ICCJ. Decizia nr. 647/2013. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 647/2013
Dosar nr. 10475/2/2011
Şedinţa publică de la 8 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta U.A.-T. Municipiul Brăila - prin Primar A.G.S. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, solicitând anularea Deciziei nr. 19 din 2 noiembrie 2011 şi a Notei de constatare nr. CA 73175 din 3 octombrie 2011 emise de pârât - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, a arătat că are calitatea de autoritate contractantă şi de beneficiar în baza contractului de finanţare din 22 iulie 2009 şi a contractului de execuţie lucrări din 22 decembrie 2010, aflate în derulare, pentru proiectul cu titlul "Modernizare Bulevardul Dorobanţilor, municipiul Brăila".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2581 din 10 aprilie 2012 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta U.A.-T. Municipiul Brăila.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că actele administrative contestate sunt legale fiind emise cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.
Astfel, deşi reclamanta susţine că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, întrucât procedura a început în anul 2009 când s-a încheiat contractul de finanţare din 22 iulie 2009, totuşi trebuie avut în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare la 30 iunie 2011 iar activitatea de constatare a neregulilor s-a desfăşurat în perioada 29 august 2011 - 30 septembrie 2011, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, astfel că nu se poate vorbi de aplicarea retroactivă a acestui act normativ.
Împotriva Sentinţei nr. 2581 din 1 aprilie 2012 a declarat recurs reclamanta U.A.-T. a Municipiului Brăila, prin primar A.G.S., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de casare urmează a se constata că recursul este tardiv declarat.
Cât priveşte cererea de repunere în termenul de recurs se constată că este neîntemeiată.
Astfel, instituţia repunerii în termen funcţionează în cazuri şi pentru motive strict determinate de lege. Dispoziţiile C. proc. civ. în materia specială a recursului, se întregesc cu dispoziţiile generale ale art. 101 - 104 referitor la termenele procedurale. Aşa fiind, partea care a pierdut termenul de recurs dintr-un caz de forţă majoră are dreptul să ceară repunerea în termen, introducând cererea de recurs în termen de 15 zile, calculat de la data încetării împiedicării (art. 103). Prin urmare, repunerea în termen se face numai pentru caz de forţă majoră, situaţie care are caracter întreruptiv asupra termenului de recurs.
Nefiind însă îndeplinite condiţiile forţei majore, cererea de repunere în termen va fi respinsă, constatându-se tardivitatea declarării recursului.
În cauză, aşa cum rezultă din actele de la dosar ca şi din concluziile recurentei, sentinţa a fost comunicată reclamantei la data de 30 mai 2012, termenul de recurs fiind de 15 zile de la comunicare iar partea putând solicita repunerea în termen doar în caz de forţă majoră.
Aşadar, în sistemul C. proc. civ., repunerea în termen se face numai pentru caz de forţă majoră, caz care are în privinţa termenului de recurs un efect întreruptiv.
Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia, atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Constatând că în cauză recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de lege şi că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Curtea urmează să dea eficienţă prevederilor legale sancţionatorii mai sus indicate şi să dispună respingerea recursului ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta-reclamantă U.A.-T. Municipiul Brăila prin Primar A.G.S.
Respinge recursul declarat de reclamanta U.A.-T. Municipiul Brăila prin Primar A.G.S. împotriva Sentinţei civile nr. 2581 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6317/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 654/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
