ICCJ. Decizia nr. 5828/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5828/2013
Dosar nr. 7925/1/2012
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4533 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de N.A. împotriva Deciziei nr. 1397 din 9 martie 2011 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că din economia art. 322 pct. 2 C. proc. civ. rezultă că legea prevede, cu caracter limitativ, două categorii de hotărâri judecătoreşti care pot fi supuse căii extraordinare de atac, respectiv: a) hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare şi b) hotărârile pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
S-a mai reţinut că hotărârile aparţinând celei de-a doua categorii pot fi supuse revizuirii numai în cazurile în care soluţia instanţei de recurs a fost pronunţată în urma examinării cauzei sub aspectul fondului său, cu consecinţa reconsiderării stării de fapt, ca urmare fie a administrării probei cu înscrisuri noi, fie a reaprecierii probelor aflate la dosar.
A constatat Înalta Curte că, în cauză, prin Sentinţa civilă nr. 271 din 19 mai 2010 Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea reclamantului ca fiind tardiv introdusă, iar prin decizia atacată cu revizuire a fost menţinută această soluţie, fiind respins recursul ca nefondat, astfel că decizia a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul pretenţiei dedusă judecăţii, cererea de revizuire fiind astfel inadmisibilă.
împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare N.A., în motivarea căii extraordinare de atac contestatorul N.A. învederând că, la data de 4 octombrie 2011, a depus la dosarul soluţionat prin decizia atacată note de şedinţă, la acestea anexând Adresa M.A.N. nr. 2415 din 13 septembrie 2011, document prin care intimatul recunoaşte că ordinul de trecere în rezervă nr. MC 133 din 4 octombrie 1985 a fost clasificat ca secret de stat începând de la data trecerii în rezervă, respectiv 4 octombrie 1985 şi declasificat la data de 24 martie 2010, în timpul judecării cauzei din Dosarul nr. 1236/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara.
A susţinut contestatorul că depunerea documentului în speţă nu a fost consemnată în încheierea de şedinţă de la acea dată, instanţa nesoluţionând cererea sa relativă la depunerea înscrisului ca act nou.
Contestatorul a mai arătat că în cuprinsul deciziei atacate nu se regăseşte vreo analiză sau referire la această probă, apreciind totodată că actul la care face referire ar fi fost hotărâtor în soluţionarea cererii sale de revizuire.
A mai opinat contestatorul că hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire reprezintă o eroare de procedură, întrucât cauza nu s-a judecat şi pronunţat în raport cu actului depus în condiţii de legalitate, conform reglementărilor Codului de procedură civilă.
S-a mai susţinut de asemenea că în faţa Curţii de Apel Timişoara au fost depuse nota de lichidare, livretul militar al contestatorului şi o copie model a livretului militar al unei terţe persoane, care nu are legătură cu cauza şi care a fost trecută în rezervă în anul 2004, instanţa soluţionând cauza pe baza acestor înscrisuri.
Contestaţia în anulare de faţă, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în considerarea celor ce urmează:
Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, fiind reglementată exclusiv pentru situaţiile prevăzute la art. 317 C. proc. civ., respectiv necompetentă sau vicii vizând procedura citării şi art. 318 din acelaşi act normativ, ce are în vedere greşeala materială sau repronunţarea asupra unui motiv de recurs.
Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Din lecturarea contestaţiei formulate rezultă în mod evident că aspectele invocate nu vizează aceste două situaţii, neîncadrându-se în motivele reglementate în mod limitativ de textul de lege.
Argumentele aduse de contestator vizează exclusiv depunerea la dosarul soluţionat prin decizia atacată a notelor de şedinţă şi a Adresei M.A.N. nr. 2415 din 13 septembrie 2011, document apreciat de acesta ca fiind hotărâtor în soluţionarea cauzei şi care, în opinia sa, nu a făcut obiectul analizei cu ocazia soluţionării cererii de revizuire.
Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Din redactarea textului de lege rezultă fără echivoc faptul că această cale extraordinară de atac, de retractare, se poate exercita în cazurile anume prevăzute, însă numai împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de recurs.
Ca atare, pot face obiectul contestaţiei în anulare specială o singură categorie de hotărâri şi anume deciziile pronunţate cu prilejul exercitării controlului judiciar.
Prin urmare, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date în soluţionarea cererilor de revizuire, care la rândul ei face parte din categoria căilor extraordinare de atac, de retractare, nu pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare speciale.
Se constată că decizia ce face obiectul prezentei contestaţii a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire formulată de N.A. împotriva Deciziei nr. 1397 din 9 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, această decizie, pentru considerentele anterior arătate, nefiind aşadar susceptibilă de contestaţie în anulare specială.
În concluzie, întrucât aspectele invocate de contestator nu se circumscriu motivelor limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ., iar hotărârea atacată nu este susceptibilă de contestaţia în anulare specială, calea extraordinară de atac exercitată de N.A. va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de N.A. împotriva Deciziei nr. 4533 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5768/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 6299/2013. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
