ICCJ. Decizia nr. 639/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 639/2013
Dosar nr. 1221/46/2010*
Şedinţa publică de la 8 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.M.C. a chemat în judecată Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a solicitat constatarea nulităţii Ordinului nr. 653 din 24 aprilie 2009, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului prin care s-a dispus încetarea contractului său de muncă, reintegrarea în funcţia de director a Casei de Cultură a Studenţilor deţinută anterior şi plata drepturilor cuvenite, potrivit art. 78 alin. (1) C. muncii.
În motivarea acţiunii a susţinut că, începând cu data de 24 noiembrie 2004 a ocupat prin concurs pe perioadă nedeterminată funcţia de director la Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti, iar prin ordinul contestat, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, s-a desfiinţat această funcţie, încetându-i raportul de muncă potrivit art. 65 alin. (1) C. muncii, începând cu data de 23 mai 2009.
A mai susţinut că, acest ordin este nelegal, întrucât O.U.G. nr. 37/2009 care a stat la baza emiterii lui a fost declarată neconstituţională, la fel ca şi O.U.G. nr. 105/2009 care a preluat integral forma şi conţinutul celei dintâi.
De asemenea, a încălcat şi dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii, pentru că în cuprinsul actului administrativ în discuţie nu a indicat lista locurilor de muncă vacante, disponibile şi termenul în care putea opta pentru ocuparea unui alt loc de muncă, precum şi dispoziţiile art. 62 alin. (2) C. muncii, nemenţionând termenul în care poate fi contestat şi instanţa competentă, omisiuni care atrag nulitatea lui.
Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 492/F-C din 21 decembrie 2011 a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat Ordinul nr. 653 din 24 aprilie 2009, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, dispunând reintegrarea reclamantului pe funcţia publică deţinută anterior.
Totodată, a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului la plata drepturilor salariale şi a tuturor despăgubirilor prevăzute de art. 78 alin. (1) C. muncii, plus 140 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. d) C. muncii nu au fost îndeplinite întrucât în cuprinsul ordinului nu a fost menţionată lista eventualelor, locuri de muncă vacante şi nici termenul în care reclamantul le putea ocupa, iar adresa prin care i s-a comunicat absenţa locurilor de muncă disponibile este ulterioară concedierii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului şi Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului.
Printr-o primă critică, recurentul a susţinut că instanţa de fond a încălcat normele de procedură în ceea ce priveşte citarea sa la adresa corectă respectiv din Bucureşti, fiind din greşeală citat în str. V.C.
Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului arată că a luat la cunoştinţă de existenţa litigiului la data de 30 noiembrie 2011, când Curtea de Apel Piteşti i-a solicitat documentele care au stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 653/2009.
Recurentul susţine, printr-o altă critică, că nu are calitate procesuală în cauză, întrucât prin O.U.G. nr. 115/2009, Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului s-a desfiinţat iar prin H.G. nr. 141/2010 a fost înfiinţată Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret care, în prezent, are aceleaşi atribuţii şi îndeplineşte aceleaşi funcţii ale fostului M.T.S.
Recursul declarat de Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod nelegal instanţa de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 653 din 24 aprilie 2009, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ţine cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată în raport cu legislaţia în vigoare la momentul emiterii sale.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Referitor la critica formulată de recurentul Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului privind încălcarea de către instanţa de fond a normelor de procedură în ceea ce priveşte citarea acestuia, urmează să se constate că potrivit "Dovezii de îndeplinire a procedurii de citare" aflată la dosarul de recurs, recurentul a fost citat în mod corect la sediul acestuia din Str. G.B., Bucureşti.
Cât priveşte lipsa calităţii procesuale, întrucât actul administrativ a cărei anulare se solicită a fost emis de o altă instituţie, cu personalitate juridică, Ministerul Tineretului şi Sportului nefiind una şi aceeaşi persoană cu Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, această critică este nefondată, deoarece Ministerul Tineretului şi Sportului a fost înfiinţat prin comasarea acestui minister cu cel al Educaţiei, preluând întreaga activitate a celor două ministere aflate în componenţa sa.
Pe fondul cauzei, ambele recursuri sunt nefondate.
În fapt, prin Ordinul nr. 109 din 24 noiembrie 2009, reclamantul a fost numit prin concurs, începând cu data de 24 noiembrie 2009, în funcţia de director al Casei de Cultură a Studenţilor Piteşti, post desfiinţat ulterior potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice potrivit cărora funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (...)".
Ordinul contestat se constată a fi nelegal, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, s-a constatat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 37/2009.
În aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut corect că actul administrativ prin care a fost desfiinţată funcţia de conducere ocupată de reclamant şi a încetat raportul de muncă al acestuia este lipsit de fundament legal, actul normativ în temeiul căruia a fost emis fiind declarat neconstituţional.
În condiţiile în care la emiterea Ordinului nr. 653/2009 s-au avut în vedere dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. muncii, care reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, dat fiind adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituţională, susţinerile aceloraşi recurenţi-pârâţi în sensul că ordinul îndeplineşte toate condiţiile de fond şi formă cerute de C. muncii, sunt lipsite de relevanţă, astfel că şi acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.
Referitor la despăgubirile acordate de prima instanţă ca urmare a anulării actului administrativ contestat şi a reintegrării reclamantului în funcţia deţinută anterior, Înalta Curte constată că această măsură este legală şi corectă şi este o consecinţă a restabilirii cu caracter retroactiv a situaţiei anterioare.
Astfel dispoziţiile art. 80 C. muncii prevăd în alin. (1) că: În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Iar la alin. (2) că: La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
Atât în jurisprudenţă cât şi în doctrină s-a stabilit că instanţa, atunci când dispune anularea măsurii de concediere, dispune şi obligarea angajatorului aflat în culpă la plata unei despăgubiri egale cu salariile actualizate cu indicele de inflaţie.
Lipsirea salariatului de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, produs ca urmare a concedierii nelegale, indiferent dacă în perioada cuprinsă între data concedierii şi cea a reîncadrării a realizat sau nu venituri din alte surse, ca efect al anulării măsurii de concediere şi al repunerii părţilor în situaţia anterioară.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate reclamantului, Înalta Curte reţine că soluţia este în acord cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:
"Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."
Recurenţii-pârâţi, fiind părţile care au pierdut procesul, la cererea reclamantului, au fost obligaţi în mod legal la plata sumei indicate, reprezentând onorariul de avocat.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursurile formulate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Casa de Cultură a Studenţilor Piteşti împotriva Sentinţei nr. 492/F-C din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 625/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 670/2013. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
