ICCJ. Decizia nr. 625/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 625/2013
Dosar nr. 10823/2/2011
Şedinţa publică de la 7 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.C., având calitatea de judecător stagiar la Judecătoria Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat cerere de chemare in judecată prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului Justiţiei, nr. 2120/C/2011 din data de 17 octombrie 2011, în privinţa menţiunilor din acest ordin, referitoare la cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară al reclamantei, cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi cuantumul sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru asigurarea confidenţialităţii; obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui ordin prin care să se menţioneze faptul că, începând cu data de 01 septembrie 2011, perioada care reprezintă vechime în magistratura pentru reclamantă este „de peste 5 ani" şi prin care să i se stabilească indemnizaţia de încadrare pe baza coeficientului de multiplicare 13,500.
În motivarea cererii a arătat că Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 437 din 30 iunie 2011 (poziţia 16 în cuprinsul anexei nr. 1), a fost numită judecător stagiar la Judecătoria Piatra Neamţ, începând cu data de 01 iulie 2011.
A mai arătat că prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2120/ C din 17 octombrie 2011, comunicat la data de 24 octombrie 2011, s-a statuat că începând cu data de 01 iulie 2011 beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară de 2.922 lei, un spor pentru condiţii de munca grele, vătămătoare sau periculoase in cuantum de 438 lei, un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică precum şi un spor pentru păstrarea confidenţialităţii în cuantum de 468 lei, fără a face vreo menţiune cu privire la coeficientul de multiplicare pe baza căruia se stabileşte indemnizaţia de încadrare brută lunară.
A susţinut reclamanta că din cuantumul sumelor stabilite a reieşit faptul că în cazul acesteia încadrarea a fost realizată fără a se lua în considerare vechimea anterioară calculată conform art. 86 din Legea nr. 303/2004, indemnizaţia de încadrare având un cuantum identic cu a altor judecător stagiari care nu au vechime anterioară, astfel că coeficientul de multiplicare aplicat a fost de 8 conform pct. 30 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 27/2006, punct unde sunt încadraţi judecătorii, procurorii, auditorii de justiţie între 1 şi 2 ani vechime.
Împotriva ordinului reclamanta a formulat contestaţie, respinsă cu motivarea că, acordarea coeficientului de 13,500 este condiţionată de promovarea şi validarea examenului de capacitate.
A susţinut reclamanta că în conformitate cu dispoziţiile din „Nota 1" de la Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 27/2006, prin "vechime", în sensul lit. a) pct. 28-31 şi lit. b) pct. 10 - 12 din prezenta anexă, se înţelege vechimea în magistratură prevăzută la art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată.
A mai susţinut reclamanta că prin această limitare a recunoaşterii vechimii în magistratură, s-a creat o diferenţiere discriminatorie între judecători stagiari şi procurori stagiari, în condiţiile în care ultimilor li s-a recunoscut prin Ordinul de salarizare emis de Ministerul Public, ca vechime în magistratură - vechimea în muncă exercitată într-o funcţie juridică şi, pe cale de consecinţă, li s-a aplicat coeficientul de multiplicare corespunzător, prevăzut de lit. a) pct. 28 al Anexei la O.U.G. nr. 27/2006.
S-a mai arătat că la data pentru care ordinul contestat a devenit aplicabil, 01 iulie 2011, avea 4 ani şi 10 luni vechime în magistratură, calculată conform art. 86 din Legea nr. 303/2006, respectiv 3 ani şi o lună, în perioada 17 august 2006-01 martie 2008 în calitate de ofiţer de poliţie judiciară la Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Neamţ şi respectiv 01 martie 2008-30 septembrie 2009 consilier juridic la Compartimentul Juridic din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ şi 1 an şi 9 luni, în perioada 01 octombrie 2009 - 30 iunie 2011, în calitate de auditor de justiţie al Institutului Naţional al Magistraturii.
A apreciat reclamanta că refuzul Ministerului Justiţiei de a-i acorda coeficientului de multiplicare 13,500 se întemeiază pe interpretarea, de rea credinţă, în opinia sa, potrivit căreia Punctul 3 al Notei la Anexa O.U.G. nr. 27/2006 realizează o diferenţiere clară între judecătorii şi procurorii stagiari şi definitivi deşi din analiza prevederilor O.U.G. nr. 27/2006, nu rezultă că judecătorilor stagiari care au o vechime în magistratură de peste 3 ani le este interzisă acordarea coeficientului de multiplicare 13,500, mai ales in condiţiile în care actul normativ nu face referire la sintagma „judecător stagiar”.
