ICCJ. Decizia nr. 6306/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6306 /20 13
Dosar nr. 142/54/2013
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs
Prin sentinţa civilă nr. 34 din 25 ianuarie 2013, pronunţată în cadrul regulatorului de competenţă, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.C.E. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă O., cerere având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie şi a procesului-verbal de control, în favoarea Judecătoriei Slatina.
În motivarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că procesul verbal de control din 25 februarie 2011, act ce face obiectul cererii de anulare alături de procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 25 februarie 2011, constituie un act premergător emiterii procesului verbal de contravenţie, prin care au fost stabilite obiectivele controlului, respectiv prevederile legale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, s-au consemnat cele constatate cu ocazia controlului şi măsurile dispuse.
Ca urmare a acestor constatări s-a întocmit procesul verbal de contravenţie din 25 februarie 2011, act administrativ care produce efecte juridice, care poate fi atacat la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, conform art. 32 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Curtea a arătat că, întrucât o peraţiunile administrative sau actele premergătoare, în a căror categorie intră procesul-verbal de control menţionat, nu produc efecte juridice prin ele însele, prin plângerea contravenţională se pot contesta şi celelalte operaţiuni şi acte premergătoare procesului verbal de contravenţie, cum este cazul în speţă, competenţa de soluţionare aparţinând instanţei învestite, potrivit legii, cu soluţionarea plângerii contravenţionale.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă O., solicitând modificarea acesteia şi stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiei formulată de SC T.C.E. SRL împotriva procesului verbal de control din 25 februarie 2011 în favoarea Tribunalului Olt.
În motivarea cererii, s-a susţinut că procesul verbal de control este mai mult decât un act premergător, şi anume un act administrativ de sine stătător, prin care se stabileşte un plan de măsuri, cu caracter obligatoriu pentru entitatea controlată, actul dând naştere, în acest sens, unor raporturi juridice.
3. Soluţia Înaltei Curţi privind recursul formulat
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de legislaţia incidentă în speţă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, în speţă, obiectul prezentei cauze îl reprezintă plângerea formulată de reclamanta SC T.C.E. SRL împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 25 februarie 2011 şi a procesului verbal de control din 25 februarie 2011, emise de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă O., prin care se solicita anularea acestor acte ca nelegale şi netemeinice.
Prin actele administrative contestate s-a consemnat efectuarea unui control la sediul reclamantei, în vederea respectării prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă (procesul verbal de control din 25 februarie 2011, ale cărui anexe descriu aspectele constatate şi planul de măsuri dispuse ca urmare a neconformităţilor constatate faţă de prevederile legislaţiei în domeniul relaţiilor de muncă), respectiv se constată şi sancţionează contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, anume folosirea la muncă a unei persoane fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă ( procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 25 februarie 2011).
Prin acţiunea formulată, reclamanta contestă, în esenţă, existenţa elementelor materiale ale contravenţiei constatate şi sancţionate, invocând lipsa calităţii de angajat a d-lor T.C. şi C.M., inexistenţa sediului secundar sau a unui punct de lucru al reclamantei în judeţul Olt, precum şi inexistenţa unui contract de subantrepriză între reclamantă şi SC E.T. SRL.
Elementele criticate de către reclamantă sunt descrise atât în procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 25 februarie 2011, cât şi în procesul verbal de control din 25 februarie 2011.
Acest din urmă act administrativ conţine, în anexele sale, descrierea aspectelor care au stat la baza constatării şi individualizării contravenţiei.
Este evident, faţă de obiectul acţiunii supuse examinării instanţei, susţinerile părţilor şi conţinutul actelor administrative contestate, că procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 25 februarie 2011 şi procesul verbal de control din 25 februarie 2011 trebuie analizate împreună, ca un tot unitar, din perspectiva procedurii aplicabile unei plângeri contravenţionale, aşa cum este încadrată acţiunea de faţă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 108/1999, c onstatările rezultate în urma controalelor şi a cercetării evenimentelor, măsurile, precum şi sancţiunile dispuse de inspectorii de muncă sunt consemnate de aceştia în procese-verbale, al căror model se aprobă prin decizie a inspectorului general de stat, iar potrivit alin. (3), contestaţiile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiate de inspectorii de muncă sunt soluţionate potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările şi completările ulterioare.
Iar potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenţie se judecă de judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, în speţă Judecătoria Slatina.
Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinţei instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Muncă O. împotriva sentinţei civile nr. 34 din 25 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6293/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 6315/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
