ICCJ. Decizia nr. 6643/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6643/2013
Dosar nr. 35569/3/2012
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6076/2/2012 reclamantul Institutul de Chimie Fizică I.M. în contradictoriu cu pârâtul M.E.D.C.T - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării notei de constatare nr. 6889 din 29 mai 2012, în condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 4644 din 22 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că reclamanta solicită suspendarea executării notei de constatare nr. 6889 din 29 mai 2012, prin care autoritatea pârâtă a dispus o corecţie financiară în valoare de 171.808 lei pentru o pretinsă neregulă constatată în legătură cu încheierea actului adiţional nr. 1 la contractul de furnizare nr. 3728 din 23 iulie 2009, precum şi constituirea unui debit în valoare de 171.808 lei, temeiul legal al măsurilor dispuse fiind O.U.G. nr. 66/2011.
În raport de dispoziţiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 Curtea a constatat că actul administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată constituie un titlu de creanţă fiscală iar potrivit dispoziţiilor legale în cazul litigiilor ce privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora, unicul criteriu de departajare a competenţei materiale este plafonul valoric, neavând relevanţă sub acest aspect rangul autorităţii publice emitente a actului sau actelor contestate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 3353 din 18 septembrie 2012.
Prin sentinţa civila nr. 3353 din 18 septembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Prin decizia civilă nr. 465 din 30 ianuarie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţa
Prin sentinţa nr. 1905 din 09 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei a VIII a Curţii de Apel Bucureşti, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 35569/3/2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere aplicarea prevederilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 introduse prin pct. 3 din Lege nr. 76/2012 începând cu 15 februarie 2013.
Prin sentinţa nr. 1877 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Argumente de fapt şi de drept relevante.
În fapt, se reţine că reclamanta a solicitat suspendarea executării Notei de constatare nr. 6889 din 29 mai 2012, prin care autoritatea pârâtă a dispus o corecţie financiară în valoare de 171.808 lei pentru o pretinsă neregulă constatată în legătură cu încheierea actului adiţional nr. 1 la contractul de furnizare nr. 3728 din 23 iulie 2009, precum şi constituirea unui debit în valoare de 171.808 lei, temeiul legal al măsurilor dispuse fiind O.U.G. nr. 66/2011.
Se constată că litigiul are ca obiect o creanţă bugetară - în sumă de 171.808 lei - asimilată creanţelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, astfel că potrivit art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 26 iulie 2012, anterior intrării în vigoare Legii nr. 76/2012, ale cărei dispoziţii se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia in vigoare.
Prin urmare este eronată invocarea, de către Tribunalul Bucureşti, a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, întrucât prevederile legale respective au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 şi au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din acelaşi act normativ, nefiind deci aplicabile la data de 26 iuie 2012, când a fost formulată acţiunea.
Prin urmare, în mod greşit a reţinut Tribunalul Bucureşti, în motivarea soluţiei de declinare a competenţei, că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, întrucât prevederile legale respective au fost introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 şi au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1) din acelaşi act normativ, nefiind deci aplicabile la data de 26 iuie 2012, când a fost formulată acţiunea.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 76/2012 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit normelor legale în vigoare la data înregistrării litigiului, şi anume de Tribunalul Bucureşti.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
în consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Institutul de Chimie Fizică I.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (succesor al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului) - Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6567/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7040/2013. Contencios → |
|---|
