ICCJ. Decizia nr. 6594/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6594/2013
Dosar nr. 131/39/2012
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 131/39/2012 din data de 17 februarie 2012, reclamantele B.V.V.G. şi H.D.D.T. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi cu pârâtul-chemat în garanţie M.E.C.T.S. au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea Diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă, pentru examenul de licenţă susţinut în sesiunea iulie 2009, obligarea pârâtului M.E.C.T.S., să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licenţă.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 169 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava au fost respinse excepţiile invocate, ca nefondate.
Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantele B.V.V.G. şi H.D.D.T. în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi cu pârâtul-chemat în garanţie M.E.C.T.S., în sensul că a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantelor diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru examenul de licenţă.
A fost admisă cererea de chemare în garanţie şi a fost obligat chematul în garanţie M.E.C.T.S. Bucureşti să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licenţă şi suplimentele la acestea.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că excepţia lipsei procedurii prealabile şi pe cea a lipsei calităţii procesuale active, excepţii invocate de M.E.C.T.S. Bucureşti, sunt nefondate .
Excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004 nu a fost reţinută de instanţă, întrucât cele două reclamante au făcut dovada că s-au adresat pârâtei anterior introducerii acţiunii, sens în care ambelor le-au fost expediate şi răspunsurile la cererile formulate, respectiv din 22 decembrie 2011 şi din 21 decembrie 2011, însoţite de celelalte înscrisuri.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor cu privire la cererea vizând obligarea M.E.C.T.S. Bucureşti la eliberarea formularelor tipizate, a apreciat instanţa că nu este întemeiată, odată ce reclamantele au invocat vătămarea, prejudiciate prin neobţinerea actelor finale de studii, rezultate din refuzul nejustificat al autorităţii de a le emite, aceasta cu atât mai mult cu cât M.E.C.T.S. Bucureşti a aprobat parţial obţinerea formularelor tipizate prin corelarea numărului acestora cu numărul absolvenţilor ce au urmat specializările acreditate, între care şi reclamantele.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că Legea nr. 443/2002 privind înfiinţarea Universităţii S.H. Bucureşti statuează prin art. 1 şi art. 2, „înfiinţarea Universităţii S.H. Bucureşti ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ”, Universitatea înfiinţând o serie de facultăţi şi specialităţi acreditate, printre care la art. 2 lit. b) din lege se regăseşte şi „Facultatea de Drept”, specializarea drept, cu predare în limba română”.
La data semnării de către reclamante a contractelor de studii cu Universitatea S.H. erau în vigoare Legea nr. 84/1995 a învăţământului şi respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.
A reţinut instanţa de primă jurisdicţie că atât Legea nr. 84/1995, cât şi Legea nr. 288/2004, în formularea existentă la data admiterii reclamantelor, conţineau prevederi în sensul că Ministerul Educaţiei şi Cercetării actualizează periodic, la propunerea Consiliului Naţional al Rectorilor, lista domeniilor şi specializărilor de licenţă, care se aprobă prin hotărâre de Guvern.
H.G. nr. 1175 din 6 septembrie 2006 - privind organizarea studiilor universitare de licenţă şi aprobarea listei domeniilor şi specializărilor din cadrul acestora - în vigoare la data înmatriculării în anul I al reclamantului, stabileşte în art. 5 că durata ciclului de licenţă la formele de învăţământ de zi, cu frecvenţă redusă şi la distanţă - este aceeaşi, iar în anexa 1 a H.G. sunt prevăzute „ştiinţele sociale şi politice” - drept - ca domeniu de studiu universitar de licenţă - 180 credite transferabile şi specializărilor psihologice.
Raportat la aceeaşi dată, H.G. nr. 916/2005 a aprobat structura instituţiilor de învăţământ superior acreditate, precum şi specializările acestora, sens în care în anexa 1 se regăseşte la lit. B Universitatea S.H. Bucureşti - Facultatea de Sociologie şi Psihologie.
Actele normative menţionate mai sus, în vigoare la data înmatriculării reclamantelor, nu conţineau şi reglementări exprese cu privire şi la forma de învăţământ (zi, seral, frecvenţă redusă, la distanţă) pentru specializările acreditate/autorizate, aşa încât, a reţinut instanţa de fond că se subînţelege că acest domeniu a fost lăsat în competenţa de reglementare a fiecărei instituţii de învăţământ superior, în considerarea autonomiei universitare, aşa cum de altfel a procedat şi universitatea pârâtă.
Ulterior, H.G. nr. 676/2007, publicată în M. Of. nr. 481 din 18 iulie 2007, a adus reglementări precise cu privire la actualizarea Nomenclatorului domeniilor de studii universitare de licenţă şi al specializărilor din cadrul acestora şi cu privire la numărul de credite transferabile, iar anexa 2 conţine reglementări precise şi cu privire la forma de învăţământ pentru domeniile de studii universitare.
Curtea a reţinut că reclamantelor li se pot opune numai actele normative în vigoare la data înmatriculării sale, întrucât la acea dată reclamanta a putut în mod legitim („speranţa legitimă”) să considere că admiterea şi respectiv parcurgerea studiilor universitare, în forma şi coordonatele legale raportate la acea dată, asigură legalitatea şi recunoaşterea publică a studiilor sale universitare şi fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să îi fie invalidate retroactiv.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie, Curtea observă că, eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă de către Universitatea S.H. este legată de disponibilitatea MECTS de a tipări formularele în discuţie, astfel încât, aflându-se în postura de a cădea în pretenţii faţă de reclamantă (care nu poate obţine direct tipărirea acestor formulare, pentru suficientul motiv că obligarea M.E.C.T.S. de a elibera aceste materiale tipizate se raportează la unitatea de învăţământ care face solicitarea şi nu la absolvenţii universităţii, cu care nu au nici o legătură juridică), cererea de chemare în garanţie se încadrează în dispoziţiile art. 60 C. proc. civ.
Curtea a dispus obligarea acestei autorităţi centrale, în limitele sale de competenţă, să procedeze la emiterea acestor aprobări/ avize, având în vedere şi adresele universităţii, potrivit cu care a comunicat M.E.C.T.S. necesarul de materiale tipizate pentru promoţia 2009, din care fac parte şi reclamantele.
3. Recursul declarat de M.E.N.
Prin motivele de recurs formulate M.E.N. a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, recurentul a arătat că sentinţa a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, întrucât prin obligarea M.E.C.T.S. să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă, spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale, instanţa de fond s-a substituit organismelor de certificare a calităţii studiilor universitare, substituindu-se M.E.C.T.S., fără ca studiile efectuate să fie la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Recurentul a arătat că instanţa de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învăţământului superior şi nu a ţinut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituţia de învăţământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S.
S-a arătat că instanţa de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate /autorizate să funcţioneze provizoriu structurile şi specializările universitare cu formele de învăţământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile cauzei.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, ca instanţă de fond, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată se referă la obligarea pârâţilor Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S. la eliberarea diplomei de licenţă.
Înalta Curte reţine că pârâta Universitatea S.H. este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Prin Legea nr. 443/2002 a fost înfiinţată Universitatea S.H. din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S. este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Înalta Curte a reţinut că Universitatea S.H. nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuţie.
În speţă, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ ce trebuie emis de o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul ce va emite actul.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M.E.N. împotriva Sentinţei nr. 169 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava-secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7223/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 7028/2013. Contencios → |
|---|
