ICCJ. Decizia nr. 5420/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5420/2013
Dosar nr. 9361/2/2011
Şedinţa publică de la 24 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 9361/2/2011 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii, în ceea ce îl priveşte pe I.Gh., născut în comuna Dănicei, judeţul Vâlcea.
În motivarea acţiunii s-au arătat următoarele:
- În fapt, prin cererea nr. P 5784/01 din 16 mai 2008 adresată C.N.S.A.S. de C.M., precum şi prin Cererea nr. P 3804/06 din 8 septembrie 2008, adresată de B.V., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenţii au avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. Astfel, în dosarul 203475 solicitat de către C.M., pârâtul figurează în vol. 3, la filele ......, iar în vol. 6, la filele ....... În dosarul 150145, solicitat de B.V., pârâtul figurează la fila 33.
Aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2002 din 23 august 2010, precum şi al înscrisurilor pe care le ataşează acţiunii, I.Gh., având gradul de căpitan în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 1, a participat la acţiunea de supraveghere a angajaţilor şi vizitatorilor Bibliotecii Americane din Bucureşti
S-a mai arătat că, în definiţia lucrătorului Securităţii, dată de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, nu se cere ca acesta să desfăşoare o pluralitate de activităţi fiind de ajuns dovedirea uneia singure, în condiţiile definiţiei legale, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii.
A conchis reclamantul că pârâtul, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme. Astfel, în speţa dată, îngrădirea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea a dirijat reţeaua informativă care a pătruns în intimitatea urmăriţilor.
Pârâtul a formulat întâmpinare la acţiunea în constatare depusă de CNSAS, arătând că a activat ca ofiţer de informaţii în două structuri operative ale fostei Securităţi, respectiv contraspionaj (1965 - 1982) şi contrainformaţii militare (1982 - 1989).
Pe aceste două profile de muncă, nu a desfăşurat activităţi care să vizeze încălcări, pe motive politice, de drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia din perioada respectivă sau de pactele internaţionale asumate de România.
A mai arătat că nu a cunoscut şi nu a desfăşurat nici un fel de activitate informativ-operativă cu privire la numiţii C.M. şi B.V. nominalizaţi în Nota de Constatare, depusă de C.N.S.A.S.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa civilă nr. 962 din 13 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul I.Gh., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din analiza conţinutului notei de constatare, depusă în susţinerea acţiunii, instanţa de fond a constatat că nu pot fi reţinute în sarcina pârâtului activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, republicată.
În concret, Curtea de apel a reţinut că în Dosarul nr. 13402 privind Biblioteca Americană din Bucureşti, pârâtul nu a prelucrat documente care să fi condus la consecinţele prevăzute de lege, nefiind dovedită implicarea sa în cenzura activităţilor desfăşurate în cadrul acestei instituţii, respectiv restrângerea dreptului la liberă exprimare şi la cultură, manifestat prin vizionarea unor filme străine; nefiind constatate discuţii purtate cu privire la regimul politic aflat la conducerea statului la vremea respectivă; nefiind restrâns, urmare a documentelor întocmite în cadrul acestui dosar, dreptul de a părăsi ţara de către cetăţenii români.
Cu privire la Dosarul nr. 6059, titular M.I., prima instanţă reţine, de asemenea, că documentele care au fost menţionate în cuprinsul notei de constatare nu conduc la concluzia suprimării sau a îngrădirii drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, aprecierile pârâtului asupra activităţii preconizate a fi desfăşurată de către o sursă „M.” având un caracter pur general, nefiind făcute referiri concrete la persoane nominalizate a fi afectate de activitatea de urmărire informativă specifică organelor de securitate.
În acest sens, nominalizarea a trei persoane care au părăsit România nu este apreciată de instanţă relevantă în aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind dovedită o suprimare, respectiv, restrângere a drepturilor şi a libertăţilor acestora, ci exclusiv fiind consemnată o anumită situaţie de fapt.
