aceluiaşi act administrativ formulată, însă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În prezenta cauză, învestită fiind cu soluţionarea unei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ poate dispune, conform dispoziţiilor alin. (1) ale articolului respectiv, suspendarea executării actului doar până la pronunţarea instanţei de fond. Rezultă astfel că soluţia pronunţată de instanţă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este limitată de momentul pronunţării instanţei de fond învestite cu acţiunea în anularea actului.

Or, în sensul celor expuse anterior, prin încheierea din 28 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 940/44/2012, Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta B.L. şi a dispus, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Ordinului nr. 215 din 13 iunie 2012 emis de preşedintele CNAS până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Înalta Curte reţine că, în limitele cadrului procesual al prezentei cauze, nu este învestită cu controlul de legalitate şi temeinicie al hotărârii pronunţate în Dosarul nr. 940/44/2012.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut şi actual, personal şi direct. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, Înalta Curte constată că folosul practic urmărit de către recurenta-pârâtă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în respingerea cererii de suspendare a executării formulată de reclamanta B.L. în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea care a fost admisă de instanţă până la momentul pronunţării instanţei de fond.

Interesul urmărit de recurenta-pârâtă nu este însă unul actual, de vreme ce, în cadrul acţiunii în anulare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ competentă a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea ordinului în litigiu.

Ca urmare a constatării faptului că recursul declarat de recurenta-pârâtă este lipsit de interes, este de prisos a fi expuse şi analizate în concret criticile din recurs referitoare la cerinţele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi atacate cu recurs, prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 300 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 519/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs