ICCJ. Decizia nr. 6664/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6664/2013
Dosar nr. 650/45/2012
Şedinţa publică de la 11 octombrie 2013
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
11. Obiectul cererii dedusejildecuţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel laşi sub nr. 650/45/2012 reclamanţii P.D., M. (C.) E., S.I.Ţ. (N.) L.D., O. (O.) N., L.R.A., G.C., C. (C.) G.) A.F.I., T. (A.) R., C. (S.), P.A., B. (O.) M.C., M. (I.) C, D.C., T.M.E., A.M. au chemat în judecată pe pârâţii Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H. să le elibereze diploma de licenţa şi suplimentul la diplomă, şi a pârâtului M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt absolvenţi ai Facultăţii de Psihologie, din cadrul Universităţii S.H. promoţia 2009 şi au susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea diri iulie 2009. In mod nejustificat pârâta refuză să le elibereze diplomele de licenţă prin care să li se recunoască calitatea de licenţiaţi ai formei de învăţământ superior absolvită.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a M.E.C.T.S.
Pârâtul M.E.C.T.S., a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie, ca neântemeiate.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 309 din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor;
- a admis acţiunea formulată de către reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Universitatea Spiru Haret şi M.E.C.T.S.;
- a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu cu M.E.C.T.S.;
- a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanţilor actul de studii cu regim special, denumit "Diplomă de licenţă" şi suplimentul la diploma de licenţă;
- a obligat pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a formularului tipizat, constând în diploma de licenţă care să asigure realizarea dreptului reclamanţilor de a li se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învăţământ superior efectuate în cadrul Universităţi S.H. la Facultatea de Psihologie;
- a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor de a solicita M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor pentru diploma de licenţa şi suplimentul acestei diplome este neîntemeiată, deoarece calitatea de absolvenţi ai studiilor universitare le conferă şi,dreptul la recunoaşterea dobândim acestei calităţi.
Pe fond, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt absolvenţi ai Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii S.H. Braşov, promoţia 2009 forma, de învăţământ cu, frecvenţa redusă şi au susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea din, iulie 2009, fiindu-i-le eliberate în acest sens, adeverinţele individuale, prin care se atestă că, au "susţinut şi promovat examenul de licenţă", obţinând "titlul de licenţiat" în specialitatea urmată, în finalul înscrisului făcăndu-se precizarea că adeverinţa are termen de valabilitate până la eliberarea diplomei de licenţă.
Întrucât reclamanţilor nu li s-au eliberat diplomele de licenţă, prin cererea adresată Universităţii au şolicitat şă li se elibereze actul administrativ care atestă absolvirea formei de învăţământ urmate, în perioada anilor 2006 - 2009.
Curtea a constatat că în raport cu prevederile Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, H.G. nr. 676/2007 şi Ordinul nrt .3404 din 7 martie 2006, Universitatea S.H. putea să organizeze formele .ele învăţământ cu frecvenţă redusă sau învăţământ la distanţă, pentru .domeniile pentru care era acreditată/autorizată că organizeze cursuri de zi.
Având în vedere, că Facultatea de Psihologie Pedagogie din Braşov figurează ca fiind abilitată, să organizeze, forma de, învăţământ de zi pe aceste domenii de studiu de licenţă, Curtea a constatat că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 şi a H.G. nr. 1635/2008, nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii, educaţiei, factorii cu atribuţii, de decizie în conducerea sistemului naţional de educaţie nu au sesizat nereguli semnificative în procesul. de organizare şi desfăşurare a procesului educational la nivelul universităţii.
În aceste condiţii elementare şi în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administraţiei publice centrale, chemat sa organizeze şi să conducă sistemul naţional de educaţie, instanţa de fond a apreciat că aprobarea de către Universitatea S.H. a admiterii la forma de învăţământ la distanţă, pentru specializarea psihologie că şi pentru celelalte specializări acreditate/autorizate corespunzătoarei formei de pregătire prin cursuri de zi, ţine de exerciţiul autonomiei universității) garantate prin art. 32 alin. (1) din. Constituţia României şi Legea nr: 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantului la facultate.
Recunoaşterea, prin chiar art. 18 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul educaţiei, a posibilităţii organizării de către universităţile acreditate a formei de învăţământ la distanţă pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantelor dreptul de a cere să li se elibereze Diploma de licenţă, însoţită de Suplimentul la Diplomă.