Asupra Dosarului nr. 617, titular B.I., s-a reţinut că nu au fost prezentate în concret documente întocmite de către această persoană, recrutată la acea vreme ca sursă, documente îndreptate împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, destinate, în raport de regimul politic aflat la conducerea statului român, să conducă la restricţii sau suprimări ale unor asemenea drepturi pentru anumite persoane. Relatările efectuate de către această sursă, având un caracter general, nu pot produce nicio consecinţă juridică sub aspectul aplicării art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2004.
Cu privire la Dosarul nr. 686 privind pe P.A. s-a constatat că documentele menţionate în cuprinsul notei de constatare şi ataşate la dosarul cauzei nu confirmă o suprimare sau o restrângere a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului în cazul titularului de dosar, în acest context, evaluarea de către pârât a valorii unor note informative cu privire la titularul dosarului neavând această consecinţă, nefiind descrise activităţi care să fi condus efectiv la afectarea drepturilor şi libertăţilor unei persoane în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008 ori activităţi îndreptate împotriva regimului politic, respectiv activităţi care să fi condus în mod real la sancţionarea unor persoane de către regimul politic aflat la conducerea statului la data respectivă, aprecierile surselor fiind cu totul generale.
În final, asupra Dosarului nr. 150145 privind pe titularul B.V., instanţa de fond a apreciat că interceptarea a două vederi expediate de către aceasta din urmă nu poate fi apreciată drept activitate de restrângere sau suprimare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului. Nu s-a menţionat o activitate îndreptată împotriva regimului politic sau restrângerea dreptului la exprimare sau de a părăsi hotarele României, demersul pârâtului neavând, prin urmare, sensul prevăzut de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Nefiind redate împrejurări care să fi condus la afectarea dreptului la viaţă personală a persoanei în cauză sau a altor persoane, urmare activităţii desfăşurate în mod direct de către pârât, respectiv cu aprobarea acestuia, Curtea de apel a ajuns la concluzia că reclamantul nu a dovedit existenţa celor două condiţii prevăzute de lege pentru admiterea prezentei acţiuni.
3. Recursul CNSAS
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008.
Pentru a fi incidentă prevederea menţionată nu este necesar să se demonstreze existenţa unor măsuri dure luate împotriva celor urmăriţi de Securitate şi nici o pluralitate de acte de încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale.
Or, în privinţa persoanelor care vizitau Biblioteca Americană din Bucureşti s-a încălcat dreptul lor de viaţă privată prin aceea că, fără acordul lor, intimatul a pătruns în intimitatea lor, supraveghindu-le acţiunile.
4. Apărările intimatului I.Gh.
Prin întâmpinarea formulată la data de 10 aprilie 2013, intimatul I.Gh. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul a susţinut că a desfăşurat activităţi informativ-operative pe profil de contraspionaj, în acord cu reglementările existente în epoca respectivă, fără să fi îngrădit în vreun mod drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate de recurent, a întâmpinării, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Recurentul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a intimatului-pârât I.Gh.
Verificările au fost efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca urmare a solicitărilor formulate în acest sens de către două persoane: C.M. şi B.V. Cu toate acestea, în cuprinsul notei de constatare întocmite de Direcţia Investigaţii din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, la punctul 5: „Procesarea materialului arhivistic până la data de 23 august 2009, din care rezultă următoarele documente, emise sau avizate de persoana verificată (…)” nu se face nici o trimitere la vreun dosar care îl vizează pe C.M. În finalul notei de constatare s-a menţionat cota dosarului 150145 privind pe B.L. (cea de-a doua iniţiatoare a procedurii de verificare), indicându-se totodată adresa din 15 aprilie 1966 a Direcţiei a II-a, Serviciul 1 ca mijloc de probă pentru dovedirea calităţii de lucrător a pârâtului.
Prima instanţă nu a verificat regularitatea şi limitele învestirii sale, ci a examinat „pe fond”, susţinerile reclamantului, ajungând la concluzia că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/1999 în privinţa pârâtului I.Gh., respectiv că prin activitate desfăşurată de pârât, ca ofiţer al Securităţii nu „a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului”.
