ICCJ. Decizia nr. 6299/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6299/2013
Dosar nr. 8714/2/2011
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 26 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Conturi a României - Departamentul VIII, a deciziei nr. 7 din 08 august 2011 a Curţii de Conturi a României, Departamentul VIII, cu privire la pct. 1; suspendarea aplicării prevederilor menţionate în Decizia nr. 7 din 08 august 2011 la punctul I, până la soluţionarea acţiunii în anulare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin încheierea nr. 26 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Conturi A României, Departamentul VIII s-a respins contestaţia sa împotriva Deciziei nr. 7 din 08 august 2011 a Curţii de Conturi a României, Departamentul VIII, act administrativ prin care s-a decis la punctul I „Aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora „Identificarea şi punerea în aplicare a măsurilor care se impun în scopul stabilirii certe şi recuperării prejudiciului, care figurează în evidenţele contabile ca debit în sumă de 162.339,05 lei, în sarcina SC C.C. SRL, având în vedere deficienţele semnalate de Curtea de Conturi în activitatea C.N.SA S. şi care au avut ca efect nerecuperarea debitului în termenul legal de prescripţie. Termen de realizare: 31 decembrie 2011. ”
Reclamanta a susţinut, în esenţă, că motivele nulităţii ţin de faptul că instituţia reclamantă nu mai poate întreprinde nici un fel de măsură pentru recuperarea prejudiciului creat de societatea debitoare, iar pe de altă parte, de cuantumul debitului cu care s-a reţinut că C.N.S.A.S. figurează în contabilitate.
Prin sentinţa civilă nr. 1332 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, atât în ceea ce priveşte cererea de anulare, cât şi în ceea ce priveşte cererea de suspendare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că autoritatea pârâtă, în urma acţiunii desfăşurate de auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României - Departamentul VIII privind „Verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie” şi „Auditul financiar al contului de execuţie şi al bilanţului contabil încheiate la 31 decembrie 2010”, la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S), a constatat existenţa unui prejudiciu în sumă totală de 162.339,05 lei, produs ca urmare a neîndeplinirii unor obligaţii contractuale de către executantul unor lucrări constând în amenajarea a doua hale pentru depozitarea arhivei C.N.S.A.S de la Popeşti Leordeni (SC T.R. SRL, transformată ulterior în SC C.C. SRL).
Analizând modul în care C.N.S.A.S a acţionat în vederea recuperării creanţei, autoritatea pârâtă a constatat că instituţia verificată nu a urmărit desfăşurarea executării silite, nu a insistat la executare şi nu a manifestat prudenţă împotriva riscului ca societatea debitoare să fie insolvabilă şi, pe cale de consecinţă, să nu poată recupera prejudiciul de la aceasta, consecinţa modului în care s-a acţionat pentru recuperarea prejudiciului, precum şi a lipsei de interes în executare, fiind aceea că prejudiciul nu a mai putut fi recuperat pe calea executării silite.
La finalul acţiunii de verificare efectuate în anul 2010, Curtea de Conturi a dispus instituţiei verificate prin Decizia nr. 5 din 06 septembrie 2010: luarea măsurilor legale pentru lichidarea debitului în sumă de 162.339,05 lei, aflat în evidenţa contabilă a instituţiei, creat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către societatea SC C.C. SRL şi a neluării tuturor măsurilor pentru recuperarea prejudiciului în termenul legal de prescripţie.
Ca urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că, după emiterea Deciziei nr. 5 din 06 septembrie 2010, C.N.S.A.S nu a efectuat niciun demers în vederea aplicării măsurii dispuse.
Ulterior s-a emis Decizia nr. 7 din 08 august 2011 prin care, la pct. l, s-a dispus în sarcina conducerii entităţii verificate următoarea măsură: identificarea şi punerea în aplicare a măsurilor care se impun în scopul stabilirii certe şi recuperării prejudiciului, care figurează în evidenţele contabile ca debit în sumă de 162.339,05 lei, în sarcina SC C.C. SRL, având în vedere deficientele semnalate de Curtea de Conturi în activitatea C.N.S.A.S. şi care au avut ca efect nerecuperarea debitului în termenul legal de prescripţie - termen de realizare: 31 decembrie 2011.
Entitatea verificată a formulat contestaţie, respinsă prin încheierea nr. 26 din 22 septembrie 2011 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor.
Examinând actele contestate, instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu a dat dovadă de diligentă în urmărirea executării contractului de lucrări şi valorificării n, în desfăşurarea procedurii de executare, care a fost lăsată în grija biroului de executori judecătoreşti timp de 3 ani, fără ca reclamanta să insiste în executare, aşa cum avea obligaţia legala şi contractuală, în condiţiile în care reclamanta trebuia să acţioneze de urgenţă pentru adoptarea tuturor căilor legale pentru recuperarea prejudiciului în termenul legal de prescripţie.
Prima instanţă a mai arătat, referitor la Decizia nr. 23/2005 a Curţii de Conturi, că pârâta (Curtea de Conturi) nu a avut şi nu are obligaţia legală de a indica şi căile, modalităţile prin care măsurile dispuse pot fi puse în aplicare, această obligaţie revenind exclusiv entităţii auditate.