Curtea a apreciat că într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător al sistemului de educaţie să persiste în refuzul de a aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de Universitatea S.H., doar pentru că nu sunt prevăzute în nici o H.G. din anul 2002 până în anul 2007, din moment ce art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 leagă posibilitatea organizării acestor forme de învăţământ doar de condiţia acreditării cursurilor de zi, în domeniile respective, şi de existența unor departamente specializate în cadrul universităţii organizatoare.
Simplul refuz pentru a putea înlocui lipsa de acţiune şi nefinalizarea vreunui demers legal, menit să constate pretinsa încălcare de către instituţia de învăţământ superior, organizatoare a examenului de licenţă, a regulilor referitoare la organizarea şi desfăşurarea procesului educaţional, pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înfiinţării ei prin lege.
Având însă în vedere că obligaţia de eliberare a actului individual de studii din sistemul naţional de învăţământ superior, care este definit de art. 2 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind "document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învăţământ superior efectuate", revine instituţiei de învăţământ superior acreditate, Curtea a admis atât acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. şi M.E.C.T.S. cât şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Universitatea S.H.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanţie M.E.C.T.S., în temeiul art. 304 pct. 4 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susţinut că hotărârea a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, întrucât organizarea şi coordonarea sistemului naţional de învăţământ este atributul exclusiv al M.E.N.
Instanţa de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care Universitatea S.H. a fost acreditată şi autorizată să funcţioneze, structurile şi specializările universitare şi nu a ţinut cont că actele de studii pot fi eliberate doar absolvenţilor care au promovat examenul de licenţă la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare.
Astfel, ministerul recurent poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate a diplomelor de licenţă, ci doar absolvenţilor care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.
Specializarea urmată de reclamanţi nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învăţământ I.D., această nefiind menţionată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanţii au urmat studiile.
2. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Universitatea S.H. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, indicând practica instanţei supreme în materie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
l. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu.o acţiune ce vizează refuzul nejustificat al rezolvării cererilor reclamanţilor de eliberare a diplomei de licenţă şi a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării examenului de licenţă organizat.de Universitatea S.H., sesiunea iulie 2009.
În mod .întemeiat, prin sentinţa atacată a fost admisă cererea de chemare în garanţie .formulată de pârâta Universitatea S.H. Bucureşti şi a fost obligat chematul în garanţie, M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor, de diplomă de licenţă pentru reclamanţi.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., înalta Curte apreciază că nu este fondat.
Norma legală precitată.foloseşte sintagma „depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti", ceea ce,,presupune .intervenţia, ;autorităţii judecătoreşti în activitatea puterii executive sau legislative, aşa cum rezultă din dispoziţiile legii fundamentale sau din legile.organice.
Or în, nici un caz nu se; poate susţine că prin sentinţa pronunţată de către judecătorul fondului s-ar fi produs o intruziune în sfera rezervată celorlalte puteri de stat, pentru că instanţa nu a săvârşit nici un act care intră în atribuţiile altor organe aparţinând puterilor mai sus amintite.
Dimpotrivă; instanţa,a exercitat controlul judecătoresc de legalitate reglementat, de Legea nr. 554/2004, act normativ care asigură celor vătămaţi în drepturile prevăzute de lege sau al intereselelor legitime (protejate de lege) cadrul legal pentru a obţine desfiinţarea actelor administrative, respectiv sancţionarea refuzului nejustificat de a satisface cererea privitoare la un drept.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se fondează.
Criticile privind de analizarea de către primă instanţă a hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii şi forme de învăţământ neacreditate, nu pot fi reţinute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Odată ce instanţă de fond a apreciat că cererea reclamanţilor a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. Bucureşti la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licenţă şi a certificatelor de studii, pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ aprobat prin Ordinul M.E.C.Ș.T. nr. 2284/2007, şi cererea Universităţii S.H. Bucureşti de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamanţi.
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanţie poate fi asigurată efeciv punerea în executare a hotărârii recurate in condiţiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H. Bucureşti a diplomelor de licenţă este condiţionată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S. în calitate de autoritate ădiriiriistrativă competentă.
Pe de altă parte se reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că M.E.C.T.S. are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012 şi nr. 709 din 10 februarie 2012).
De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare rn practica C.E.D.O. (a se vedea cauza Bejan c. României).
l. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.E.C.T.S. (reorganizat, la data pronunţării prezentei decizii, ca M.E.N.C.T.S., în temeiul art. 5 din O.U.G. nr. 96/2012).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinţei 309 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7028/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6973/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
