ICCJ. Decizia nr. 7778/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7778/2013
Dosar nr. 10524/1748/2011
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4448/2013 din 6 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile privind pe petenta S.C. CAM S.A. şi pe intimata C.N.A.D.N.R., având ca obiect plângere contravenţională, în favoarea Judecătoriei Brăila.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că, în raport de faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., că noile prevederi înscrise în actul normativ enunţat sunt de imediată aplicare, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză, întrucât sediul petentei din cauza de faţă este în municipiul Brăila, jud. Brăila şi se află în circumscripţia Judecătoriei Brăila.
Prin sentinţa civilă nr. 6227 din 18 octombrie 2013 Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulată de petenta SC C. SA Brăila, prin administrator judiciar C.P.I.A. (cabinet de practician în insolvenţă) A.D. şi T.E., împotriva procesului verbal de contravenţie din 16 august 2011 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Cornetu şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în drept să hotărască asupra conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că din examinarea conţinutului procesului-verbal de constatare a contravenţiei din data de 16 august 2011 rezultă că fapta reţinută în sarcina petentei a fost săvârşită şi constatată pe DN 1 localitate Româneşti, jud. Prahova şi că potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
S-a mai reţinut de către instanţă că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 02 noiembrie 2011, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., fiind supusă astfel vechii reglementări, astfel că norma de competenţă invocată de Judecătoria Cornetu se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 Cod procedura civilă, văzând şi dispoziţiile art. 21 şi 22 C. proc. civ., Judecătoria Brăila a sesizat î nalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de contravenţie din 16 august 2011, întocmit de agentul constatator din cadrul CN A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N., petenta SC C. SA a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei.
S-a constatat că la data de 08 martie 2011 vehiculul, aparţinând petentei, a circulat pe DN 1, în localitatea Romaneşti, judeţul Prahova, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost DN 1, în localitatea Romaneşti, judeţul Prahova, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 02 noiembrie 2011, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din N.C.P.C., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că în situaţia specială a stabilirii competenţei normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situaţia în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. 23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale susmenţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei este localitatea Româneşti, judeţul Prahova, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC C. SA şi pe intimata CN A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6261/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3104/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
