ICCJ. Decizia nr. 5438/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5438/2013
Dosar nr. 1543/59/2011
Şedinţa de la 28 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B.N. şi B.L., prin mandatar B.C.N., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin M.T.I., reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi Guvernul României au invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 488 din 22 mai 2011 (cu anexa nr. 2 la H.G. 416/2010).
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că la data de 28 aprilie 2010, prin Hotărârea de Guvern nr. 416/2010 publicată în M. Of., Partea I, nr. 288 din 3 mai 2010, s-au declanşat procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Arad - Nădlac ", predând în anul 2010 CNADNR documentele care atestă dreptul de proprietate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Legea 198/2004. Toate imobilele au fost evaluate, iar listele au fost afişate la Primăria oraşului Pecica şi publicate pe site-ul CNADNR.
CNADNR a notat în cartea funciară în data de 22 martie 2010 intenţia de expropriere, conform art. 4 alin. (5) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 (M. Of. 309 din 11 mai 2009).
După apariţia Legii nr. 255/2010, un act normativ care a intervenit după declanşarea procedurii de expropriere, Guvernul a adoptat în baza acestuia Hotărârea nr. 488 din 11 mai 2011 care "modifică şi completează" H.G. nr. 416/2010. Prin această nouă hotărâre, Guvernul a introdus Anexa nr. 2 la H.G. nr. 416/2010 care cuprinde o parte dintre proprietarii expropriaţi pe amplasamentul autostrăzii Arad - Nădlac, pe cei care nu fuseseră încă despăgubiţi, şi modifică retroactiv doar despăgubirile cuvenite acestora, diminuându-le, reclamanţii făcând parte din această categorie de proprietari.
Întrucât diminuarea valorii despăgubirilor este consecinţa directă a aplicării H.G. nr. 488/2011, reclamanţii consideră că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, aceea că de actul administrativ atacat cu excepţia de nelegalitate să depindă soluţionarea litigiului pe fond.
Reclamanţii au susţinut că H.G. nr. 88/2011 încalcă prevederile art. 15 din Constituţie pentru că are efecte retroactive, întrucât procedura exproprierii a fost declanşată sub imperiul Legii nr. 198/2004 pentru aplicarea căreia a fost adoptată Norma Metodologică din 8 aprilie 2009.
Au mai arătat că, în conformitate cu art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004, Guvernul nu posedă competenţa de a stabili el însuşi, în mod discreţionar, cuantumul despăgubirilor datorate persoanelor expropriate în baza art. 1 din Legea nr. 33/1994, ci conform legii, despăgubirea trebuie stabilită de un evaluator, un terţ neutru, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România.
Anexa nr. 2 încalcă şi noua lege specială nr. 255/2010, pe care pretinde că o aplică, şi care cuprinde la art. 31 o normă de tip tranzitoriu menită să excludă retroactivitatea şi care are următorul conţinut: "Orice documentaţie tehnică ori de evaluare aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă."
Reclamanţii au invocat şi caracterul discriminatoriu al actului administrativ, arătând că încalcă art. 16 alin. (1) din constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi de art. 1 din Protocolul nr. 12 la acest tratat şi, de asemenea, de art. 20 şi 21 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, susţinând că H.G. nr. 488/2011 este temeinică şi legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie, al art. 5 alin. (1), precum şi al art. 31 şi 32 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local.
La termenul din data de 15 mai 2012, termen la care instanţa de fond a rămas în pronunţare, constatându-se depusă la dosar cerere de intervenţie de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în interesul Guvernului României, Curtea a pus în discuţia părţilor admisibilitatea acestei cereri şi a admis în principiu cererea de intervenţie.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 299 din 15 mai 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanţii B.N. şi B.L., prin mandatar B.C.N. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin M.T.I., reprezentat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi Guvernul României, a constatat nelegalitatea H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 416/2010, cu Anexa nr. 2 la H.G. nr. 416/2010 şi a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în favoarea pârâtului Guvernul României.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea a reţinut prin H.G. nr. 488/2011 s-a prevăzut lista cu imobilele proprietate privată supuse exproprierii, situate pe raza localităţii Pecica, proprietarii sau deţinătorii acestora, precum şi sumele individuale aferente despăgubirilor, care este cea prevăzută în anexa nr. 2 la hotărârea de guvern.
Art. 31 din Legea nr. 255/2010 privind expropriere pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, prevede că orice expropriator poate folosi orice documentaţie tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
Instanţa de fond a constatat că din conţinutul art. 35 al Legii nr. 255/2010 rezultă că prin aceasta s-a abrogat Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de Construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local.
Având în vedere schimbarea cadrului legal al procedurii de expropriere în domeniul sus-menţionat, prin art. 31 din noua lege în materie, Legea nr. 255/2010, s-a instituit norma legală potrivit căreia documentaţiile tehnice sau de evaluare realizate ori aflate în curs de realizare anterior intrării în vigoare a noii legii, trebuie considerate valabile.