Şi instanţa de recurs a ajuns la concluzia că acţiunea CNSAS trebuie respinsă, însă în motivarea acestei soluţii va reţine preponderent argumente care ţin de procedură iar nu de fondul cauzei.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008: „persoana, subiect a unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului”.
Prin Dispoziţiile procedurale comune (secţiunea a 3-a ) ale aceleiaşi ordonanţe de urgenţă s-au stabilit etapele care succed sesizării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către persoanele îndreptăţite, după cum urmează:
„Art. 6 - (1) Direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin documente create de Securitate.
(2) Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, la cererea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pune la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.
Art. 7 - (1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însoţită de întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
(3) Nota de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele conspirativ, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activităţii în cadrul Securităţii sau a colaborării cu aceasta, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi lista documentelor pe baza cărora a fost emisă.
Art. 8 - Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz:
a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia;
b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia.
Din reglementările citite rezultă cu claritate că, în privinţa constatării calităţii de lucrător al Securităţii, verificările Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sunt limitate la persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor autorilor cererilor de verificare (sau a succesorilor acestora, enumeraţi la art. 1 alin. (8) din ordonanţa de urgenţă). De asemenea, nota de constatare, aprobată de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi documentaţia care a stat la baza întocmirii ei, fixează cadrul verificărilor din punct de vedere probatoriu, justificând decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, de a învesti instanţa judecătorească în vederea finalizării procedurii de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii.
Or, după cum rezultă din prezentarea situaţiei de fapt din preambulul pct. 5 al acestei decizii, singurul document relevant indicat în nota de constatare este adresa datată 15 aprilie 1966 care o priveşte pe B.L.
Toate celelalte dosare menţionate în aceeaşi notă, precum şi înscrisurile provenind din arhive pe care se întemeiază argumentaţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, exced prezentei cauze, întrucât nu s-a dovedit că persoanele urmărite (ori succesorii prevăzuţi de lege) au formulat solicitarea la care se referă art. 1 alin. (7) din ordonanţa de urgenţă, precitat.
În acelaşi sens s-a consolidat jurisprudenţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în materie, reliefată prin numeroase decizii (e.g. Decizia nr. 2371/2013 şi Decizia nr. 650/2013).
Cât priveşte documentaţia care provine din Dosar nr. 203475 arătându-l ca titular pe C.M., Înalta Curte observă că, deşi această persoană a formulat solicitare de verificare a calităţii de lucrător a intimatului, în cuprinsul notei de constatare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu se face nicio referire la activităţile derulate de fostul angajat al Securităţii în legătură cu C.M.
În fine, analizând conţinutul unicului document care ar avea aptitudinea să atragă atribuirea calităţii de lucrător al Securităţii, Înalta Curte constată că simplul fapt al redactării unei adrese de către intimat nu justifică îndeplinirea condiţiilor impuse prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Înscrisul examinat cuprinde o comunicare oficială între Direcţia a II-a din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Regională Bacău a aceluiaşi minister din care rezultă că, urmare interceptării corespondenţei expediate de B.L. („două vederi”) s-au obţinut informaţii în legătură cu doi cetăţeni străini.
Semnăturile aplicate pe adresă, ca şi rezoluţiile aferente aparţin altor persoane, numele intimatului apărând în caseta din finalul înscrisului: „Redact: I.Gh.”.
Această unică menţiune nu poate justifica însă susţinerea recurentului că intimatul „a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”, în sensul normei legale, în lipsa unor dovezi care să demonstreze că a fost implicat în interceptarea corespondenţei B.L., după cum, de altfel, a conchis şi judecătorul fondului.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041C. proc. civ., se va respinge recursul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca nefondat, nefiind identificate motive care să atragă reformarea sentinţei curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 962 din 13 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5418/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5422/2013. Contencios → |
|---|
