ICCJ. Decizia nr. 6269/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6269/2013
Dosar nr. 2292/2/2012
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, revizuentul A.D. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaţilor, revizuirea Sentinţei civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 405/2/2011, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune interese morale.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că ulterior pronunţării deciziei respective a descoperit înscrisuri ascunse de partea adversă la momentul soluţionării pricinii şi a considerat că sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. sub acest aspect, solicitând admiterea cererii de revizuire formulată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2899 din 3 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaţilor, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată de revizuent la data de 20 martie 2012 s-a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 405/2/2011, prin care a fost admisă excepţia lipsei de obiect şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de suspendare ca lipsită de obiect, astfel că, fiind vorba de o hotărâre pronunţată de instanţa de fond, care nu evocă însă fondul, în sensul de soluţionare a pretenţiei deduse judecăţii, ci doar soluţionează cauza în temeiul unei excepţii procesuale, cererea revizuentului este inadmisibilă.
Mai mult, instanţa a observat că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „(1) Împotriva soluţiilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă”, iar în cauza de faţă, din cuprinsul informaţiilor extrase din sistemul ECRIS, rezultă că la momentul înregistrării cererii de revizuire, sentinţa civilă nr. 3483 din 16 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 405/2/2011 nu era irevocabilă.
În aceste condiţii, instanţa a constatat că cererea de revizuire vizează o sentinţă care nu a devenit încă irevocabilă, astfel încât demersul judiciar al revizuentului prin care a demarat această fază procesuală a căii extraordinare de atac a revizuirii apare ca inadmisibil, dincolo de temeiurile de fapt şi de drept invocate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate, înlăturarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire, deoarece aceasta întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admiterea cererii de revizuire şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată.
În motivarea recursului declarat, recurentul, reiterând considerentele cuprinse în cererea de revizuire, arată, în esenţă, că instanţa de fond, prin sentinţa atacată, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire, prin care s-a înlăturat judecarea cauzei pe fond; că instanţa nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului; că prin respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă instanţa a pronunţat o hotărâre vădit nelegală, fiind astfel incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Mai arată recurentul că ”f işa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcţia Comercială din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, întocmită şi înaintată pentru gestionare Direcţiei Resurse Umane la data de 08 ianuarie 1999, modificată nelegal la data de 03 februarie 1999, comunicată pentru prima dată în Şedinţa Publică de la data de 01 martie 2012, în anexă la precizările nr. 51/798 din data de 29 februarie 2012, formulate de către Secretarul general al Camerei Deputaţilor, în Dosarul nr. 22456/302/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti”, este, în conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., un înscris nou, care în mod vădit neîndoielnic îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute " (...) în mod expres şi limitativ de acest text de lege ...", înscris pe care instanţa de fond nu l-a examinat, considerând că nu are relevanţă în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte are în vedere faptul că prin sentinţa recurată s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 3483 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care instanţa de fond a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins în consecinţă cererea de suspendare ca lipsită de obiect.
Revizuentul A.D. şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., invocând ca înscris nou fişa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcţia comercială, elaborată la data de 8 ianuarie 1999.
Recursul care face obiectul prezentului dosar este astfel declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Pentru a fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi existat la data soluţionării fondului, să fi fost imposibil de procurat de către revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, respectiv să fi fost reţinut de partea potrivnică şi să fie determinant pentru soluţia ce urmează a se da în cauză, adică să fie apt să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Soluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 322 alin. (19 teza II C. proc. civ., prima instanţă verificând corect admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurent şi de soluţia supusă revizuirii dispusă prin sentinţa civilă nr. 3483 din 16 mai 2011.
Raportat la prevederile legale incidente cauzei, criticile recurentului-revizuent sunt nefondate, sentinţa civilă nr. 2899 din 3 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2292/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a c ontencios administrativ şi fiscal, asupra cererii de revizuire, menţinându-şi credibilitatea şi suportul probator, întrucât, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei civile nr. 3483 din 16 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a c ontencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 405/2/2011.
Înalta Curte apreciază, procedând la verificarea sentinţei civile nr. 3483 din 16 mai 2011 în raport de motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că cererea de revizuire nu se încadrează în cerinţele specifice acestei căi extraordinare de atac şi, în raport de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, în mod corect curtea de apel a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire care a format obiectul Dosarului nr. 2292/2/2012.
Prin urmare, faţă de aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că cererea de revizuire a fost greşit respinsă.
Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat Curtea de apel că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dar nici condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece la momentul înregistrării cererii de revizuire sentinţa civilă nr. 3483 din 16 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 405/2/2011 nu era irevocabilă.
În aceste condiţii, instanţa a constatat în mod corect că cererea de revizuire vizează o sentinţă care nu a devenit încă irevocabilă, astfel încât demersul judiciar al revizuentului prin care a demarat această fază procesuală a căii extraordinare de atac a revizuirii apare ca inadmisibil, dincolo de temeiurile de fapt şi de drept invocate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluţia dată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar susţinerile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 2899 din 3 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7027/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6261/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