Curtea a reţinut că H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 416/2010, emisă în temeiul art. 51 alin. (1), art. 31 din Legea nr. 255/2010, nu conţine nicio dispoziţie conformă cu art. 31 din această lege, privitor la valabilitatea documentaţiilor tehnice sau de evaluare realizată sau aflată în curs de realizare, dispuse în baza legislaţiei anterioare, motiv pentru care a constatat că H.G. nr. 448/2011, cu anexa nr. 2 la H.G. 416/2010, care conţine lista imobilelor supuse exproprierii potrivit art. 2, situate pe raza localităţii Pecica, cu proprietarii sau deţinătorii acestora, precum şi sumele individuale aferente despăgubirilor, este nelegală, pentru că încalcă art. 31 din Legea nr. 255/2010.
3. Recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 299 din data de 14 mai 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs pârâţii Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi Guvernul României, precum şi intervenientul Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea recursului, recurenţii-pârâţi, precum şi recurentul intervenient au arătat, în esenţă, că prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanşarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul „Autostrada Nădlac - Arad”, precum şi suma globală estimată cu titlu de despăgubire, în valoare de 63.000 RON, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere.
Prin dispoziţiile art. 31, introdus prin H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 416/2010, s-a prevăzut lista imobilelor situate pe raza localităţii Pecica care sunt supuse exproprierii (Anexa nr. 2 la Hotărâre), valoarea totală a despăgubirilor aferente imobilelor din anexa nr. 2, în cuantum de 684.410,50 RON, precum şi sumele individuale pentru fiecare imobil în parte.
Aşadar, conform noilor reglementări, respectiv art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 coroborate cu prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, expertul evaluator, autorizat ANEVAR, este obligat să întocmească raportul de evaluare având în vedere expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Prin urmare, au susţinut recurenţii că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că H.G. nr. 488/2011 încalcă prevederile art. 31 din Legea nr. 255/2010, întrucât dispoziţiile criticate nu cuprind vicii de nelegalitate, iar reclamanţii tind în concret la modificarea cuantumului despăgubirilor.
Au solicitat admiterea recursurilor şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate ca nefondată.
La termenul din data de 22 ianuarie 2013, recurentul-intervenient Ministerul Transporturilor (fost Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii) a depus la dosar precizări, prin care a învederat faptul potrivit dispoziţiilor art. 16 din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, a fost înfiinţat Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, acesta substituind Ministerul Transporturilor şi solicitând, în consecinţă, înlocuirea în cauză a acestuia din urmă cu departamentul nou înfiinţat.
II. Decizia instanţei de recurs
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de cadrul legal aplicabil în cauză, Înalta Curte constată recursurile formulate întemeiate în limitele şi pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin H.G. nr. 416/2010 (emisă în temeiul art. 4 din Legea nr. 198/2004) au fost declanşate procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac - Arad", iar prin H.G. nr. 488/2001, emisă în temeiul Legii nr. 255/2010, a fost modificată şi completată H.G. nr. 416/2010, în sensul enumerării proprietarilor de terenuri situate pe raza localităţii Pecica, judeţul Arad şi a despăgubirilor aferente, prin Anexa nr. 2 din hotărâre.
Curtea reţine că legalitatea unui act administrativ se verifică în raport cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În speţa de faţă, H.G. nr. 488/2011 a fost emisă, printre altele, în vederea executării în concret a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 ori aceste dispoziţii stipulează că expropriatorul prevăzut la art. 2 alin. (2) (statul român pentru obiectivele de interes naţional, judeţele pentru obiectivele de interes judeţean şi municipiile, oraşele şi comunele pentru obiectivele de interes local) are obligaţia de a aproba prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale sau judeţene, sumele individuale aferente despăgubirilor şi termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziţia proprietarilor de imobile.
Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea criticată are temei legal - Legea nr. 255/2010, Guvernul având obligaţia să stabilească sumele individuale cuvenite expropriaţilor în baza expertizelor actualizate de camerele notarilor publici.
Curtea înţelege însă că, în esenţă, reclamanţii sunt nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor dar această chestiune nu ţine de legalitatea hotărârii.
Împrejurarea că H.G. nr. 488/2011 prevede o despăgubire mai mică decât presupune reclamanta că ar fi putut beneficia în baza H.G. nr. 416/2010 (care nu a prevăzut despăgubiri nominale, ci o sumă globală, pentru toţi proprietarii), nu demonstrează nelegalitatea hotărârii atacate, vizând mai degrabă temeinicia ei.
Temeinicia, respectiv verificarea justeţei despăgubirii, presupun însă evaluări de fapt, care pot fi efectuate numai în cadrul procedurii speciale reglementate de art. 18 - 23 din lege. Ori, art. 22 stipulează totodată că expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti, acţiunea urmând a fi soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Instanţa competentă la care se referă acest text legal este instanţa civilă, în cadrul căreia se poate cenzura câtimea despăgubirilor, pe baza expertizelor de specialitate.
Conchizând, instanţa de control judiciar reţine că respectivele critici de nelegalitate invocate în cuprinsul excepţiei de nelegalitate sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica hotărârea instanţei de fond, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Guvernul României şi Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine.
Modifică hotărârea instanţei de fond, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate a actului administrativ H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 416/2010 - Anexa 2, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5422/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5476/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
