ICCJ. Decizia nr. 5391/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5391/2013
Dosar nr. 2725/1/2012
Şedinţa publică de la 23 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 41 din 6 februarie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte cererea de anulare a deciziei de impunere nr. 1328 din 19 noiembrie 2009 şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă această cerere. De asemenea, a respins contestaţia formulată de reclamanta SC F. SA.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC F. SA Bârlad, prin administrator judiciar, a formulat declaraţie de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
La termenul de judecată din data de 23 mai 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului, excepţie de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Cererea de recurs formulată de reclamanta SC F. SA Bârlad, prin administrator judiciar şi transmisă prin fax la data de 13 februarie 2012 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii… c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă s-a rezumat la o simplă şi formală declarare a recursului împotriva sentinţei Curţii de Apel Iaşi, iar până la termenul de judecată fixat la data de 23 mai 2013, nu au fost depuse la dosar motivele de recurs.
Înalta Curte reţine că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia procesuală instituită de dispoziţiile legale menţionate anterior.
Pe cale de consecinţă, f aţă de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora ”recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal” şi având în vedere că, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuţia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi nici nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va constata nul recursul declarat de societatea recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de SC F. SA Bârlad prin administrator judiciar E.S.P.R.L. Suceava împotriva sentinţei nr. 41/2012 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5387/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5685/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