Paratul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 769 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta I.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost numită judecător stagiar prin Hotărârea C.S.M. nr. 437 din 30 iunie 2011 începând cu data de 1 iulie 2011, dată la care aceasta aprecia că avea o vechime de 4 ani şi 10 luni în magistratură, considerând vechimea de 3 ani pe care a avut-o în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Neamţ şi de consilier juridic la compartimentul juridic din cadrul Inspectoratului şi 1 an şi 9 luni în perioada 1 octombrie 2009 – 30 iunie 2011 în calitate de auditor de justiţie la I.N.M.
A reţinut instanţa fondului că stabilirea coeficientului de multiplicare corespunzător vechimii se realiză prin Ordinul M.J. pe baza hotărârii C.S.M. prin care judecătorii stagiari sunt numiţi în magistratură, în speţă reclamanta fiind numită prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 437/2011 fiind absolventă I.N.M. promoţia 2009-2011.
Potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2006, prin vechime în sensul legii 303/2004, lit. a) pct. 28 – 31 şi lit. b) pct. 10 – 12 din Anexă, se înţelege vechime în magistratură prevăzută de art. 86 din acelaşi act normativ, republicat, O.U.G. 27/2006 stabilind pentru judecători şi procurori condiţiile în care se aplică coeficientul de multiplicare 13,500.
S-a reţinut astfel că, aşa cum rezultă din textul anexei la O.U.G. nr. 27/2006, acordarea coeficientului de multiplicare 13.500 se face după validarea examenului de capacitate sau dacă a fost încadrat ca judecător definitiv, iar din interpretarea art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă sporul de stabilitate sau fidelitate se acordă pentru vechimea efectivă în magistratură nu pentru alte funcţii juridice considerate ca vechime în magistratură pentru Care se acordă spor de vechime în muncă, astfel încât nu sunt aplicabile în sensul dorit de reclamantă dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004.
Totodată, s-a mai arătat in considerentele sentinţei că aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în Legea nr. 330/2009 care menţine salarizarea diferită a judecătorilor şi procurorilor stagiari faţă de cei definitivi stabilind în art. 8 din Anexa VI alin. (2) că, după validarea examenului de capacitate judecătorilor, procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat li se aplică indemnizaţia de încadrare brută lunară stabilită conform coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență următoarele:
A apreciat recurenta reclamantă că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului întrucât nu i-a fost comunicată întâmpinarea şi nu s-au administrat probe in cauză, fiind încălcat principiul rolului activ.
A mai arătat reclamanta că instanţa a motivat sumar soluţia pronunţată, prin însuşirea întâmpinării pârâtului, fără a se pronunţa asupra discriminării injuste dintre judecătorii stagiari şi procurorii stagiari care au beneficiat de coeficientul de multiplicare, precum şi faţă de judecătorii stagiari care au beneficiat de acelaşi coeficient prin hotărâri judecătoreşti favorabile.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în fața instanței de recurs.
Recurenta a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs, practică judiciară
Considerentele și soluția instanței de recurs.
Recursul este inadmisibil.
Reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2006 potrivit cărora „împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal (….) a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile”, abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 7 al Legii nr. 330/2009.
Înalta Curte constată că atât actul contestat, pe de o parte, cât şi hotărârea ce face obiectul recursului de faţă, pe de altă parte, au fost date în aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice .
Potrivit art. 18 alin. (1) din Anexa nr. VI (Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) din actul normativ susmenţionat, în forma în vigoare la data pronunţării sentinţei atacate, „Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, nemulţumiţi de modul de stabilire a drepturilor salariale, prin act administrativ al ordonatorului principal de credite, pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile”.
De asemenea, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, „(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile”.
În prezent, dispoziţiile legale citate sunt prevăzute de art. 7 din Cap. VIII ( Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei ) din Anexa nr. VI (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie”) la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificate prin Decizia nr. 685/2012 a Curţii Constituţionale.
Or, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Cum Sentinţa nr. 769 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.C. împotriva Sentinţei nr. 769 din 6 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 571/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 639/2013. Contencios → |
|---|
