ICCJ. Decizia nr. 5276/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5276/2013
Dosar nr. 599/32/2010*
Şedinţa publică de la 16 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 5 octombrie 2012 a admis cererea formulată de reclamanta I.E.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, dispunând lămurirea dispozitivului Sentinţei civile nr. 151 pronunţată de această instanţă în data de 19 noiembrie 2010, în sensul că se va trece în dispozitiv: "Obligă pârâta să emită o hotărâre prin care să i se recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1 septembrie 2010, pentru perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945".
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Sentinţa nr. 151 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bacău a admis acţiunea formulată de reclamanta I.E.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, a anulat Hotărârea nr. 1286 din 27 septembrie 2010 emisă de pârâtă, cu obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, acordarea drepturilor urmând a se face începând cu data de 1 septembrie 2010, sentinţă devenită irevocabilă la data de 26 septembrie 2011, ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtă, prin Decizia nr. 4335 din 26 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior, reclamanta a solicitat lămurirea dispozitivului acestei sentinţe, în sensul de menţiona că drepturile prevăzute de lege se acordă începând cu data de 1 septembrie 2010, pentru perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945.
Curtea de apel a reţinut că cererea reclamantei privind lămurirea dispozitivului Sentinţei nr. 151 din 19 noiembrie 2010 este întemeiată, întrucât deşi dispozitivul corespunde solicitării formulate prin acţiune, acesta nu este suficient de clar.
În consecinţă, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 2811 C. proc. civ., scopul urmărit de reclamantă fiind în mod evident acela de a preîntâmpina eventualele dificultăţi ce s-ar ivi în faza de executare a hotărârii, iar nu de schimbare a soluţiei pronunţate de instanţă.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greşit Curtea de apel a dispus obligarea autorităţii să recunoască perioada 9 aprilie 1945 - 12 aprilie 1945 ca perioadă în care intimata-reclamantă a fost persecutată din motive entice, faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi art. 1 din H.G. nr. 127/2002, potrivit cărora perioada maximă pentru care se poate dovedi o persecuţie din motive entice este data de 6 martie 1945.
În concluzie, recurenta a susţinut că perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945, stabilită de instanţă, excede cadrului legal pentru care se pot recunoaşte drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere privind lămurirea dispozitivului Sentinţei nr. 151 din 19 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, sub aspectul perioadei pentru care se solicită acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus-menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin H.G. nr. 127/2002 s-au aprobat Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999.
Conform acestor prevederi, perioada maximă pentru care se poate dovedi o persecuţie din motive entice este 6 martie 1945, astfel că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 nu pot fi acordate decât până la această dată.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit Curtea de Apel Bacău a stabilit că drepturile cuvenite reclamantei se acordă pentru perioada 9 aprilie 1944 - 12 aprilie 1945, criticile recurentei potrivit cărora această perioadă excede cadrului legal pentru care se pot recunoaşte drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 sunt fondate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica încheierea atacată, în sensul că drepturile cuvenite intimatei-reclamante, conform Legii nr. 189/2000, se acordă pentru perioada 9 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva Încheierii din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată, în sensul că drepturile cuvenite intimatei-reclamante I.E.C. se acordă pentru perioada 9 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5296/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5284/2013. Contencios → |
|---|