A mai apreciat că suma identificată de Curtea de Conturi ca valoare a prejudiciului - 162.339,05 lei - a fost stabilită prin sentinţa arbitrală nr. 203 din 30 iunie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 511/2004, iar, apoi, Curtea de Conturi nu s-a pronunţat asupra componenţei acestei sume, admiţând că există, totuşi, posibilitatea ca această suma să conţină în mod artificial valoarea bunului la care s-a făcut referire (cazanul), împrejurare care nu poate conduce la anularea deciziei contestate întrucât Curtea de Conturi a dispus numai „aplicarea masurilor pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia", fără ca pârâta să determine, în concret, prejudiciul.
Cererea privind suspendarea/aplicării prevederilor menţionate în decizia nr. 7 din 08 august 2011 la punctul I, până la soluţionarea acţiunii în anulare a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) la care art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face trimitere.
Împotriva sentinţei nr. 1332 din 27 februarie 2012 a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii în parte a cererii sale şi anularea încheierii nr. 26 din 22 septembrie 2011 a Curţii de Conturi a României - Departamentul VIII, precum şi a Deciziei nr. 7 din 08 august 2011 a Curţii de Conturi a României, Departamentul VIII.
În motivarea cererii de recurs, s-a reluat situaţia de fapt şi contextul înregistrării debitului în valoare de 162.339,05 lei.
Considerentele instanţei de fond cu privire la lipsa de diligentă a recurentului au fost criticate cu motivarea că acesta a iniţiat toate demersurile legale pentru recuperarea creanţei, urmând toate formele de executare silită, dar că respectiva creanţă nu a putut şi nu ar fi putut fi recuperată, din considerentul că nu au fost identificate bunuri ale societăţii debitoare care să poată fi valorificate în acest scop.
A mai arătat recurentul că măsura privind atragerea răspunderii persoanelor din vina cărora s-au efectuat plăţi fără corespondent în lucrările executate nu poate fi realizată întrucât această răspundere probabil s-a prescris; că în mod eronat a reţinut instanţa de fond faptul că obligaţia luării măsurilor de recuperare a prejudiciului revine exclusiv entităţii auditate, interpretare apreciată ca excesivă; că actul atacat a stabilit o valoare nereală a prejudiciului, aspect de natură a-i atrage nulitatea.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele expuse în continuare.
Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ măsura dispusă de Camera de Conturi a României prin Decizia nr. 7 din 08 august 2011, menţinută prin Încheierea nr. 26 din 22 septembrie 2011, anume identificarea şi punerea în aplicare a măsurilor care se impun în scopul stabilirii certe şi recuperării prejudiciului care figurează în evidenţele contabile ca debit în sumă de 162.339,05 lei, în sarcina SC C.C. SRL, având în vedere deficienţele semnalate de Curtea de Conturi în activitatea CNSAS şi care au avut ca efect nerecuperarea debitului în termenul legal de prescripţie. „Termen de realizare: 31 decembrie 2011. ”
În esenţă, s-a reproşat entităţii controlate modul în care a înţeles să aducă la îndeplinire responsabilitatea recuperării prejudiciului suferit ca urmare a contractării şi achitării integrale a unor lucrări care nu au fost efectuate.
Prima instanţă a examinat detaliat toate susţinerile reclamantului ajungând la concluzia că acestea nu au aptitudinea de a răsturna prezumţia de legalitate de care beneficiază actele administrative atacate, soluţie amplu şi detaliat motivată în considerentele sentinţei, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a normelor juridice incidente speţei în raport cu baza factuală rezultată din proba cu înscrisuri administrată în cauză.
Răspunzând punctual la criticile recurentului, Înalta Curte reţine, mai întâi, că autoritatea intimată a acţionat şi emis actele contestate în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, anume „în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.”
Intimata nu putea să acţioneze în afara cadrului legal, atribuţiilor şi mandatului astfel conferit, rămânând responsabilitatea exclusivă a recurentului, pe care aceasta era dator să şi-o asume, în virtutea răspunderii pe care o deţine în utilizarea fondurilor publice, de a stabili răspunderea concretă a fiecărei persoane şi a lua măsurile care se impun în scopul stabilirii certe şi recuperării prejudiciului.
Este evident faptul că valoarea de 162.339,05 lei a fost indicată de către intimată doar ca fiind suma care figurează aparent în evidenţele contabile ale recurentului, cu titlu de debit nerecuperat în sarcina SC C.C. SRL, constatările intimatei neavând însă caracter de pronunţare finală asupra valorii prejudiciului, aşa cum susţine recurentul.
Înalta Curte mai constată, faţă de situaţia de fapt conturată atât de înscrisurile depuse, cât şi de susţinerile recurentului, că în mod corect au fost reţinute, de către intimată, deficiente în activitatea CNSAS care au avut, ca rezultat, înregistrarea unui debit care nu a fost recuperat până la momentul emiterii actelor contestate.
În aceste condiţii, nu se poate aprecia că intimata a adoptat actele administrative supuse controlului instanţei de judecată fără fundament sau cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente.
Pentru considerentele astfel expuse, neputând fi identificate motive pentru reformarea sentinţei atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de fată ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1332 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5828/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6567/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
